Din pacate, de ceva ani nu prea mai apuc pe la bucatarie. Insa imi amintesc o nebunie de pe vremea studentiei, cand aveam mai mult timp la dispozitie si exersam bucataritul la alt nivel.
Se iau doi grasi: Eu si Psycho (Eu 100 kg, asta intre 110-120 kg (ii varia greutatea functie de cata bere avea in el); cateodata si istoricu (pe scurt - Clavicula).
Se cumparau cateva bidoane de bere, se mergea in camera de camin, ne inhamam cu rabdare si incepeam a bea berea (in facultate aveam un obicei, necizelat ce-i drept, de a bea berea din borcanul de 800gr) si incuiam camera.
Dupa care incepeam a alege cartofiori mici, pe care-i curatam cu rabdare si-i puneam la fiert. Cand erau fierti, ii bagam la ceaun incins cu ulei, sa se rumeneasca nitel. Spre sfarsit adaugam ceva verdeturi (ceapa verde, usturoi si neaparat marar). Usa camerei o incuiam din alt motiv. "Garnitura" acestei delicatese era de cele mai mult ori carnati de plescoi (istoricul era de colo) bagati si astia la ceaun nitel dupa ce erau gata cartofii. Nu va imaginati ce aroma poa' sa fie pe holul unui camin intr-o astfel de experienta. Bateau la usa incontinuu
. Cand nu era cu carnati, era cu pulpe de pui. Tin minte ca melodia care ne imbarbata a incepe sa mancam era system of a down - princess zelda.
O reteta pentru cei care vor sa manance putin mai consistent insa nu prea au timp:
Se ia rapid un cartof (mediu-maricel), se curata, si se taie cuburele mici si se baga brusc in tigaie cu ulei incins la rumenit; intre timp se bat 2-3 oua iar cand cuburile sunt rumenite se toarna peste. Omleta asta tine binisor de foame. Pentru cei carora le place viata cu adrenalina, pot sa incerce a adauga in oua (cand le bat) si branza (cas bucatele sau chiar de burduf), ori, la inceput, odata cu cartofii niste ciuperci (pot fi si la conserva).
Ironia face ca acu, cand vorbesc de mancarurile astea care-mi lasa gura apa mananc niste biscuiti cu arome de e-uri. Viata...viata...
Pofta la cafea de-acu!
