Clipa de cugetare

[enicky]

  Cugetarea este bine plantata, avand in vedere ca ponderea publicului spectator este de "varsta I si II .
  Interesant mi s-ar parea sa stiu cati mai stiu Legea lui Arhimede(aia cu un corp scufundat...), sau au auzit de tizul Carnot...   nu-nu, nu fugiti repede la goagle si nu ma ...injurati( )

[gabineg]

Important, in afara de la rose ...

[gabineg]

GÂNDURI

1.      Viața nu face zgomot. Trece atât de ușor, încât dacă nu ești atent, îți scapă printre degete.
2.      Cine dă, nu trebuie să-și amintească, iar cine primește nu trebuie să uite.
3.      Să fii atent la șoaptele vieții, nu la zgomotele ei!
4.      Fiecare vede în ceilalți ceea ce are în inima sa: dragoste sau ură.
5.      Dacă fiecare ar acționa fără gândul recompensei, pământul ar fi un rai.
6.      Patru lucruri pe care le avem mai mult decât credem: defecte, datorii, ani și dușmani. (Proverb persan)
7.      Netoții caută răzbunarea.
8.      Sunt trei categorii de oameni pe care nu trebuie să-i uiți niciodată: pe cei care te ajută în momentele dificile, pe cei care te părăsesc în momentele dificile și pe cei care te pun în momente dificile.
9.      Matematica îți poate salva viața dacă eviți trei accidente geometrice: cercurile vicioase, triunghiurile amoroase și capetele pătrate.
10.     Nu regreta nimic din viață, cu excepția a ce nu ai făcut!
11.     Arta de a trăi frumos: cuvântul "ceartă" să-l transformăm în "ce artă"!
12.     Cel mai important lucru pe care l-am învățat de la viață este că mai am multe de învățat...!
13.     Probleme, neajunsuri sau oameni care nu se plac vor fi tot timpul, dar contează să nu le dăm mai multă importanță decât este necesar.
14.     În viață este necesară și vremea rea. Numai așa vezi cine este dispus să împartă umbrela cu tine.
15.     Unii citesc și adorm, alții citesc și se trezesc...
16.     Prietenia și iubirea se simt, nu trebuie demonstrate.

[gabineg]

Un om si un caine mergeau pe un drum. Omul se bucura de frumusetea zilei, cand, deodata, isi dadu seama ca, de fapt, murise. Isi aducea acum clar aminte ca murise, iar cainele, care mergea langa el, murise chiar cu mai multi ani in urma... Se intreba: " Oare unde duce drumul asta?"...
Dupa o vreme, ajunsera amandoi in dreptul unui gard inalt de piatra.
Privindu-l mai indeaproape, vazu ca era facut dintr-o marmura foarte fina.
Mai sus, pe colina, gardul era intrerupt de o arcada care stralucea in soare.
Ajunsera acolo si vazu ca era incrustata cu perle, iar aleea care ducea spre ea parea pavata cu aur. El si cainele sau se apropiara de poarta si atunci observa, intr-o parte, un om sezand la un birou .
Il intreba:
- Scuzati-ma, unde ne aflam ?
- Aici e raiul - raspunse acesta.
- Minunat, zise omul, pot sa va rog sa ne dati putina apa ?
- Bine'nteles, intrati inauntru. Am sa trimit imediat vorba sa vi se aduca
niste apa cu gheata. Facu un gest si poarta incepu sa se deschida.
- Prietenul meu, poate intra si el ? - intreba calatorul aratind inspre caine.
- Imi pare rau, dar noi nu acceptam animale.
Omul se gandi o clipa, apoi se intoarse si isi continua calea pe care pornise, impreuna cu cainele sau.
Dupa inca o lunga plimbare, pe varful unei alte coline, pe un drum prapadit de tara, dadura de o ferma, a carei poarta parea ca nu avusese zavor niciodata. De gard, nici nu mai era vorba. Se apropie si vazu un barbat sezand rezemat de un copac si citind o carte.
- Scuzati-ma ! - i se adresa el. Aveti cumva putina apa?
- Da, desigur... e o cismea ceva mai incolo.
- Si pentru prietenul meu ? - zise, aratand catre caine.
- Trebuie sa fie si o strachina, chiar langa cismea.
Trecura de poarta si ajunsera la o cismea veche, cu pompa. Omul si cainele baura pe saturate. Dupa ce terminara, se inapoiara la omul de sub copac.
- Ce loc este acesta ? - intreba calatorul.
- Acesta este raiul.
- Sunt total incurcat. Un cetatean, ceva mai jos, pe drumul asta, mi-a zis ca raiul este acolo unde era el.
- Te referi la locul acela cu alei de aur si zid de marmura ?... Acela e iadul.
- Si nu va deranjeaza ca ei folosesc acelasi nume ca si dumneavoastra ?!...
- Din contra, suntem fericiti ca ei ii triaza mai intai pe cei care sunt gata sa-si lase in urma prietenii cei mai buni.
 
