0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.
Stateam si ma gandeam la o chestie: eu nu sunt un sofer adevarat, in cel mai pur sens al cuvantului. Si nu ma refer aici la a fi unul profesionist, cu jdemii de brevete si diplome in sertar. Sunt doar unul din multime, cum sunt milioane, ce se urca in masina si se duce de colo-colo si atat. Si, spre rusinea mea, imi pare rau ca nu pot fi ca altii, mai bun, mai intelegator si mai calm. Daca am reusi sa fim cu totii altfel, lucrurile ar fi mai roz si traficul din Bucuresti nu ar mai parea un cosmar. Stiu, nu ati inteles nimic despre subiectul acestui post. Tocmai de aia va invit sa cititi mai jos.Hai ca azi m-a luat nostalgia… Mi-am dat seama de un lucru care este foarte adevarat: starea la volan este in functie de starea fiecaruia de spirit. Cand ma grabesc sau ma macina ceva, sunt un sofer nesimtit si bulangiu: nu las pe nimeni sa se bage in fata mea, claxonez la orice rahat, ma agit si injur la orice mica greseala din trafic. Si stiu ca asa sunteti si voi, dar eu macar recunosc!Cand insa ceva mi-a facut ziua frumoasa si am o stare de spirit buna, sunt calm la volan, ascult Magic FM, las toti pietonii sa treaca rabdator, chiar daca nu erau inca pe sosea, las masinile sa intre de pe strazile secundare, nu il claxonez pe cel din fata chiar daca citeste ziarul cand s-a facut verde, nu dau flashuri, nu injur si nu fac ca toti dracii. Si stiu ca asa sunteti si voi, nu-i asa?Ce inseamna sa fii sofer? Poate ca in Romania, exemplele de soferi adevarati sunt extrem de putine. Insa stiu cazuri care m-au facut sa ma simt prost, ca eu nu sunt in stare de asa ceva mai des… Alti conducatori m-au facut sa rosesc si sa-mi fie rusine ca sunt de fapt un amator ca multi altii, in loc sa profit de toata placerea condusului. Si ia uite de ce…Tin minte cand ajunsesem in Statele Unite, eram student. Ma lasase autobuzul ceva mai departe de casa si caram dupa mine 2 geamantane mari. Opreste un american prietenos cu un Jeep Willis, din ala clasic, cum are Radu Mazare, si ma intreaba daca am nevoie sa ma duc acasa. Nu stiu daca asa ceva s-ar intampla in Romania, nu stiu daca eu as face asa ceva.In Germania, cu batranul, cand avea o rapandula de Fiat Croma. Pe autostrada, nu stiam noi regulile prea bine, si cam mergeam taraneste pe banda de viteza cu 130 km/h, parca in depasire, care insa tinea o vesnicie. Un Porsche 911 care alerga cred eu cu cel putin 220 km/h opreste fix in spatele nostru. Fara claxoane, fara flashuri, asteapta rabdator. Batrana Croma are nevoie cam de 1-2 minute, ceea ce este o eternitate la viteza aia, sa ajunga inapoi pe prima banda. In Romania, primesti flashuri de la 2 km departare, claxoane, si cand esti depasit vei vedea si un deget ridicat sau niste flegme pe geam, ca nu te-ai dat tu repede la o parte sa treaca Bulibasa cu al sau BMW…Odata am ramas cu masina in mijlocul campului, venind de la peste. Zici ca eram in Sahara, doar ca varianta verde – cat vezi cu ochii, nimic dreapta, nimic stanga. Opreste o duba rupta-n doua, de zici ca se pravalea la prima groapa, ne trage kilometri intregi, ne da o baterie moca (nu mai incarca alternatorul) sa ajungem pana acasa. Nu a vrut niciun ban.Insa exemple mai des intalnite sunt cele negative: ramai in pana pe autostrada, faci semn sa te ia cineva sau sa te traga, curu – nimeni! Un mosulete de 542342 de ani ramane cu Dacia lui in mijlocul lui Stefan cel Mare, blocand banda a 2-a la ora de trafic urias. Se da cineva jos din masina sa-l ajute s-o impinga pe margine? Absolut nimeni. Iar exemple sunt cu duiumul… Sa nu-i lasi pe altii sa se bage in fata ta, doar de-al dracului, sa claxonezi in milisecunda in care s-a facut verde, sa dai flashuri ca disperatul la orice, sa opresti masina cu avarii oriunde, chiar daca blochezi pe altii, etc… Si nu mai zic de aia care fac economie la extinctorul din portbagaj daca vad ca o masina e in flacari. Vazut de mine!Noi, romanii, avem o mare problema. Nu stim sa fim soferi. Ne inchidem in masina noastra si nu ne intereseaza nimic din ce se intampla la exterior. Ne vedem de treaba si ne gandim numai la noi. Si eu recunosc ca sunt in marea majoritate a timpului la fel: nervos, egosit si grabit. Si mi-e rusine. As vrea sa fiu mai bun, sa-mi dau seama ca a fi sofer inseamna ceva mai mult, inseamna sa fii atent la ceea ce se intampla in jurul tau, sa te gandesti la ce ai vrea tu sa ti se intample, cum si cand sa fii ajutat, sa respecti, sa fii altruist, as vrea sa opresc la semafor si sa ma dau jos din masina daca vad o babuta plina de papornite, s-o ajut sa treaca strada, as vrea sa stau linistit fara sa claxonez in spatele masinii de SCOALA care merge cu 3 km/h, as vrea sa zambesc mai mult si sa vad partile mai bune pe care le ofera condusul masinii… Cand o sa ma gandesc mai mult la cei din jur, decat la mine si la sofatul masinii, o sa am cu siguranta zile mai luminate.Daca macar imi dau seama de asta, e un pas inainte. La Scoala de Soferi te invata sa conduci masina. Nu te invata sa fii sofer. Eu inca invat. Tu unde te incadrezi?
1) reducerea obligatorie a vitezei la trecerea prin intersectii. Deci "mosu" ala daca reducea viteza vedea ca intra in tine si avea timp sa faca fie manevre de ocolire fie de semnalizare/schimbare a benzii/ oprire cu aratarea degetului mijlociu, moment in care dadeai cu spatele.
Autor
Subiect: Sofer in ROMANIA (Citit de 7964 ori)
