Clipa de cugetare

[Costique]

Când ajungeți la serviciu, întâi ascundeți-vă.
Deoarece un om bun este greu de găsit!

[gabineg]

Dacă l-ai uitat, ti-l reamintesc eu.

[gabineg]

...Daca n-ai avea o varsta, as fi chiar invidios

Toți am avut, avem și, cu puțin noroc vom avea ... o vârstă.
Și probabil ca am fost invidioși pe celelalte vârste pentru ceea ce au.
Eu am întrat în al patrulea pătrar și încerc să mă întristez mai puțin de ceea ce n-am și sa ma bucur mai mult de ceea ce am.

[...]

Adica un fel de: it's nice to be important, but it's more important to be in "Nice"!

[gabineg]

Omul, o ființă veșnic nemulțumită

Când ești bolnav, ai da orice să te vindeci și îți promiți că vei face atâtea lucruri dacă Dumnezeu îți mai dă o șansă...
Când te-ai vindecat, o iei de la capăt și de cele mai multe ori, nu te ții de cuvânt.
Când ai bani mulți, te plângi mereu că ești obosit și nu faci față responsabilităților...
Când ești sărac, te plângi că ești prost plătit și ai face orice să fii bogat...
Când ești căsătorit, spui mereu că ești sătul de responsabilitățile familiei și de partenerul de viață și parcă ți-ar plăcea să fii mai liber...
Când ești singur, ți-ai dori din suflet să găsești pe cineva bun cu care să-ți împărți viața...
Când ai mașină, ești mereu supărat că s-a scumpit întreținerea ei, dar îți dorești una și mai nouă...
Când nu ai mașină, te-ai săturat să fii pieton și îl invidiezi pe cel care are...
Când ai copii, ești mereu epuizat și uneori simți că nu mai vrei să auzi de nimeni și nimic...
Când nu ai copii, ți-ai dori din suflet să ai...
Când ești copil, te prefaci că ești adult și îți dorești din răsputeri să crești mai repede...
Când devii adult, te gândești că era mai bine să fii copil...
Când ai părinții în viață, te-ai săturat să te deranjeze tot timpul...
Când părinții nu mai sunt, ai da orice să le mai auzi vocea,  măcar un minut...
Dacă locuiești într-un apartament, ai da orice să ai o casă în natură...
Dacă ai o casă, nu ești fericit pentru că întreținerea sa îți ocupă prea mult timp...
.................................
Așa este omul, o ființă veșnic nemulțumită care mereu se concentrează pe ceea ce nu are.
Își pierde timpul încercând să caute fericirea undeva în universul nemărginit, când de fapt "fericirea este azi, acum, aici, chiar în jurul său."

P.S. Pe vremuri circula expresia "nemulțumit creator".

[ntire2000]

Dupa concediul petrecut la mare, am ramas cu o nelamurire....

A spus careva ca a scazut nivelul Marii Negre cu (aproximativ) jumatate de metru?

[NicNic]

De ce s-ar spune asta? Fiindca au crescut plajele?

[...]

Doar în timpul săptămânii e nivelul scăzut, în weekend intră turiștii și crește iar nivelul...

[ntire2000]

„Un imbecil este o persoană care cauzează pierderi unui alt individ sau grup de indivizi, fără a câștiga nimic în schimb, uneori chiar suferind pierderi de pe urma acțiunilor sale” (a Treia Lege a imbecilității – C.M. Cipolla).

[gabineg]

PROSTIREA E MAI RAPIDĂ DECÂT ÎMBĂTRÂNIREA

Gânduri simple pe o temă complicată de Miron P.


Sunt unii oameni, aleși de Dumnezeu după criterii doar de El știute, care-și pierd mințile mai iute decât îmbătrânesc și ajung, în afară de neputințele specifice vârstei, să manifeste deficiențe de memorie și de judecată ce îi pun în poziții inferioare și situații dificile, uneori chiar ridicole. Romanii au determinat și descris izvorul tâmpirii selective și susțineau că: „Quem vult perdere, Jupiter dementat” deci Divinitatea ia mințile celui pe care vrea să-l piardă. Dăruindu-ne liberul arbitru, Dumnezeu ne permite să optăm între diverse stiluri de viață, indiferent de bogăția sau sărăcia în care ne scăldăm.

