Clipa de cugetare

[enicky]

   Am "furat" cartea sa stii! Multumesc mult !!!  Si clipul interesant ! A, si sa nu uitam de bere !

[gabineg]

Of, inimioara...

Trimis folosind Tapatalk

[enicky]

  Ai dreptate si tu  Gabi : la cum se comporta cei cu 2-3 inimioare, noi cei cu una singura trebuie sa ne-o punem in rama ! 
  Si cand se vor lovi de pragul de sus, parca-i aud : "ba si mi-a zis ala!"
  Uite, chiar aici, astazi : citeam pe forum, ma uitam la imagini si-mi aminteam de niste afirmatii scrise zilele trecute,...... dar ce mai conteaza !

[gabineg]

De la marele Will citire... 

[gabineg]

ÎNCHIZÂND  CICLURI

Paolo Coelho

”Întotdeauna este bine de ştiut când anume se termină o etapă din viaţă. Dacă insişti a te menţine în ea dincolo de timpul rezonabil, îţi vei pierde bucuria şi simţul a ceea ce se află în afara ei. Închide cicluri, sau uşi, sau capitole ! Important este să le poţi închide şi să laşi în urmă momente ale vieţii, momentele care se încheie.
Ţi-ai terminat munca? Ţi s-a încheiat o relaţie? Nu mai locuieşti în aceași casă? Trebuie să pleci într-o călătorie?…
Poţi petrece mult timp din prezentul tău, scufundîndu-te în “de ce”-uri, în a revedea caseta şi a încerca să înţelegi cum şi pentru ce motiv se întîmplară cutare şi cutare lucruri. Dar te vei consuma degeaba şi la nesfîrşit, căci în viaţă, tu, eu, prietenii, fiii, fraţii tăi, noi toţi, ne îndreptăm inevitabil către a închide capitole, către a da pagina, a termina etape sau momente din viaţă, şi de a merge înainte.

Nu ne putem afla în prezent, ducînd dorul trecutului. Nici măcar întrebîndu-ne “de ce”. Ceea ce s-a întîmplat, s-a întîmplat, şi trebuie să te eliberezi, să te desprinzi de trecut.
Nu putem fi copii eterni, nici adolescenţi întîrziaţi, nici angajaţi ai unor firme care nu mai există, nici a păstra legături cu cei care nu vor să aibă legături cu noi.
Faptele trec, şi trebuie lăsate să treacă!
De aceea, cîteodată, este aşa de important să distrugi amintiri, să faci un cadou, să-ţi schimbi casa, să rupi hîrtiile, să arunci documente vechi, şi să vinzi sau să faci cadou o carte.

Schimbările externe pot influența procesele interioare de evoluţie. A uita, a se desprinde, a se avînta. În viaţă, nimeni nu joacă cu cărţile însemnate, aşa că ai de învăţat cum să pierzi şi cum să cîştigi. Trebuie să ne eliberăm, să dăm pagina şi să trăim numai cu ceea ce ne  oferă prezentul.
Trecutul a trecut. Nu aştepta să ţi-l dea nimeni înapoi, nu te aştepta să te recunoască nimeni, nu aştepta ca, vreodată, cineva să-şi dea seama cine ai fost. Lasă deoparte trecutul. Repetarea cu încăpăţînare a “filmului tău personal” îţi va face rău sufletului şi minţii și te va învenina şi amărî.
Viaţa nu se află decît înainte, niciodată înapoi. Dacă treci prin viaţă lăsînd “uşi deschise” pentru orice eventualitate, niciodată nu te vei putea desprinde de trecut, nici nu vei trăi ziua de astăzi cu mulţumire. Iubiri sau prietenii pe care nu ţi le scoţi din suflet? Posibilităţi de a te întoarce? La ce? Nevoie de explicaţii? Cuvinte nerostite? Tăceri care au invadat cuvintele?

Dacă le poţi înfrunta chiar acum, fă-o. Dacă nu, lasă-le să se ducă, închide capitolele! Spune-ţi ţie însuţi că nu le mai vrei înapoi. Dar nu din mândrie sau orgoliu, ci pentru că TU nu mai faci parte din acel loc, din acea inimă, din acea încăpere, din acea casă, din acel birou, din acea meserie.
Tu însuţi nu mai eşti cel de acum două zile, sau trei luni, sau un an. Prin urmare, nu există nimic către care să te întorci. Închide uşa, dă pagina, închide ciclul.
Nici tu nu vei fi acelaşi, nici mediul la care te întorci nu va fi acelaşi, căci nimic nu rămîne imobil sau static în viaţă. Pentru sănătatea ta mintală şi sufletească, desprinde-te de ceea ce nu se mai regăseşte în viaţa ta. Adu-ţi aminte că nimeni şi nimic nu este indispensabil. Nicio persoană, niciun loc, nicio muncă.                                                                                                              Nimic nu este vital pentru a trăi tu, pentru că atunci cînd ai venit pe lume, ai venit singur.
Este, aşadar, obişnuit să trăieşti cu tine însuţi, şi este o îndatorire personală să înveţi să trăieşti singur, fără acea apropiere umană sau fizică, de care îţi vine atît de greu să te                                                                                                                    desparţi astăzi.

