Marii clasici ruși, au spus încă de mult timp, despre ruşi ...
Aleksei Tolstoi: „Moscovia - Taiga ruso-mongolă, sălbatică, întinsoare a jafului”.
F. M. Dostoievski: „Nație ce cutreieră prin Europa și caută ce să mai distrugă, să facă praf, pur si simplu, totul. Din batjocură”.
Mihail Bulgakov: „Nu suntem un popor, ci vite, șobolani, hoardă sălbatică de ticăloși și ucigași”.
Maxim Gorki: „Cel mai important semn de izbândă al poporului rus este cruzimea sa plină de sadism”.
Serghei Aksakov: „Ah, cât de greu e să trăiești în Rusia, în acest centru plin de putoarea dezmățului trupesc și moral, loc al răutății, minciunii și ticăloșiilor”.
Ivan S. Turgheniev: „Rusul este cel mai mare și mai obraznic mincinos din întreaga lume”.
Ivan C. Șmeliov (gânditor ortodox): „Un popor care urăște libertatea, adoră sclavia, iubește lanțurile la mâini și la picioare, întinat trupeste și moralicește... pregătit în orice moment să murdarească totul și peste tot”.
Pușkin: „Neam indiferent față de cea mai mică îndatorire a sa, la cea mai maruntă dreptate, la cel mai neînsemnat adevăr, popor care nu recunoaște demnitatea omului, nu recunoaște, în general, nici libertatea omenească, nici gândirea liberă... Vai, cât de scorțoasă este limba rusă!"
Vasili Rozanov: „Nu suntem o națiune, ci un iad nebun”.
Alexandr Blok:„Sufletul rus chinuit n-are putere să respire și nu trebuie să zboare”.
Zinaida Ghippius (poeta antibolșevică): „Rusia - un imens spital psihiatric”.
Mihail Saltîkov-Șcedrin: „Dacă aș adormi, trezindu-mă după o sută de ani, și m-ar întreba cineva ce se întâmplă în Rusia, aș răspunde fară sa clipesc: beție și jafuri".
……………………………………………….
Iar mai recent….
O altă poveste- (de după comunism !)- de ținut minte..... !? (dar nu este de generalizat !!)
Aș vrea să spun pe scurt o mică poveste, pe care o voi povesti pe larg în altă parte, dacă mai apuc.
Se intimpla la Lisabona, acum vreo șapte ani, cind eram ambasadorul Romaniei acolo, Ea, prințesă rusoaică, Maya să-i spunem, a fugit de teroarea comunistă, s-a stabilit în Occident, unde a lucrat pentru cele mai mari case de modă. S-a pensionat de la Channel și s-a stabilit în Capitala Portugaliei. După căderea URSS, s-a dus în vizită la Moskova, unde a fost urmărită și cât pe ce să fie omorâtă de serviciile rusești.
Din vorbă în vorbă aflu că e putinistă. ! Îngheț ! Dar cum e posibil, Maya dragă, e un kaghebist, iar serviciile rusești erau să te omoare ?!
Răspunsul ei m-a uluit:
- Ce contez eu? Contează doar Maika Russia, măreția ei eternă, iar el ne-o redă !
Am înțeles atunci cu oroare, stare niciodată atenuată până azi, că nu e nimic de făcut cu oamenii ăștia, nici măcar cu unii din cei mai buni și mai aplecați spre artă, cum era ea. Fericirea himerei pe care ei o nutresc se va alimenta pentru totdeauna pe seama nefericirii și aservirii tuturor din jur.
Există la rusul de rând o nebunie care-i arde pieptul, dincolo de orice rațiune și sentiment uman : măreția monstrului ce s-a întins peste lume și nu încetează să se întindă nici după ce a nimicit o sută de milioane de oameni în numele comunismului iar acum o face în numele dreptului rusesc la „siguranță” și spațiu vital.
Rog pe toții umaniștii și literații și iubitorii de artă ai lumii să aibă o clipă de reflecție asupra rusofiliei ce ne vine prin cultură. O spun ca fiind unul care-l plasează pe Tolstoi deasupra tuturor. Dar care nu-și face nici cea mai mică iluzie.
Vasile Popovici, prof.univ, dr. in literatura comparata, la Universitatea de Vest din Timișoara
