Intru astăzi într-un magazin. Ajung la casă şi vreau să plătesc. Brusc, aud un telefon sunând. Era telefonul casieriţei. Blondă, drăguţă, fardată cu gust, dar părea inabordabilă…
Telefonul suna frumos. Se auzea un pian. Ceva ales cu rafinament. Poate cam nepotrivit pentru o sonerie de telefon, dar plăcut şi liniştitor. Mă uit admirativ şi întreb: "Chopin?" Casieriţa stă o secundă, se uită la mine ca la o rudă săracă, apoi la telefon… şi zice: "Nu. E Samsung…"!