A se desprinde este un proces de învăţare care, din punct de vedere uman, se poate realiza. Adu-ţi aminte: nimic şi nimeni nu sunt indispensabili. Este numai obicei, rutină, nevoie. Deci: închide, încheie, curăţă, aruncă, oxigenează, desprinde-te, scutură-te, eliberează-te. Sunt multe cuvinte care înseamnă sănătate mintală, şi, pe oricare il vei alege, te va ajuta să mergi înainte în linişte.
Asta e viaţa!”

Si asta de la Freddie:

[gabineg]

Uneori, in ultima vreme, imi vine sa ma gandesc la astea...

[gabineg]

Am cautat deunazi cantecul Zhuravli (Cocorii) care imi placuse la concertul corului Armatei rosii. L-am gasit si in interpretarea celui mai faimos bariton rus al ultimelor decade, Dmitri Hvorostovsky, un solist cu un CV remarcabil, care a abordat un repertoriu variat pe cele mai mari scene lirice ale lumii si pe care il ascult des pe youtube in scurte pauze de relaxare, alaturi de alti cantareti celebri.



Am iesit din youtube si am inceput sa citesc stirile. Prima care mi-a sarit sub ochi: Dmitri tocmai trecuse in nefiinta, ocupand locul liber din stolul de cocori pe care-l zarise in cantec. Un ultim ropot de aplauze pentru cariera lui... 
 

[gabineg]

Laptarul si brutarul (splendida lectie!)

Intr-o zi un laptar primeste o citatie de la judecatorie, fiindu-i intentat un proces de catre un brutar. Omul, foarte ingrijorat,se tot intreba cu ce o fi gresit.
Brutarul insa stia; el l-a acuzat pe laptar ca il inseala la cantar cand ii vinde unt. Asa ca dupa ce laptarul ii aducea kilu' de unt si pleca, brutarul cantarea untul in prezentza a doi martori.
Si intr-adevar, banuielile erau justificate. In loc de 1 kg de unt primea 900 g, ba 800, au fost cazuri cand a primit doar 750 g de unt.
La proces, judecatorul il intreaba pe laptar:
- Spune, dumneata ai cantar pentru cantarit untul pe care il vinzi ?
- Nu, domnule judecator; nu am.
- Pai, atuncea cum pretinzi ca vinzi untul cu kila?
- Pai, sa vedeti. Eu am o balanta, pun pe o parte a balantei kilul de paine ce o cumpar de la brutar, iar pe cealalta parte pun unt pana ce balanta se echilibreaza.
Morala: In viata primesti ceea ce dai.

Poate se sesizeaza si atotputernicii vremii... 

[gabineg]

„Ingineria reprezintă o mare profesie. Există in ea satisfacţia de a urmări o plăsmuire a imaginaţiei care prinde viaţă, cu ajutorul ştiin­ţei, într-un plan pe hârtie. Apoi, se va trece la realizarea in piatră, me­tal sau energie. Acesta poate fi pri­vilegiul unic al inginerului.

Marea responsabilitate a Ingine­rului, in comparaţie cu celelalte pro­fesii, este aceea că lucrările sale sunt vizibile la tot pasul. El nu poate îngropa greşelile în mormânt, pre­cum doctorii. El nu poate argu­menta, doar din vorbe, precum ju­decătorii şi avocaţii. El nu poate, la fel ca arhitecţii, să-şi acopere eşe­curile cu pomi sau viţă de vie. El nu poate, la fel ca politicienii, să pună toate neajunsurile sale pe seama adversarilor, sperând că oamenii vor uita. Un inginer, pur şi simplu, nu poate nega ceea ce a făcut, in cazul în care lucrările sale nu funcţionează, el este responsabil. Aceasta este fantasma care ii bân­tuie nopţile şi zilele.

El este cel care, la sfârşitul zilei, se reîntoarce la locul de muncă să calculeze din nou.

El se trezeşte noaptea într-o su­doare rece şi pune pe hârtie ceva, care arată ca o „prostie" dimineaţa. Toată ziua el tremură lagândul că ar putea să apară ceva imprevizibil, care să-i zdruncine opera la care lu­crează. Pe de altă parte, spre deo­sebire de medicul său, el nu-şi duce viaţa printre cei suferinzi şi slabi. Spre deosebire de soldat, distru­gerea nu este scopul lui. Spre de­osebire de avocat, certurile nu re­prezintă pâinea lui de zi cu zi.

El, Inginerul, are sarcina de a îm­brăca oasele goale ale ştiinţei cu viaţă, confort şl speranţă. Nicio în­doială însă, anii trec, iar oamenii, privind o construcţie, uită care In­giner a făcut-o, chiar dacă au ştiut vreodată!... De foarte multe ori, doar vreun politician sau vreun fi­nanţator îşi pune numele pe con­strucţia sa.

Cu satisfacţii pe care puţine pro­fesii le pot cunoaşte, inginerul se uita înapoi cu bucurie la fluxul ne­sfârşit de bunătate şi binefacere care decurge din succesele sale. Iar respectul şi recunoaşterea colegi­lor săi profesionişti reprezintă tot ceea ce îşi doreşte..."

Herbert Clarck Hoover

(Preşedintele S.U.A., 1929 - 1933)




Trimis folosind Tapatalk

[sfichiu]

Chiar asa o fi?