> Mircea Dinescu -
> Femei de carieră
>
> Femeile s-au opintit câteva secole să ajungă egale cu
> bărbaţii, iar acum nu mai ştiu cum să scape de acest
> groaznic
> privilegiu.
> Muncim ca nişte tâmpite, îi mulţumim patronului că ne
> dă şansa
> extraordinară de a lucra şi-n weekend, ca să ne afirmăm
> şi să ne ţinem de
> deadline. Şefii pleacă de vineri la prânz şi-imai vezi
> luni după-masă, când se
> deşteaptă din mahmureli de cinci stele. Timp în care ai
> deosebita onoare de a le
> ţine locul, că de-aia ai dat atât din coate şi-ai
> făcut ulcer de când mănânci
> numai kebab în chiflă, la serviciu, ca să ajungi femeie
> de nădejde. Firma te-a
> răsplătit cu două dioptrii suplimentare, dar miopia asta
> e semnul triumfului tău
> personal.. Noaptea visezi color : Acrobat Reader, Outlook
> şi Power Point,
> coşmarul ţi-e împicăţit de guguloaie de foldere
> galbene pe care scrie "urgent",
> "campanie", "scheme",
> "rapoarte". În somn, butonul Delete nu merge, nu
> scapi de
> pătrăţici şi te trezeşti ţipând.
> Nu pentru că te înnebunesc folderele,
> ci pentru că e deja 7,30 şi la 8 trebuie să fii la
> firmă şi-ai dormit strâmb
> şi-ţi stă bretonul ca o bidinea. Scuză-mă, te las
> puţin pe fir, că mă cere unul
> de nevastă .
> Munca e bună numai când ţi-aduce un franc cinstit în
> buzunar şi
> mai ales îţi dă şi răgazul să-l cheltuieşti.
> Sistemul suedez prevede că trebuie
> să ameţeşti muncind cinci zile pe săptămână şi să
> ameţeşti în bar două zile pe
> săptămână. Ăsta e raportul minim rezonabil.
> Carierismul e plăsmuirea bolnavă
> a unor filme imbecile de la Hollywood , care insinuează
> că o femeie poate face
> orice, dacă vrea ea: ajunge imediat director executiv,
> naşte trei pui vii pe
> care îi hrăneşte cu lapte praf, soţul o iubeşte
> leşinant, deşi o vede cam şase
> ore pe săptămână (sau poate tocmai de-aia), iar el,
> deşi e neurochirurg şef la
> Memorial Hospital , nu e stresat deloc, face mâncare la
> copii, spală vase şi-o
> aşteaptă pe ea cu maşina la firmă, seara. Pardon,
> noaptea. Nu se ştie când
> operează el pe creier şi mai face şi lecţii cu ăia
> mici, dar ea, nevasta,
> are de predat patru rapoarte zilnic, de zbierat la trei
> brokeri şi de convins
> opt clienţi să investeasca.
> Femeile care au văzut-o pe Diane Keaton în "Baby
> Boom" se lasa drogate de gândul inept al unui
> perpetuum mobile. Au senzaţia că
> se poate orice. Că soţul, copilul, ciobănescul german
> şi siameza aşteaptă
> oricât; ei latră la unison cu mândrie că au o
> directoare în familie.
> Când
> ambii soţi muncesc deopotrivă, ajungi să le înţelegi
> masochismul, până la urmă.
> Pericolul dospeste abia când femeia de carieră are acasă
> un inginer care scapă
> la 4,00 de la uzină, apoi vrea mâncare cu sos, maieuri
> cât de cât curate şi
> puţin sex.
> Muncind ca o disperată ca să nu cumva să fie promovată
> alta în
> locul ei, la o adică, femeia se înscrie deja la divorţul
> part-time şi
> facilitează hârjoana extraconjugală a bărbatului
> constrâns de hormoni.
> Când
> constaţi ca fetiţa ta îi spune "mamă"
> soacră-tii (care nici nu te-a vrut de
> noră, fiindcă nu păreai gospodină şi uite că ştia ea
> ce ştia) şi bâzâie că pe
> bona o iubeşte cel mai mult de pe lume, e cam târziu
> să-ţi dai demisia. Copilul
> nu înţelege că tu crăpi muncind ca să aibă el
> garsonieră-n Bucureşti când
> termină liceul (dacă l-o termina, că tu n-ai timp să-i
> verifici lecţiile).
> Copilul vrea să stai lângă el, caldă, pufoasă,
> atentă, să simtă dragostea ca pe
> o pernă de pluş. Dar tu, care-ai răspuns la celular
> şi-n clipa când te cerea ăla
> de nevastă şi i-ai spus lui "da", acoperind o
> secundă telefonul cu palma , apoi
> te-ai scuzat din gene şi ai continuat să vorbeşti cu
> şeful de secţie la telefon,
> nu prea înţelegi cum vine chestia asta cu renunţatul la
> carieră de dragul
> familiei.
> Mircea, fă-te că trăiesti!
> Apropo, când ţi-ai închis ultima
> dată telefonul, ca să vezi un film fără să te
> deranjeze nimeni? Nu e cazul, că
> pe vremea când ai văzut tu ultimul film încă nu se
> inventaseră telefoanele cu On
> şi Off, erau numai fixe cu roată şi fir cârlionţat. Am
> chiulit şi-am să chiulesc
> cu voluptate de la muncă, întotdeauna... Chiuleşte şi
> tu, salvează-ţi viaţa,
> femeie ! Atat cât se poate. Ia bunul simţ, în doze
> homeopatice. Să ştii numai
> tu. Cele mai frumoase petice de viaţă le-am căpătat
> fugind de răspundere. Cea
> mai bună bere pe care am băut-o în viaţa mea n-a fost
> la Praga, ca lumea bună,
> ci în Herăstrău, când o tăiasem de la şedinţa de
> redacţie, lăsând vorbă că mi
> s-a spart ţeava de calorifer şi m-au chemat vecinii să
> strâng apa. Mi-a rămas în
> cap (şi mie, ca atâtor altora) gafa de la TVR, de la
> Revoluţie, când habar
> n-aveau că intraseră deja în direct şi cineva i-a zis
> lui Dinescu: "Mircea,
> fă-te că lucrezi!".. Şi Mircea a ascultat. Şi a
> ajuns departe. Până când vom
> pricepe omeneşte tâlcul acestui îndemn vital, vom
> continua să ne prefacem că
> trăim.
>
> Minds are working only if they are ...
> opened.
>
