Un text primit pe mail:
"Teoria geamurilor sparte
In 69, profesorul Philip Zimbardo de la Universitatea Stanford a realizat un experiment unic în psihologia socială.
El a luat două mașini identice și le-a lăsat în stradă în două locuri foarte diferite: una în Bronx, zona rău famată din New York și cealaltă în Palo Alto, o zonă bogată din California.
În câteva ore, mașina din Bronx a fost prădată și distrusă. Mașina lăsată în Palo Alto, în schimb, a rămas intactă.
Este ușor de atribuit cauzele crimei sărăciei cartierului, dar, cu toate acestea, experimentul a continuat. Când mașina din Palo Alto era încă nedeteriorată după o săptămână, cercetătorii au decis să spargă unul dintre geamuri.
Rezultatul s-a schimbat.
Furtul și vandalismul au redus vehiculul la o epavă.
Ca în Bronx. De ce geamul spart într-o mașină abandonată într-un cartier liniștit este capabil să declanșeze un astfel de proces?
Nu este sărăcia, ci ceva care are legătură cu comportamentul uman.
Un geam spart într-o mașină abandonată transmite un sentiment de dezinteres și lipsă de reguli.
Și fiecare nou atac suferit de mașină reafirmă această idee.
Experimentele ulterioare au arătat că, dacă după ce s-a spart fereastra unei clădiri, iar aceasta nu este reparată, toate celelalte vor fi în curând sparte.
Dacă o comunitate prezintă semne de deteriorare și acest lucru nu pare să intereseze pe nimeni, crima se va dezvolta în curând. Această „teorie a geamurilor sparte” nu este decât o ipoteză
valabilă pentru a înțelege degradarea societății și lipsa de respect pentru valorile coexistenței civile.
Lipsa educației și formarea culturii sociale generează o țară cu„geamurile sparte”.
O țară în care nimeni nu este dispus să le repare.In anii 80, în New York se înregistrau anul peste 2.000 de crime și 600.000 de infracțiuni grave.
Toate cele 6.000 de garnituri de metrou, cu excepția celei care circula în centru, erau acoperite cu graffiti în întregime, și pe interior, și pe exterior.
Se înregistrau anual 20.000 de infracțiuni numai pe liniile de metrou.
”Hărțuirea călătorilor de către cerșetori și infractori mărunți era atât de răspândită, încât numărul călătoriilor cu metroul scăzuse până la cel mai scăzut nivel din istoria metroului”, spune Gladwell. Era infernul lui Dante transpus în subteranele
New York-ului. Începând din anii 90, criminalitatea în metropolă a scăzut la jumătate iar infracțiunile s-au redus cu două treimi.
Se pot lua în calcul mai multe teorii, dar Gladwell spune că un rol vital l-a jucat ”Teoria
Ferestrelor Sparte”.
Aceasta a fost inventată de doi criminaliști,
James Q. Wilson și George Kelling. ”Cei doi au spus că delincvența este urmarea inevitabilă a dezordinii.
Dacă se sparge o fereastră și nu o repară nimeni, oamenii care trec pe acolo vor trage concluzia că nimănui nu-i pasă
și că nimeni nu este răspunzător. În curând, alte ferestre vor fi sparte, iar sentimentul de anarhie se va răspândi din
clădirea aceea pe stradă, transmițând semnalul că orice este acceptabil. Într-un oraș, probleme relativ minore precum
graffiti,dezordinea publică și cerșitul agresiv, scriu ei, sunt toate echivalente unor ferestre sparte, invitații la infracțiuni mai grave”,spune Gladwell.
Dar iată ce scriu cei doi criminaliști:
”Dacă într-un cartier nu i se interzice unui cerșetor sâcâitor să-i mai agreseze pe trecători,gândește probabil hoțul, este și mai puțin probabil ca locuitorii să sune la poliție pentru a identifica un potențial tâlhar sau pentru a interveni când
se produce tâlhăria”.
Aceasta este, spune autorul, o teorie epidemică a criminalității.
Ea spune că delincvența este contagioasă – așa cum este contagioasă o tendință în modă -, că poate începe cu o
fereastră spartă și se poate răspândi în întreaga comunitate.
Compania care opera metroul din New York l-a angajat pe Kelling să pună în aplicare Teoria Ferestrelor Sparte.
A angajat și un nou director,
David Gunn, care avea sarcina să reconstruiască sistemul de metrou, măcinat de sutele de defecțiuni de pe linii,
care făceau ca viteza de deplasare pe multe porțiuni să fie de 25 de kilometri pe oră.
Gunn a insistat să se ocupe mai întâi de graffiti-urile de pe vagoane.
Părea, spune Malcom Gladwell, ”la fel de lipsit de sens ca a spăla puntea Titanicului când acesta se apropia de ghețari”.
Gunn a instituit reguli foarte stricte.
A instalat o stație de curățare a vagoanelor.
Dacă un vagon ajungea acolo cu graffiti,trebuie fie curățat, fie, dacă nu se reușea, scos din circulație.
În Harlem, puștii veneau în fiecare seară la depou să mâzgălească vagoanele.
Angajații metroului îi lăsau să-și termine treaba și apoi le revopseau la rândul lor.
”Dacă vreți să vă petreceți trei nopți vandalizând un tren, n-aveți decât.
Dar nu va vedea niciodată lumina zilei”, spunea Gunn. Operațiunea aceasta a durat din 1984 până în 1990.
În 1990, compania care operează metroul angajează un nou șef de trafic,
William Bratton, de asemenea adept al Teoriei Ferestrelor Sparte, care îl avea ca mentor pe Kelling.
Prima lui misiune, în condițiile în care în metrou, vă reamintesc, se petreceau circa 20.000 de infracțiuni pe zi?
Să rezolve problema celor care călătoresc fără bilet. 170.
”El credea că neplata contravalorii călătoriei, la fel ca graffiti, putea fi un semnal, o expresie subtilă a dezordinii care
invita oamenii la infracțiuni mult mai periculoase”, scrie Malcom
Gladwell. 170.000 de persoane circulau zinic fără bilet.
Poliția credea că nu merită efortul să îi urmărească și amendeze.
Bratton a acționat în forță: cu polițiști în civil, îi încătușa pe neplătitori și îi ținea pe peron, să fie văzuți și de ceilalți.
A transformat un autobuz în stație mobilă de poliție, ca să nu mai piardă vremea pe drumuri.
Cei reținuți erau percheziționați. Unul din șapte ieșise din închisoare pe cauțiune.
Pentru polițiști, să îi prindă pe cei fără bilet nu mai era o corvoadă, ci devenise ”un fel de căutare de comori”.
Între 1990 și 1994, arestările pentru delicte minore a crescut de cinci ori.
După alegerea lui Rudolph Giuliani ca primar al New York-ului, Bratton este numit șeful departamentului de poliție al metropolei.
Primul lucru pe care l-a făcut: a aplicat Teoria Ferestrelor Sparte.
”El i-a instruit pe ofițerii de poliție să intervină în cazul delictelor care afectau calitatea vieții: asupra spălătorilor de
parbrize care îi abordau pe șoferi în intersecțiile din New York, cerându-le bani ca să le spele parbrizul, de exemplu, și asupra tuturor celorlalte echivalente terestre ale forțării turnichetelor (n.r. intrările de la metrou) și ale desenelor graffiti”, notează Malcom Gladwell.
”Dacă făceai pipi pe stradă, ajungeai în închisoare”, spune Bratton.
"
