Invățământul universitar de stat - gratuit sau nu?

[toma]

Pentru ca este un subiect de actualitate va invit sa raspundeti la sondaj si sa va argumentati alegerea

[gabineg]

Cred ca ai vrut sa zici invatamantul universitar de stat, nu-i asa?

[toma]

Da, bineinteles.

[...]

Sa fie gratuit, dar sa se dea mai putin la unii, mai mult la altii, ca sa ajunga la toti! Stai, cam asa e acum.

Acuma serios: chiar nu mai este nevoie de atatia absolventi de facultati, multe inutile, care apoi, habarnisti dar cu diploma, se urca in trenul personal FrecciaMenta si nu mai coboara. Sau avanseaza in cariera si, de la: "mica sau mare? Doriti si cartofi?" ajung administratori ai camerei din locuinta lui mama si a lui tata.

Nu, avem nevoie de muncitori calificati, absolventi de scoli tehnice, profesionale, care sa si ramana in tara dupa terminarea studiilor.

Eu, unul, as conditiona studiile universitare oferite gratuit (dar gratuit, adica inclusiv camin si masa, fara publicatii scoase de profesori si platite, ca sa ai 5-ul asigurat) de ramanerea in tara pentru x ani. Nu la stat obligatoriu, ci in tara, si sa profesezi in domeniul respectiv. Dar asta nu va fi posibil in Romania neam de neamul Soimarestilor.

[rexkrokiDAU]

Pai condițiile de rămânere în țară sunt tot mai favorabile, crește salariul minim pentru cei cu studii superioare. Că doar nu îl plătește statul, el încasează doar impozitele mai mari.

Revenind la sondaj, în opinia mea accesul la toate formele de educație în care e implicat statul trebuie să fie asigurat pentru toată lumea, în funcție doar de capacitatea intelectuală a doritorilor și de o corectă corelare a ofertei cu nevoile societății.

[ulise]

Sa fie gratuit, dar sa se dea mai putin la unii, mai mult la altii, ca sa ajunga la toti! Stai, cam asa e acum.

Acuma serios: chiar nu mai este nevoie de atatia absolventi de facultati, multe inutile, care apoi, habarnisti dar cu diploma, se urca in trenul personal FrecciaMenta si nu mai coboara. Sau avanseaza in cariera si, de la: "mica sau mare? Doriti si cartofi?" ajung administratori ai camerei din locuinta lui mama si a lui tata.

Nu, avem nevoie de muncitori calificati, absolventi de scoli tehnice, profesionale, care sa si ramana in tara dupa terminarea studiilor.

Eu, unul, as conditiona studiile universitare oferite gratuit (dar gratuit, adica inclusiv camin si masa, fara publicatii scoase de profesori si platite, ca sa ai 5-ul asigurat) de ramanerea in tara pentru x ani. Nu la stat obligatoriu, ci in tara, si sa profesezi in domeniul respectiv. Dar asta nu va fi posibil in Romania neam de neamul Soimarestilor.

Nu va exista in viitorul apropiat o corelatie intre invatamant si piata muncii.  De ce? Banul este ochiul dracului, cum spune o vorba din popor.

[...]

Sa inteleg ca ai vrea sa revii in tara, @rexkrokiDAU ?

[gabi males]

În opinia mea, ar trebui să fie gratuit, cu obligația absolvenților de a profesa în țară o anumită perioadă dar... ar trebui ca și locurile oferite de instituțiile de învățământ, la examenul de admitere, să fie în concordanta cu cererea de pe piața muncii.

[Costique]

Mda...stii cum e asta?  Ii fortezi pe toti sa fie platitorii de impozite pentru cei care...de exemplu acum vreo  15 ani stiam de un tip care dupa ce a facut facultatea metalurgica din Galati cu 5 de la un cap la altul inclusiv licenta a devenit angajat la stat (deh, mamica secretara) ca dupa 1 an de zile sa fie promovat sef de birou la AJOFM...De aia orice incercare de a da un sens acestor discutii este imorala, caci modul in care se comporta statul, cel care ne ia banii pentru uz propriu in primul rand, este complet imoral...Ei nu o spun/fac pentru noi, ei au descoperit ca scad veniturile si le sunt sinecurile in pericol! Pentru ei plang, nu pentru voi!
Iar raspandindu-le ideile , ii ajutati.
Cei care n-au mamica secratara sa fie buni si sa munceasca pe bani mai putini si mai din greu ca sa-i asigure progeniturei succes in cariera bugetara!  Asa ceva este IMORAL! Cheltuie statul banii , inclusiv aia de invatamant, corect?  Ha!

