mi-a placut si va spun si voua...

[Costique]

Acest text l-am primit pe mail, este trecut prin mai multe mâini si deși l-am postat si la topicul "1 Decembrie", consider ca este bine sa îl postez si aici. Sunt informații istorice niciodată discutate pana acum.

"
Despre 1 DECEMBRIE, mai altfel...
Splendid si pios...ma face sa ma simt mândru ca sunt si eu geograf.
Dr. Nicolae Dima

Despre 1 DECEMRIE, mai altfel...

Cine crede că Marea Unire s-a datorat numai Adunării Românești de la Alba Iulia din decembrie 1918 are o viziune patriotic-idilică asupra istoriei. Marile puteri victorioase, hotărâseră, destul de corect, să împartă înfrântul si destrămatul Imperiu Austro-Ungar, după criteriile populațiilor majoritare. Aveau loc recensăminte, se făcuseră hărți ale tuturor provinciilor imperiale după naționalități, se pregăteau înființarea de noi țări și frontiere. Ungaria înaintase Parisului, unde aveau loc negocierile, hărți ale Transilvaniei, în care zona montană, platourile locuite numai de români din Maramureș, Oaș, Hațeg, Lăpuș, Apuseni, Năsăud etc. apăreau ca pustii.

Într-o primă variantă, populația maghiară, aglomerată în orașe (acolo unde românilor le era interzis să se așeze n.r.) apărea ca majoritară în Ardeal. Este meritul unor misiuni de geografi francezi, de-a fi urcat pe toate cărările transilvane și de-a fi inventariat și anunțat existența unor numeroase comunități române, acolo unde hărțile maghiare marcaseră pete albe, lucru ce a contribuit determinant la decizia marilor puteri de la Trianon (prin care Transilvania a revenit României n.r.).

Acele misiuni de geografi francezi, despre care scria regretatul Radu Anton Roman, au fost conduse de geograful Robert Ficheux. Dacă n-ar fi existat profesorul Ficheux, azi Transilvania ar fi fost pământ unguresc. „Omul acesta, făcuse și dăruise istorie și geografie României” scria Roman.  O Românie care, din nefericire, l-a uitat de tot, după trecerea sa la cele veșnice, săvârșită acum un deceniu. N-am auzit nicăieri să se organizeze măcar un simpozion sau o adunare în memoria sa.

Acum, încercăm să aducem modestul nostru omagiu personalității lui Robert Ficheux, să povestim și altora despre cine a fost și cât de mult bine ne-a făcut acest om, cu speranța că anii ce vor veni și poate generațiile de după noi, îl vor așeza la locul ce i se cuvine în istoria modernă a României.

 S-a născut în 1898 și a absolvit studiile superioare la celebra Universitate Sorbona, fiind licențiat în istorie și geografie (1919-1920). Robert Ficheux a fost unul dintre cei mai mari geografi francezi, un foarte bun vorbitor de limbă română și un mare prieten al României. A fost, alături de celebrul lingvist suedez Alf Lombard, unul dintre cei mai mari iubitori ai țării noastre, de când existăm ca stat „dodoloț”.

Iată câteva repere din biografia profesorului Ficheux:

Membru corespondent străin (1iunie 1948) și membru de onoare din străinătate (9 martie 1991) al Academiei Române.

Încadrat, în urma recomandării lui Emmanuel de Martonne (un alt nume ilustru al geografiei), la Institutul Francez de înalte Studii din București (1924 -1927).

Teză de doctorat cu un subiect privitor la studiul geomorfologic al întregului masiv al Munților Apuseni.

Revenit în România în anul 1932, devine secretar general al Institutului Francez din București (până în 1935), apoi al Misiunii Universitare Franceze în România. În 1935, la recomandarea lui Emil Racoviță, a fost numit succesor al lui George Vâlsan, la Universitatea din Cluj-Napoca, unde a predat geografia fizică, până în 1938, când s-a întors în Franța.

Între 1927 și 1996, a publicat nu mai puțin de 27 de cărți, referitoare toate la România.

Distins cu Ordinul Serviciul Credincios în grad de Mare Ofițer, de către președintele Emil Constantinescu, în 1997. Două dintre cărțile lui Robert Ficheux, le dau și azi dureri de cap extremiștilor unguri: „Les Motzi” (Moții), apărută în 1942 și „Roumains et minorites ethniques en Transylvanie” (Români și minorități etnice în Transilvania), apărută în 1990.

Acestui om, cvasinecunoscut marelui public, România și românii îi datorează enorm de mult. Practic, lui Robert Ficheux îi datorăm Marea Unire de la 1918 și existența țării noastre, între frontierele ei de azi.

