Pățania de 1100Km.
Ieri am făcut o plimbare cu Suzuka în Dobrovâț.
Ieșenii știu unde este locația, un sat situat în pădurile Iașului unde aerul este curat și peisajul de vis.
Cu această ocazie am invitat distinsa soție la volan pentru a se iniția cu mașina.
După câteva ture prin sat ... surpriză, îm i apare pe bord - presiune scăzută în pneu. Am început să transpir instant.
Roata stânga față se desumfla văzând cu ochii. Fără roată de rezervă, fără cric, fără săeranță!
Încerc „pocnitoarea” de compresor din dotare. Mai de 1 bar, nu voia să urce presiunea, ba se mai auzea că fâsâie undeva în zona căii de rulare.
Las consoarta în mașină și plec pe jos spre Iași. Doar vreo 25 km. Era ora 19.30.
Noroc că un flăcău mă culege de pe drum și mă lasă la vreo 500m de casă.
Iau cealaltă mașină și plec pe direcția Dobrovăț, dau jos roata bolnavă și caut o vulcanizare deschisă. Era trecut de 20.30.
Cu greu dau de o vulcanizare mobilă care era imobilizată în Miroslava (comună limitrofă Iașului).
Nenea rezolvă pana, care era o tăietură de aprox 2 cm. verdictul a fost: Punem un petic mare!
De mers s-a mers numai pe asfalt, unde o fi fost făcută tăietura? Misterul a rămas neelucidat!
S-a făcut întuneric bine.
Am montat roata umflată la loc după o tonă de transpirație și pomenirea tuturor sfinților, mănăstirea era aproape ...
Apoi a avut loc deplasarea spre domiciliul conjugal. Eu cu mașina veche înainte, iar după mine venea consoarta cu Suzuka.
Noapte prin pădure, întuneric pe drum, o vulpe cu coada lungă se holba curioasă la cele două mașini care tulburau liniștea pădurii.
Într-un târziu am ajuns acasă după câteva opriri. Era trecut de 12 noaptea.
Primul lucru pe care l-am făcut a fost să desfac ultima doză de bere din frigider.
Concluzie: Am nevoie de o roată de rezervă normală (oricum nu slim). Un cric, un compresor decent și un kit de reparație cu șnur.
”Tot pățitul este priceput!”