[gabineg]

Sa imi spun si eu parerea despre subiect. In primul rand, am adaugat la sondaj si optiunea combinat (gratuit si cu plata), care este prezenta in majoritatea universitatilor de stat din tara. Adica, la inscriere, viitorul student poate opta pentru optiunea "de la buget" sau pentru optiunea "cu taxa". La specializarile cautate se ocupa si numarul de locuri cu taxa, la cele mai putin cautate nu se umplu nici cele cu finantare de la buget.

Acum, in legatura cu finantarea invatamantului superior, discutia e mult mai sensibila si se poate purta pe mai multe planuri:

1. Avand in vedere ca tara noastra e codasa la capitolul absolventi de studii superioare pe cap de locuitor, este necesar ca statul sa finanteze in continuare invatamantul superior. Problema este repartitia numarului de locuri intre specializari si intre universitati. Universitatile cu traditie si performante in ierarhia nationala si europeana reclama (de cele mai multe ori pe buna dreptate) un numar mai mare de locuri, iar pentru universitatile mai mici raman mai putine. O alta realitate este ca finantarea de la stat se face per student. Adica, daca ai studenti, ai si ore didactice (adica iti poti completa norma si eventual un mic surplus). Nu sunt studenti doritori de specializarea respectiva, numarul de locuri scoase la concurs se restrange si ea poate disparea in cativa ani.

2. In ceea ce priveste cererea de pe piata muncii, un ciclu de implementare dureaza minim 6 ani: in anul "n-1" se primesc si se centralizeaza semnale de pe piata muncii privind cererea de forta de munca, in anul "n" se ia decizia crearii unei noi specializari, se creaza planurile de invatamant, se recruteaza personalul didactic de predare, care-si concepe noile cursuri, seminarii si laboratoare. Acestea sunt apoi aprobate in forurile de conducere ale universitatii. In anul n+1 se face admiterea in anul 1, iar in anul n+5 iese pe piata muncii prima serie de absolventi.  In acesti 6 ani, dinamica cererii de piata muncii se poate schimba. E foarte dificila si evaluarea cererii de pe piata fortei de munca. Sunt angajatori care folosesc absolventii de licenta ca pe niste muncitori calificati sau tehnicieni (ex. monteaza bransamente, citesc contoare, cara piese cu masina, etc.). E emplematic exemplul in care, la o intalnire cu conducerea universitatii si decanii facultatilor, unul dintre angajatorii prezenti a cerut bobinatori.

3. Exista in mod acut problema recrutarii personalului de predare in invatamantul superior. Conform legii, un asistent poate fi angajat pe perioada determinata doar daca este doctor in specializarea respectiva. Or, doctoratul dureaza minimum 3 ani si in acest interval doactorandul trebuie sa traiasca din ceva. In cazul fericit in care este angajat suplinitor in universitate, salariul lui trebuie acoperit din ore didactice si de cercetare stiintifica (destul de putine acum si greu de obtinut). Dar, dupa obtinerea doctoratului, este familiarizat cu siatemul si poate prelua imediat sarcini didactice. Daca face doctoratul in timp ce lucreaza in productie, experienta lui in meserie creste, dar, la final, s-ar putea sa nu mai fie atras de munca la catedra prin prisma unui salariu inferior celui pe care-l are in momentul de fata.
   
4. In multe cazuri, perceptia candidatului la facultate se schimba in timpul anului 1.  Dezinformarea inainte de inscriere, diferentele de invatare fata de liceu, dificultatea materiilor si nesesizarea importantei acestora in formarea profilului meseriei, precum si lipsa unei supravegheri din partea familiei in cazul celor care-si parasesc localitatea de bastina determina circa 10-15 % dintre studenti sa abandoneze studiile.

5. In ceea ce priveste recuperarea de la absolventii care pleaca la munca in strainatate (sau cei care refuza un loc de munca in tara in specializarea in care s-au pregatit) a cheltuielilor cu scolarizarea lor in invatamantul superior, aceasta mi se pare corecta doar in cazul semnarii unui contract prealabil cu statul la intrarea in universitate care sa stipuleze acest fapt.

Oricum o dam, finantarea invatamantului este in cuantum de circa jumatate fata de prevederile din legea nr. 1 din 2011 aflata inca in vigoare, adica de 6 % din PIB.