Probleme la pornire și nu numai

[cristidav]

Eu n-am nimic cu ei si nu generalizez (desi s-ar cam cuveni...), nici cu genul de muzica n-am nimic, dar videoclipul... e de exceptie, frate )

[edy70]

Ca tot au fost alegeri in Grecia ...

[miaunica]

 Atenţie cum rezolvăm problemele, altfel vom curăţa livada dându-i foc!
Interviu acordat de Nicolae Cinteză, Directorul Direcției Supraveghere BNR, ziarului Bursa, 26.01.2015
 
Emilia Olescu: Miercuri, aţi fost prezent în Comisia de Buget din Camera Deputaţilor, după care, în mod repetat, pe diverse canale media, a fost adresată întrebarea "De ce prezenţa BNR în Parlament nu a fost la nivel de guvernator sau de viceguvernator, ci la nivel de director". De ce?
Nicolae Cinteză: A fost cererea Comisiei, care, după ce a trimis prima invitaţie, a revenit cu o nouă adresă, fiind solicitaţi să participe reprezentanţi ai direcţiei supraveghere. Comentariile pe care le-am auzit pe postul naţional de televiziune privind un eventual refuz al conducerii BNR de a răspunde invitaţiei nu au niciun suport.
Emilia Olescu: Problema creditelor în franci elveţieni pare să fie departe de soluţionare. De ce nu acceptă BNR propunerile de conversie făcute?
Nicolae Cinteză: Banca Naţională a României nu se opune niciunei propuneri de conversie făcută în condiţiile respectării legii. Noi am spus doar că propunerile făcute până în prezent contravin dispoziţiilor legale. Pentru că, legal, o conversie nu poate fi făcută decât la cursul din ziua în care se face tranzacţia. Aşa dispune legea. Pentru a fi atins scopul propus, conversia trebuie urmată de acordarea unui discount care să diminueze sumele care trebuie plătite de client în viitor. Cât de mare poate fi acest discount? Fiecare bancă, dacă decide astfel de măsuri, trebuie să-şi stabilească singură nivelul discountului în funcţie de impactul acestuia asupra poziţiei financiare şi prudenţiale a băncii şi de capacitatea acţionarilor de a acoperi prin infuzie de capital pierderile generate, în aşa fel încât banca să-şi poată continua activitatea. Trebuie să fie decizia băncii. O astfel de măsură nu poate fi impusă prin act normativ. În plus, când gândeşti astfel de măsuri, în mod obligatoriu trebuie să consulţi Banca Centrală Europeană şi autorităţile de supraveghere din statele de origine a capitalului prezent în România. De ani de zile se vinde, celor care s-au împrumutat în CHF, iluzia unei soluţii legale de conversie în lei la cursul istoric. Sunt convins că mulţi dintre cei care sunt foarte vocali în susţinerea conversiei la cursul istoric cunosc bine esenţa lucrurilor şi limitele impuse de lege. Mă îndoiesc că un avocat nu cunoaşte faptul că relaţiile contractuale sunt guvernate de principiul consensualismului, conform căruia "convenţiile LEGAL făcute au putere de lege între părţi". O intervenţie printr-un act normativ ar aduce prejudicii grave creditorilor, care, aşa cum am spus, vorbesc deja de neconstituţionalitatea unui astfel de act normativ. Iluzia unei conversii la cursul istoric a făcut ca unii debitori să nu ia în considerare propuneri de conversie a creditelor făcute de bănci la un curs cu mult mai mic decât cel de azi.
 Să fie clar - am spus că decizia Volksbank să convertească în lei creditele acordate în CHF, urmată de acordarea unui discount, este, sunt convins, cea mai înţeleaptă decizie luată în sistemul bancar în 2014. Această soluţie nu a fost respinsă de BNR. Dar a fost aprobată de acţionari, conversia urmând să se facă la cursul zilei, iar pierderea realizată prin acordarea discountului urmând să fie acoperită prin majorare de capital, lucru care s-a şi făcut. A nu spune oamenilor adevărul înseamnă a continua să le vindem iluzii, minţindu-i. Esenţial este să găsim soluţii care să poată fi aplicate. Înţeleg vocalitatea unor avocaţi în a susţine ideea conversiei la curs istoric. Asta le este meseria. Ce nu înţeleg este agresivitatea lor în prezentarea doar a cazurilor câştigate pentru clauze abuzive, uitând să vorbească despre cele pierdute. În plus, felul în care îi incită pe clienţi ridică multe semne de întrebare.
