Mesaje ascunse? Pai citiți povestea (nu stiu daca e) adevărată de mai jos:
"
Văd într-o zi, pe sală, un cetățean... Plângea. Mă duc la el:
- Ce ai, omule?
- Domnule, uite, nevastă-mea este internată la domn’ profesor și profesorul mi-a zis că nu mai are ce-i face și astăzi mi-o externează. Îi dă drumul acasă.
Atunci eu i-am spus:
- Adu-o la mine în salon și să vedem!
A adus-o. Trei săptămâni... După trei săptămâni a luat-o sănătoasă, acasă!
-Ați tratat-o dumneavoastră?!!!N-ați operat-o, doar ați tratat-o.
-Da!
Omul zice:
-Domnule doctor, știu că nu luați bani, dar poate aveți o vilă, o casă. Eu sunt zugrav, vă fac lună, lăsați-mă să vă fac ceva! Gândiți-vă... eu am doi copii și sunt salariat. Dacă soția mea murea, așa cum zice doctorul, eu eram pierdut.
Vă rog foarte mult, lăsați-mă să vă ajut pe dumneavoastră! Mi-ați făcut așa un mare bine...
Eu spun:
-Da, dom'le... n-am nici vilă, n-am nici casă, eu locuiesc la mansarda unui bloc. Am patru pereți acolo, am niște cărți, o masă și două scaune. Uneori plouă, e crăpat sus tavanul, dacă poți să repari...
- Aaaa... domnule doctor, se poate?!!! Dați-mi cheile, acuma mă duc!
I-am dat cheile, tot, eu am rămas la serviciu și seara cînd vin era lună făcut. Un miros de văruit, tot, cei patru pereți, toate crăpăturile reparate.
Eu îi spun când ajung acasă (știți că pe vremea lui Ceaușescu dacă aveai aur sau valută te aresta)
- Omule, am o mare rugăminte la dumneata. Uite, am cutia asta, te rog, la tocul ușii acolo, fă o gaură și pune-mi-o acolo. Dar nu spui la nimeni.
- Domnule doctor, eu să spun? După ce mi-ați făcut așa un mare bine? Vaide mine!!!
A pus-o, a făcut imediat o gaură, a pus cutia respectivă, a văruit, nu se cunoștea nimic.
Cum dădea să plece, am repetat:
-Te rog, nu spui la nimeni!
S-a pus în genunchi:
- Domnule doctor, se poate așa ceva!? Eu să spun?!!! Dar eu știu de la sine, cum o să spun așa ceva?!!!
Vă rog, nici să nu vă mai aud că pronunțați asemenea cuvinte!
Într-un sfârșit, a plecat.
După o săptămână aud "cioc-cioc" la ușă... Mă gândeam că-i un bolnav, pt că mai veneau bolnavi pe la mine, acasă...
Dau drumul:
-Noi suntem de la miliție și de la securitate!
Trei persoane.
-Am auzit că dumneata ai aur și valută. Te rog să recunoști!
Unul avea cătușele pregătite, unul mai era cu o rangă și cu nu știu ce în mână și cel care era șefu'.
- Dacă recunoști, noi tot te arestăm, dar îți înjumătățim pedeapsa.
- Domnule, n-am, te rog să mă crezi, n-am! Le-am spus eu.
- Te rog să spui!
- N-am nimic. N-am nici valută, n-am nici aur, nimic!
Unul dintre ei se duce, bate în niște pereți și se duce direct la tocul ușii unde era cutia. Cere ranga, sparge, scoate cutia și-l cheamă pe celalalt:
-Vino tu cu cătușele, să-i punem cătușele!
Dar celălalt zice:
- Dom'le stai, să deschidem întăi cutia!
Iar când deschid ei cutia, ce credeți că au găsit?
Eu pusesem acolo un bilețel, pe care am scris: “Să nu ai încredere în oameni!”
Neurochirurg Leon Dănăilă (născut la 1 iulie 1933)
"