Deoarece, ca om bătrân ce sunt, mi se pare c-am identificat elementele ce mă pot pune în situații umilitoare, am încercat să găsesc indiciile riscurilor crescute de tâmpire și să aplic căi de reducere a ritmului acesteia. Bine înțeles, m-am gândit la persoane care obțin mai mult de 25 puncte la testul MMSE pentru Alzheimer.

Cele mai evidente cauze ale prostirii  se pare că sunt sedentarismul fizic și intelectual. Din numeroasele studii științifice accesibile, rezultă că lipsa mișcării, a exercițiilor fizice sistematice, chiar cu eforturi moderate, reduce alimentarea creierului cu sânge oxigenat, micșorează funcționalitattea cognitivă, interesul pentru viață. În ceea ce mă privește, eu am impresia că după 70 de ani, mi-a folosit obiceiul de a străbate, zilnic, 5-6 km în alergaare ușoară sau mers vioi. În ultimii ani, depășind vârsta de 80 de ani, pentru compensarea imobilismului  impus de pandemie, mi-am cumpărat o bandă de alergare pe care cam de trei ori pe săptămână, fac cca. 2500 „pași pe covoraș”, pe care-i completez cu câteva mișcări ale brațelor. Teoretic, e cam puțin și ar trebui să fac și ceva ridicări de greutăți sau tracțiuni la bară fixă. De fapt, mie mi-ar place mult să înot, dar bazinele accesibile la ore comode sunt puține.

Pe de altă parte, absența unor activități intelectuale susținute, orientate către dezvoltarea cunoștințelor și priceperilor pentru rezolvarea unor probleme noi și din ce în ce mai dificile, determină împuținarea conexiunilor neuronale, înșiruirea lor în lanțuri active generatoare de idei și soluții noi, folosind mari cantități de date, informații, memorate organizat.

Pe scurt, lenea fizică și intelectuală duce la demența umilitoare, pentru noi, și stânjenitoare pentru cei din jurul nostru.

Pentru mine, un creier activ funcționează la fel ca vânzătorul priceput pe care l-am urmărit într-o mică băcănie de cartier din China. Acesta,  printre altele, el punea într-un con de hârtie, confecționat „ad-hoc”, o combinație de plante uscate luate din câteva dintre cele vreo 200 de sertărașe ce acopereau cam 2x3 m. de perete, Astfel, el răspundea gustului sau  necazurilor cumpărătorului. Vânzătorul, ca și un creer isteț, știa ce și unde să găsească, pe moment, soluțiile potrivite pentru probleme neprevăzute..Eu, din plăcere și cu dorința de a le demonstra altora câte lucruri știu, citesc, cât mai pot, texte în engleză, franceză și română de informare științifică, economică și artistică din care încerc să extrag idei și date cu care mă fălesc pe internet sau în discuții directe. Îmi lipsesc mult părinții și prietenii de aproximativ aceeași vârstă cu mine și conștientizez adevărul că, mai mult decât bolile și neputințele inerente, noi, bătrânii, suferim de singurătate. De aceea, în afara activităților fizice și intelectuale amintite, vârstnicii au nevoie de cineva cu care să converseze, să comenteze faptele vieții, cineva la care să poată apela, oricând, pentru ajutor în rezolvarea unor probleme de mișcare, de aprovizionare sau de madicație, sau în relațiile cu băncile și administrația de stat. Soția/soțul, copii și nepoții sunt prezențe esențiale pentru existența liniștită, dar activă, a bătrânilor cu, sau fără Alzheimer.

Este bine să ajungi la bătrânețe, dar e greu să fii bătrân!

Sursa: primit pe email de la un vechi cunoscut