 Nu înţeleg, de asemenea, schimbarea de atitudine a unor persoane care astăzi sunt foarte vocale în solicitarea conversiei la alt curs decât cel al zilei în care se face tranzacţia. În 28 iulie 2011, pe site-ul Conso.ro, sub titlul "Aşteptarea - soluţia de avarie pentru clienţii cu credite în franci", se scria:
 "Persoanele care au credite în franci nu au altă soluţie decât să aştepte ca perioada de avânt a monedei elveţiene să ia sfârşit. Acest lucru poate însemna că trebuie să mai aştepte cel puţin 1-2 ani, până când să se gândească la o refinanţare printr-un credit în euro sau în lei. În acest moment, o astfel de încercare este contraindicată".
 Or, astăzi, preşedintele unei asociaţii de protecţie a consumatorilor care este şi unul dintre acţionarii şi administratorii site-ului respectiv, este şi unul din cei mai vocali susţinători ai conversiei la alt curs decât cel al zilei. Când a avut dreptate? Atunci sau acum? În toată această perioadă s-au pierdut oportunităţi de conversie propuse de bănci. Chiar foarte bune.
 Nu vreau să fiu răutăcios dar, la creditele în CHF şi euro, echivalent egale, cei care s-au împrumutat în CHF, în primii doi ani (după 2007), au scos din buzunar mai puţini lei decât cei împrumutaţi în euro, atunci când au cumpărat valuta necesară rambursării creditelor. Aici, riscul valutar a fost în favoarea celor împrumutaţi în CHF.
 Cum explicăm faptul că problema creditelor în franci elveţieni s-a inflamat aşa mult, în condiţiile în care şi creşterea cursului leu/euro a fost semnificativă? Nu cumva multitudinea proceselor pentru clauze abuzive aferente acestei valute justifică şi vocalismul exagerat?
Emilia Olescu: În aceste condiţii, cum comentaţi decizia luată de Instanţa de la Galaţi, care a dispus conversia la cursul istoric, plus 10%? Acest caz vă contrazice...
Nicolae Cinteză: Anterior, am subliniat cuvântul "LEGAL". Acolo contractul nu a fost legal întocmit, deci nu putea fi reţinut principiul consensualismului. De ce? Pentru că în contract era o clauză care prevedea posibilitatea conversiei creditului atunci când cursul ar fi crescut cu mai mult de 10% faţă de cursul istoric. Greşeala a fost că banca a reţinut doar pentru sine dreptul de a accepta conversia, fără să-i garanteze şi clientului acest drept.
 Cred că decizia judecătorului este corectă pentru cazul în speţă. Instanţa a considerat că respectiva clauză era abuzivă. Prin urmare, nu era LEGALĂ.
Emilia Olescu: Cum catalogaţi exemplul Ungariei, care a decis conversia creditelor din CHF în forinţi la un curs favorabil clienţior?
Nicolae Cinteză: Înţeleg că nu prea se cunoaşte ce s-a întâmplat acolo. În Ungaria, peste 50% din creditele în CHF erau acordate autorităţilor locale. Interesul statului era, evident, să rezolve problema, iar statul (bugetul central) a acţionat în sensul evitării încetării de plăţi. Cei care doresc cu adevărat să înţeleagă ce s-a întâmplat în Ungaria au posibilitatea să studieze Opinia Băncii Centrale Europene din 28 iulie 2014 în privinţa noilor măsuri generale ce derivă din Decizia Curţii Supreme cu privire la contractele de credit pentru consumatori ("Opinion Of The European Central Bank of 28 July 2014 on new general measures from the Supreme Court's decision on consumer loan contracts - CON/2014/59"), publicată pe site-ul BCE.
