Avea tata o vorbă pe care-o spunea după câte un oftat lung: Te scarpini cu cornul pe care-l ai… O vorbă pe care nu am înțeles-o multă vreme – că doară noi, majoritatea oamenilor, nu zic că toți – nu avem coarne.
Mai apoi mi s-a spus că vorba vine de la ciurdarii satului care au observat că dacă o vacă sau un bivol își rupe un corn trebuie să își îndoaie mai tare grumazul ca să se poată scărpina unde îi mănâncă.
Cum se întâmplă de multe ori în proverbe – animalele ne slujesc drept pilde pentru viața simplă și naturală.
Vrei să ai o casă cât un palat, dar ai o slujbă modestă? Îți faci una pe măsură și te scarpini cu cornul pe care îl ai. Vrei să faci un credit mare în bancă și să fii sclavul ei toată viața? Fii mai modest și folosește numai pâinea de toate zilele pentru care te rogi – și o să fii liber.
Ai ales un parlamentar rău sau nu îți place primarul? Te scarpini cu cornul pe care-l ai, pentru că ți-ai făcut-o cu mâna ta pe patru ani.
Și mai apoi, dacă ți-ai pierdut un pantof – gândește-te la cel care și-a pierdut un picior… Mergi mai departe cu încredere, că nu stă lumea asta într-o jumătate de corn și nici într-un necaz…!
Alexandru Uiuiu
