Azi, 10 septembrie 2017, se împlinesc 2 luni de când am intrat în posesia acestei mici bijuterii, made in Japan, Suzuki Ignis GL+ 2WD Neon Blue Metallic, după o aşteptare de două luni şi jumătate. Am parcurs până astzi 3000 Km, viteza medie 38 Km/h, consum între (4,4 şi 5,6) l/100km. Valoarea maximă a consumului de benzină pe A1 cu 140-160 Km/h şi climatizarea activă.
Maşina se comportă admirabil, atât în oraş cât şi în exterior, răspunde rapid la comenzi, este stabilă în curbe, în pantă urcă voiniceşte, motor silenţios, aproape că nu se aude la turaţii mici.
Sistemul de infotainment merge bine, navigaţie cu Android Auto şi Waze, n-am testat încă intrarea AUX şi nu am semnal pentru radio DAB. În marşarier camera video e foarte utilă, marcajul orizontal roşu îmi arată că sunt la 50 cm de obstacol pe suprafaţă plană.
Conform cărţii tehnice, benzina recomandată e de 95 cifră octanică. Citind mai atent, am gasit că raportul de compresie e foarte mare, 12,5 : 1, cel mai mare la motoarele Suzuki pe benzină. Acest lucru cred că a fost necesar pentru a obţine 66 KW (90 CP) la 6000 rpm la un motor aspirat de 1242 cm cubi. Apare însă riscul autoaprinderii şi al detonaţiei aşa că, după două plinuri cu benzină de 95, am trecu definitiv la o cifră octanică superioară.
Ca aspect exterior, are, într-adevăr, văzută din spate o formă ţuguiată în partea superioară, gen Oblio! Cu bare transversale, deflectoare pentru vânt şi eleron, cred că imaginea se îmbunătăţeşte.
Ca părţi negative, nu are roată de rezervă, dar în alveolă sigur încape o roată cu dimensiunea 175/65R15 şi cred că şi 175/60R16. Era necesar şi scut pentru motor, chiar dacă garda la sol este de 18 cm. Pentru toamnă, setul de roţi de iarnă şi scutul sunt priorităţile mele.