 Esenţial este să reţinem un singur lucru: la pag. 4, pct.3.2 din această opinie, se spune foarte clar că Directiva 2014/17/EU a Parlamentului European nu se aplică pentru creditele acordate înainte de 21 martie 2016 şi că Directiva permite statelor membre să adopte reglementări în domeniul creditelor în monedă străină "on the condition that such regulation is not applied with retroactive effect" ("cu condiţia ca o asemenea reglementare să nu fie aplicată cu efecte retroactive").
 Mai clar de atât nu se poate. Trebuie să fii de rea credinţă să te prefaci că nu înţelegi. Ca să nu spun altceva.
Emilia Olescu: Ministerul Finanţelor Publice, prin declaraţia domnului ministru Darius Vâlcov, acceptă propunerea de conversie la cursul istoric majorat cu 20%...
Nicolae Cinteză: Acceptul exprimat de domnul ministru cred că se referă la probleme de deductibilitate fiscală.
 Dacă operaţiunea se face aşa cum am descris-o pentru Volksbank şi condiţionat de acceptarea băncilor, este corect. Dacă băncile acceptă aceste pierderi, aşa cum a acceptat Volksbank, e posibil.
 Sunt situaţii în care o astfel de propunere ar duce la probleme imposibil de rezolvat. Nu mai vorbesc de probleme în domeniul indicatorului de lichiditate şi poziţie valutară. Toate trebuie rezolvate; altfel, vom ajunge "să curăţăm livada dându-i foc".
 Cei care vor să înţeleagă ce se poate face ar trebui să studieze şi Opinia Băncii Centrale Europene din 16 decembrie 2014 cu privire la conversia creditelor în monedă străină ("Opinion Of The European Central Bank of 16 Decembrie 2014 on the conversion of foreign exchange loans - CON/2014/87"). Orice altceva nu înseamnă decât amânarea rezolvării reale a problemei.
Emilia Olescu: În unele ţări din Europa au fost luate măsuri de interzicere a creditului în valută, cazul Austriei fiind cunoscut în acest sens. La noi de ce nu s-a întâmplat aşa?
Nicolae Cinteză: Este greşită afirmaţia. În octombrie 2008, autoritatea de supraveghere din Austria a recomandat abţinerea de la acordarea de noi împrumuturi în monedă străină către debitori persoane fizice neacoperiţi la riscul valutar. A fost o recomandare şi nu o reglementare.
 Dacă las deoparte ieşirile publice făcute la noi, în special de către domnul Guvernator, prin care populaţia era sfătuită să contracteze împrumuturi în moneda în care realizează venituri; cu alte cuvinte să acopere riscul valutar, într-o jumătate de oră am identificat şase articole prin care domnul Radu Gheţea, în dubla sa calitate de preşedinte de bancă (n.r. CEC Bank) şi preşedinte al Asociaţiei Române a Băncilor, avertiza asupra riscului valutar asociat creditelor în valută. Primul era din 2004.
 Banca Naţională a României nu s-a limitat doar la recomandări. A emis şi reglementări specifice. Regulamentul nr.4/2008 şi Regulamentul nr.11/2008 sunt elocvente pentru măsurile dispuse băncilor în vederea diminuării apetitului de credite în monedă străină. De fapt, reglementări în vederea evitării şocurilor provocate de riscurile valutare, au fost emise începând din 2005.
Emilia Olescu: În Comisia de Buget din Camera Deputaţilor v-au fost adresate întrebări legate de responsabilităţile BNR cu privire la comportamentul băncilor în gestionarea creditelor neperformante - vânzări de active, preţul la care acestea au fost înstrăinate...
Nicolae Cinteză: Am fost surprins de conţinutul întrebării. De ce au făcut băncile cesiune de creanţe? Pentru că piaţa este liberă. De ce au vândut cu preţuri atât de mici (de 2%)? Nu au putut obţine mai mult. Acest lucru înseamnă că restul de 98% a fost provizionat. Se pare că supravegherea este o noţiune care ar mai trebui explicată.
Emilia Olescu: Vorbeaţi de pierderi importante ale sistemului bancar, în 2014. La cât se ridică acestea?
Nicolae Cinteză: Sunt mari. Când am spus că vor depăşi lejer 2,5 miliarde lei, cuvântul "lejer" trebuia scris cu litere mari. Să aşteptăm raportările pentru 31 decembrie 2014 şi mai discutăm.
Emilia Olescu: Mulţumesc!

