O VIAŢĂ DE CÂINE
***********************
Jurnalul unui câine
Săptămâna 2
*************
Salut, ce se întâmpla cu mine? Îmi deschid încet ochii și mă cuprinde lumina, încep să văd. O zăresc pentru prima oară pe mama mea. Ce bine e să fii pe aceasta lume!
Săptămâna 4
*************
Astăzi a venit un om îmbrăcat în alb, purta mânuși de cauciuc și mirosea urât, mi-a îndesat pe gât o tabletă foarte amară. Tot astăzi am văzut-o pentru ultima oară pe mama. M-au despărțit de ea, am rămas doar cu frații mei. Mama era foarte neliniștita și avea ochii triști. Mi-a spus „Adio” cu speranța ca noua mea familie de oameni va avea grijă de mine și mă va iubi la fel cum a făcut-o ea.
Săptămâna 6
*************
Astăzi a venit din nou omul în halat alb. Am încercat să mă ascund, dar m-a prins de ceafă, și din nou mi-a îndesat pe gât o tabletă amară. Am vrut să mușc, dar mă ținea prea strâns, și ca răzbunare pentru că nu am stat cuminte m-a înțepat cu un ac lung și strălucitor. Mă doare!
Luna 2
************
În ultimele zile au fost mai mulți oameni în vizita la noi, împreuna cu oameni mai mici – am aflat că aceștia sunt puii oamenilor și se numesc copii. Unii au plecat cu unul dintre frații sau surorile mele. Am rămas doar trei. Spre seară a venit o pereche de om cu patru copii. Copii m-au ales pe mine, m-au luat în brațe și mă mângâiau, mă pupau și îmi vorbeau. Am plecat cu ei. Sunt foarte fericit!!!
Luna 3
************
Astăzi m-a înțepat pentru ultima oară omul în alb, urât mirositor. În noua mea familie sunt mult copii, care îmi sunt ca frații. Ne jucăm toata ziua. Alergăm, râdem. Câteodată mă trag de coadă. Pentru asta, desigur, le prind de mână. Doar ușor, din joacă. Sunt fericit!
Luna 4
************
Astăzi am fost certat de mama om. Și asta doar pentru că am făcut pipi în casă! Dar nimeni nu mi-a arătat unde pot să fac pipi sau nu, și în afară de asta nu mai iese nimeni cu mine la plimbare. Pur și simplu nu m-am mai putut reține.
Luna 6
************
Sunt fericit! Mă simt în siguranța. Familia mea mă iubește și are grijă de mine. Pot să fac ce vreau. Când ei mănâncă întotdeauna primesc și eu câte o bucata. Terasa este numai al meu, și aparent fac totul bine, fiindcă nimeni nu mă mai ceartă. Totul va fi bine pană la urmă.
Luna 18
*********
Astăzi am împlinit vârsta de 1 an și jumătate! În sfârșit adult!!! Familia mea spune că am crescut mai mare decât se așteptau! Cred că sunt foarte mândri de mine!
Luna 19
************
Cred că astăzi am făcut din nou ceva foarte rău. Fratele meu om mi-a luat mingea. Eu niciodată nu le iau nimic fraților mei! Așa că nu am vrut să-i dau mingea și ca atenționare l-am mușcat ușor. El a plâns și eu am fost trist.
Deodată m-am trezit legat de un lanț scurt. Atât de scurt că abia mă mai pot mișca și cu toții se uita la mine supărat și mă ceartă. Nu înțeleg ce se întâmpla, ce am făcut rău.
Luna 19
************
Ceva s-a schimbat. Totul este altfel. Încă sunt legat de lanțul acesta blestemat. Mă simt singur, familia mea nu mă mai iubește, și de cele mai multe ori uită de mine.
Îmi este foame și sete, și când plouă nu am unde să mă adăpostesc.
Luna 20
************
În sfârșit familia mea vine la mine! Sunt sigur că m-au iertat! Mă eliberează din lanț și eu de bucurie alerg prin curte, sar și latru de fericire! Și nu numai atât! Plecăm la plimbare! De acum totul va fi bine! Entuziasmat sunt primul care sare în mașina. Nu îmi găsesc locul de atâta fericire! Îmi iubesc familia și ei mă iubesc pe mine! Lumea este frumoasa!!!
Când mașina se oprește sunt primul care sare din ea.
Dar în afara de mine nu coboară nimeni? Aud cum se trântește ușa mașinii în urma mea. De ce pleacă fără mine?!
Stați! Așteptați-mă!
Alerg după mașina până mă lasă puterile.
Într-un târziu îmi dau seama de adevărul crunt: m-au părăsit!
Luna 21
************
A trecut deja o luna de când încerc să-mi regăsesc familia.
În drumul meu am întâlnit mulți oameni cu suflet și compasiune care mi-au dat de mâncare. Speram că unul dintre ei o să mă adopte. Dar ei spuneau: „Săracul câine, sigur a fugit de acasă! Du-te acasă!”
De curând am trecut pe lângă o scoală. Am văzut mulți copii. Poate printre ei sunt și frații mei. Am intrat în curtea scolii și am început să caut printre copii, până când unii dintre ei au început să arunce cu pietre în mine. Câteva pietre m-au lovit în ochi. De atunci abia mai văd ceva.
Luna 22
************
Este greu de crezut. Înainte oamenii aveau milă de mine, primeam ceva de mâncare, un adăpost provizoriu, ceva. Acum sunt aproape orb, slab – piele și oase, blană murdară. Sunt alungat de peste tot. Nimeni nu mai are un cuvânt frumos pentru mine, nimeni nu mă mai ajută.
Luna 23
************
Abia mă mai pot mișca, nu mai am putere nici să trec strada. Stau întins lângă sosea, la distanta sigura de mașinile care trec în viteză.
Nu o să uit niciodată privirea omului care zâmbind, m-a ochit și a direcționat mașina spre mine. Am crezut că m-a omoară, dar m-a nimerit doar pe la șolduri. Durerea este insuportabilă!!!
Luna 24
************
Astăzi împlinesc 2 ani! De 10 zile stau întins și aproape nemișcat la marginea șoselei. Nu mai simt foame nici sete, trupul îmi arde în febră. Câțiva oameni au trecut pe aici și se uitau dezgustat la mine, dar pentru mine era indiferent. Abia mai simt ceva.
Totuși mai deschid odată ochii când cineva îmi vorbește cu voce caldă, liniștitoare, și îmi mângâie blana. Recunosc mirosul. Un om îmbrăcat în alb și cu mânuși de cauciuc pe mană stă în genunchi lângă mine și îmi vorbește: „Îmi pare rău... Este mai bine pentru tine dacă te eliberez...” Nici nu mai simt acul când îmi străpunge blana.
Cu un ultim efort mai flutur o dată coada, drept mulțumire, după care adorm pentru totdeauna cu gândul: De ce m-am mai născut daca nimeni nu mă vrea, nimeni nu mă iubește?
Jakab Zoltan 2016