La jubileul de 125 de ani al Academiei Române, organizat în 1991, Robert Ficheux s-a numărat printre oaspeții Academiei. A rămas memorabilă cuvântarea sa rostită în aula forumului academic al României, „țară ce a devenit întrucâtva și a mea”, după cum se exprima profesorul Ficheux. Și-a încheiat discursul (rostit în limba română) prin emoționanta urare: „Domnilor, rogu-vă, îngăduiți acestui moț francez să vă mulțumească călduros pentru această primire amicală și să vă ureze viață îndelungată, activă și rodnică. Urez scumpei noastre Românii, pe care o iubim cu toții, un viitor pașnic, demn de trecutul ei, deseori tragic, dar mereu glorios!

S-a stins din viață, în ziua de 1 august 2005, la vârsta de 107 ani, la Aubagne, în sudul Franței, și a fost înhumat, potrivit dorinței sale, în cavoul familiei din cimitirul parizian Montparnasse

George Mandicescu
"

[kellogs]

Contextul politic este totul. Am numarat alte 9 tari a caror independenta survine destituirii marilor imperii pre-WW1: https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_zilelor_de_independen%C8%9B%C4%83_na%C8%9Bional%C4%83

[gabineg]

[Costique]

Referitor la articolul de mai sus, un punct de vedere as spune cinstit, o opinie non radicala:

https://taranista.wordpress.com/portfolio/o-gafa-virala-robert-ficheux-omul-caruia-romania-ii-datoreaza-granitele-de-azi/

[teutzue]

https://adevarul.ro/stil-de-viata/auto/prima-masina-din-romania-care-circula-cu-apa-2233022.html?utm_source=DIGI&utm_medium=facebook&utm_campaign=adevarul&fbclid=IwAR3LVZ2tisYB9zXMKNQxEPJlJqb8GW1cnLKe1dvDwyE4AO98IzSQxhB29Ns

ce parere aveti?

[NicNic]

A gasit un aditiv care ba mareste puterea calorica a combustibulului, ba mareste randamentul motorului.
Nici autorul inventiei nu stie prea bine.

Asta imi spune destul, pare o incurcatura.

In plus, daca era asa faina inventia, nu aflam de ea de pe Youtube sau dintr-un ziar local ....

[gabineg]

O imagine face cat 100 cuvinte...

[hugbear]

[Costique]

"
Iartă-mă copilărie c-am vrut să fiu mare!

Acum 20 și ceva de ani, majoritatea dintre noi ne spălam pe cap la lighean, beam ceai de tei la micul dejun, cules și uscat de noi înșine, și mâncam pâine cu margarină. La prânz, ciorbă cu orice era ea — și ne ținea de foame, iar seara lapte fiert în ceaunul de la mămăligă. Portocale doar de Crăciun și ca pachet la școală, un măr sau ou ochi între două felii de pâine și gata sandwich-ul!

Vacanța de vară era la bunici, la țară, unde ajutam la cules și curățat porumb, la scos fasolea de pe păstaie, la dat de mâncare la porci și găini, cu bunicii, și mâncam în curte la umbră, cu muștele roind în jurul capului!

Umblam cu o singură pereche de ghete toată iarna și ne îmbrăcam din piață.
Mâncam gogoșile făcute de bunici.
Noaptea, după ce adormeau părinții, furam cornulețele cu gem sau cozonacii care erau pregătiți pentru zilele de sărbătoare.
Duminica mergeam toți la biserică să ne împărtășim! Bâlciul era cea mai mare "fiestă" din acele timpuri.
"Distracția" noastră în timpul liber însemna joaca pe uliță, cu frunzele ținând loc de bani; seturi de cești din plastic, imaginându-ne că e cafea; țară-țară, vrem ostași; coarda... Doamne, ce copilărie am avut!
Viața trece pe lângă noi, visând la vacanțe în Malibu, Tenerife, Dubai și ore extra de mers la sală sau stat pe Facebook! Ne declarăm iubirea pe Facebook, iar în realitate, abia ne băgăm în seamă...
Toți suntem corecți, deștepți si frumoși, iar live-urile sunt la modă! Copiii din ziua de azi nu vor avea niciodată amintirile noastre.
 
Copilărie, iartă-mă c-am vrut să fiu om mare!
Iartă-mă …
Iartă-mă …
Iartă-mă !!!
"

[bisti]

Articolul asta are cel putin 15 ani.
Nu ca nu ar fi adevarat, insa arata doar partea frumoasă a copilariei.
Ce indurau bunicii și părinții pentru a oferi acele mici bucurii, nu scrie nimeni.