[Laurentiu]

Emilia Olescu: În unele ţări din Europa au fost luate măsuri de interzicere a creditului în valută, cazul Austriei fiind cunoscut în acest sens. La noi de ce nu s-a întâmplat aşa?

La noi populatia, inca din 2005 a fost avertizata atit de Isarescu cit si de Vasilescu sa faca imprumuturi in moneda in care-si primesc salariile (moneda nationala) si nu in valuta.

[miaunica]

...asta spune si Cinteza

[cristidav]

Dar bineinteles, romanul lacom dupa credite cu buletinu si cu dobanda mica, a gandit cu dosul si-a sarit pe valuta. Dupa parerea mea, nu-ti trebuie prea multa facultate sa stii ca e mult mai ok sa iei credit in banii cu care esti platit (asta trecand peste faptul ca singurul credit acceptat de mine e cel ipotecar, in rest sunt un fel de "azi ma distrez, urmatorii doi ani trag tare"). Si tot ei se plang ? Parerea mea ? Sa sufere. De ce sa-i ajute statul si... sa nu faca niste drumuri calumea de exemplu ? De ce ? S-au lafait in bani (repet, cei fara ipotecar), acum sa sufere !

[Laurentiu]

S-au lafait in bani ... acum sa sufere !

Nu s-au lafait in bani caci nimeni nu face imprumut pentru ca are destui bani si nici sa te bucur de raul altuia nu e bine insa, nu le-a fortat nimeni mina sa-si puna semnatura pe contractul de imprumut in valuta. Cit le-aa fost bine, n-au spus nimanui insa cum s-a strins surubul .......... au iesit repede in strada. Romanul, de regula e foarte egoist si invidios. De ce nu s-a iesit in strada cind a trebuit si poate acu' nu se ajungea in situatia asta ? Si-a vazut fiecare de interesul si de timpul lui liber.

[cristidav]

Te contrazic. Am specificat clar, excluzand creditele ipotecare. S-au lafait luandu-si televizoare, facandu-si concedii, etc pe credite. Nu mi-e mila nici cat negru sub unghie.
De cei cu ipotecare imi pare rau, fiindca au si eu dreptul la o viata, la o casa a lor.

N-am zis ca ma bucur, ci doar ca nu-i compatimesc deloc.

[coby]

Te contrazic. Am specificat clar, excluzand creditele ipotecare. S-au lafait luandu-si televizoare, facandu-si concedii, etc pe credite. Nu mi-e mila nici cat negru sub unghie.
De cei cu ipotecare imi pare rau, fiindca au si eu dreptul la o viata, la o casa a lor.

N-am zis ca ma bucur, ci doar ca nu-i compatimesc deloc.

Toti sunt deopotriva in aceeasi oala si aia cu nevoi personale si aia cu ipotecare .
 Eu zic altfel : sa i i a draku pe toti nenorocitii care si au luat credit de oricare si nu sunt capabili sa le plateasca , sa i bata soarta pana la loc comanda ca si au permis sa fie nesimtiti si sa se arunce la credite cand ei n au dupa ce bea apa .... ti ai luat credit ( de oricare ) ? Ai semnat cu buna stiinta obligatiile ? Pai atunci da te drak si suporta consecintele !
Te intinzi cat ti e plapuma si atat !!

[cristidav]

Coby, nu fi rau. Cei cu credite ipotecare trebuie intelesi. Decat sa dea 150 euro la mosier, mai bine ii da pe credi pe propria-i locuinta. Trebuie sa traiasca sub un acoperis. Chiria te face sa te simti un om al nimanui...

Cat despre restul, din pacate si batranii mei si-au luat credit ca au putut, i-am condamnat mereu si acum, cand abia isi mai platesc creditele, ii condamn din nou. Nu inteleg si nu voi intelege niciodata (cu toate ca am 27 de ani si te-a astepta sa fiu risipitor la varsta asta) cum naiba sa iti permiti sa cheltui niste bani pe care de fapt nu-i ai...