Deci... uneori ne miram de ce prietenii continua sa ne retransmita glume, fara a ne scrie un singur cuvant.
Poate asta ar fi o explicatie:
Cand esti ocupat, dar vrei totusi sa mentii contactul cu prietenii, ce faci ?
Retransmiti mesajele primite si glumele care le-ar putea aduce un zambet !
Nu ca nu as avea ce face, dar ma gandesc si la altii, de cate ori vad ceva frumos sau interesant.
De asemenea, ca sa stii ca nu esti uitat, ca ti se mai acorda inca importanta, ca esti iubit, de ce crezi ca ai nevoie? Un mesaj sau o gluma, din partea prietenilor tai...
Asa ca, data viitoare, cand vei primi un mesaj sau o gluma, nu te gandi la ea doar ca la "inca o gluma retransmisa", ci la faptul ca cineva s-a gandit la tine astazi si ca prietenul tau, de la celalalt capat al retelei, a vrut sa-ti trimita un zambet !

 

[...]

Mulțumiesc, dragul mieu!

Eu accept cu mare placere glume retransmise, dar nu suport mesajele de gen Fie ca Lumina sfanta..., Fie ca anul ce va veni..., retrimise la toate contactele din lista.

[gabineg]

Nici mie nu-mi plac urarile de sarbatori retransmise. De regula, mi le concep singur, inclusiv partea grafica.
Dar nu despre asta era vorba, ci de prietenii care nu merita uitati sau neglijați.

[gabineg]

In urma cu mai mult de 10 ani, curtea institutiei unde lucrez era populata de caini. Nu pot sa-i numesc "maidanezi", pentru ca erau "arondati" unor colective, care, prin reprezentantii lor ii hraneau si ii adaposteau cand veneau hingherii. Evident, cainii "nostri" ne iubeau si se bucurau cand ne vad, iar sentimentul era reciproc. In schimb, cainii "altora" ne latrau cu ardoare cand treceam pe langa ei, mai ales cand afara era intuneric. In decursul timpului, au muscat (si ai nostri, si ai lor) cativa oameni nevinovati care-si aveau traseul prin zona. Nu mai zic de luptele cu semenii "de apartament", adusi de stapani sa se plimbe pe vastele intinderi inierbate.

Intr-o zi, la o pauza de zgait in computer imi arunc privirea pe fereastra si vad mica noastra haita cu cea a vecinilor la o discutie amicala (foarte rare, de altfel). Probabil ca sunt satui, ma gandesc. Deodata,  vad un tanar cu un caine venind din dreapta. Cainele liber, fara lesa. Aoleu, imi zic, sa vezi macel, praf il fac astia. Dar si nebunu' de stapan, nu vede unde l-a bagat? "Gangsterii" sesizeaza strainul si iau pozitia de atac: mai intai maraituri, apoi latrat furibund. Dupa care, clasica incercuire a haitei. Gata cu intrusul, imi zic, ajunge la fabrica de manusi. Dar nu apuc sa clipesc si vad cainele strain departe de haita, uitandu-se curios in urma spre agresori. Astia se frecau la ochi, nevenindu-le sa creada. Era un ogar. Din trei salturi pusese 25 m intre el si pericol. S-au indreptat din nou catre el, iar figura s-a repetat: ogarul fuge in lateral si se uita cand la haita, cand la stapan, care privea imperturbabil.
Dupa inca o tentativa, masculul "alfa" al haitei noastre suna retragerea, dandu-si seama ca nu are nicio sansa sa prinda "aratarea". Care a plecat spre urmatoarea posibila confruntare, urmata de stapanul probabil satisfacut.

Nu stiu de ce mi-am amintit de intamplarea asta, probabil de la vremea de afara. Acum nu mai avem caini "aciuiti" (patruleaza dubele de la ASPA din cand in cand si la solicitare), iar posesorii care-si aduc prietenii la plimbare s-au imputinat, probabil din cauza gardului nou...

[enicky]

  Din pacate acum le-am citit, dar (mai bine mai tarziu decat niciodata) frumoase "GANDURI" !!!

  Cat despre "un om si-un caine", n-am cuvinte !!!

   Asa ca, data viitoare, cand vei primi un mesaj sau o gluma, .... cineva s-a gandit la tine astazi si ca prietenul tau, de la celalalt capat al retelei, a vrut sa-ti trimita un zambet !

[gabineg]

Despre indreptare...

[ntire2000]

Asta daca o sa mai avem energie electrica.