Crima perfectă
Un criminalist ar spune ca nu exista asa ceva, ca indiferent cât de mult timp trece, până la urmă nu se poate ca făptuitorul sa nu fie prins.
Eu insa am întâlnit crima perfectă. În carne și oase. Perfectă. Un act criminal închis în propriul sau cerc infam. Mizeria profunda. Rotunda. Fără cusur. Crima perfectă prin faptul ca s-a petrecut și ca nici nu a fost nevoie de cadavru. Daca nu ai cadavru nu ai crima, prin urmare ce sa anchetezi? Victima încă trăiește. Este undeva printre noi. Dar a murit în realitate de multa vreme. A rămas doar carcasa. Trupul fără suflet.
L-am întâlnit pe AF (nu dau numele din motive evidente) în anul 2001. Venise sa își vadă dosarul la CNSAS. Instituția abia se mutase în sediul din Dragoslavele, începuseră sa vina primele dosare, oamenii (putini) aflaseră ca exista și unii (și mai putini) făceau cereri sa le vadă.
Pe vremea aia fiecare petent era asistat la consultarea dosarului de către un angajat (de la Direcția Investigatii) pentru ajutor.
În ziua aceea era rândul meu, iar petentul care ma aștepta pe canapeaua din hol era AF. Am crezut inițial ca e o greșeală și ca jandarmul de la poarta fusese păcălit de un om al străzii (se mai intamplase). Aveam în fata un boschetar murdar și puțind a băutură. Își freca mâinile și ii juca privirea in toate părțile. A început sa vorbească precipitat și mi-a îndesat în brate un vraf de hârtii botite și pline de mâzgălituri pe care le-a scos dintr-o sacoșă de rafie.
Abia după ce am reușit sa îl calmez puțin am înțeles ce spunea. Dar asta mi-a întărit convingerea ca e o persoana cu probleme psihice. Se numea AF, 57, din București (stau cu mama) și era doctor în fizica atomica. Sigur, am zis. Iar eu sunt Papa de la Roma.
A venit sa vadă dosarul pentru ca el știe ca acolo va găsi actele lui de studii. Copiile
Are nevoie de diploma de doctor ca sa poată sa beneficieze de pensie. Ce s-a întâmplat cu actele lui pe care trebuie sa le aibă? I le-au luat. Cine? Privește in toate părțile, se apleacă spre mine și îmi șoptește odată cu un damf puternic de alcool :"Securiștii! Cred ca sunt și aici nu?" II spun ca nu sunt. Noi nu avem treaba cu Securitatea, suntem toți civili abia veniți din facultăți. Nu l-am convins. Astăzi știu ca l-am mințit atunci. Aveam angajați la CNSAS foști securisti. Eu nu știam.
"Știi, ma scuzi (a văzut ca m-am retras) am băut ceva înainte sa vin aici. De frica." II spun ca nu are de ce sa ii fie frica și urcam împreună la sala unde poate sa citească dosarul. Îl primește și incepe sa îl răsfoiască febril. Apoi pufnește: "Nu sunt. Nu e decât diploma de licență și cartea de munca". Îi cer sa ma lase sa ma uit și eu. Poate...Îmi întinde dosarul.
E subțire. Ma gândesc ca nu durează mult. Încep sa citesc și nu îmi vine sa cred. Ma uit la rapoartele securiștilor de doua ori. Da. Este incredibil. Omul chiar era ce a spus ca era.
Șef de promoție. 10. L-au făcut asistent imediat la Facultate. Doctorat impresionant. Apoi bursa în Canada. Programul romano-canadian. Cernavodă. Top. Un tânăr de viitor. Ce s-o fi întâmplat?
Securitatea s-a întâmplat. Fusese acceptat în echipa unui specialist de top canadian. Profesor universitar. Securiștii voiau sa fure de la el ceva documente. I-au cerut sa lucreze cu ei. A refuzat. Atunci i-au scurtat brusc bursa și i-au cerut sa revină imediat în tara. A refuzat și asta. A stat încă 3 luni, a terminat stagiul și a revenit. De ce? (L-am întrebat dupa) Familia. Mama, soția, copilul.
La Facultate a cerut un post conform cu pregătirea. Nu i-au dat. L-a ocupat un activist. A început sa scrie memorii. Sa se plângă. Asta nu a fost bine. L-au pus in discuția colectivului și l-au mutat și mai jos. Nu mai putea face ce învățase. Apoi a făcut greșeală suprema.
A scris un memoriu în care a descris incompetența, ticăloșia și furtul academic din facultate. A dat exemplu o lucrare a tovarasei Elena Ceaușescu scrisa în realitate de un asistent. Asta a fost.
L-au dat imediat afara. A venit Securitatea. Cum a făcut scandal, l-au dus direct la Sapoca. L-au internat forțat. Pentru astfel de cazuri "speciale" Securitatea inventase un diagnostic (nu am găsit dacă au beneficiat de expertiza specialiștilor în domeniu) care nu exista nicaieri în lume cu excepția RSR : "delir revendicativ".
Legat de pat. Doua săptămâni de neuroleptice și șocuri. Când a ieșit și a mers acasă era gol. Soția, sfătuita de securisti sa nu își distrugă viata pentru un "nebun" plecase. Luase și copilul. I-a cautat a făcut scandal, s-a dus la Facultate din nou sa ceara socoteala. L-au luat din nou. Încă doua săptămâni.
Apoi totul a urmat cursul firesc al cazurilor de "delir revendicativ". Internări la 23 august, vizite ale unor oficialități străine, evenimente sportive, de 1 mai. Sau de fiecare data când își aduceau aminte. Era în evidenta.
Pana la urma le-a ieșit. După ani de neuroleptice, șocuri, batai și alte "tratamente" mintea a cedat.
După 1990 a mers sa își facă o expertiza psihiatrica. A ieșit rău. Nu s-a putut angajat nicaieri, trăia dintr-o pensie de handicap si din pensia mamei, o femeie în vârstă. Îmi spune ca medicii aia care îl internau când îl aducea Securitatea erau în funcții mari. Mi-a spus nume. Mie nu îmi spuneau nimic.
L-am întrebat cum să îl ajut. Sa vorbim cu cineva, eu sunt prea mic sa pot sa fac ceva. A dat din mana a lehamite. "Știi ce? Eu nu mai vreau sa mă răzbun pe ei. As vrea sa îmi dea actele alea, sa am și eu o pensie."
Și nu v-ati dus la Ministerul Educației?
"M-au dat afara de la poarta ca sunt boschetar ". Pai nu le-ati spus povestea ?
"Cine se uita domnule la un nebun?"
#AstaAFostSecuritatea
SursaSent from my Redmi Note 8 Pro using Tapatalk
