SA NE ADUCEM AMINTE!!!!!!!

[shpeedy]

Exista riscul sa nu fi inteles mare lucru din ce am spus... Este exact ce spuneam - alegerile oamenilor dupa 1989...

Aveam potential sa fim si noi o Polonie, o Cehie. De multe ori ma si minunez ca suntem unde suntem (si nu mai rau) cu ce alegeri a facut natia asta in ultimii 30 de ani, incepand cu "noi muncim, nu gandim", "afara cu chiaburii", "al nostru, dintre noi, pentru noi" si terminand cu "UE/Occidentul ne vrea raul", "ezista interese", "ce bine fac rusii" si alte chestii din acelasi registru...

[toma]

@badmania98 ai fost prin tarile din vestul Europei? Aia cum au reusit fara comunism sa faca toate lucrurile alea?

De ce crezi ca dupa 1989 s-a facut atat de putin in tara din punct de vedere al infrastructurii (de orice fel)?

Chiar sunt curios care este parerea ta.

[shpeedy]

Radio Erevan raspunde: la noi au 'ezistat' interese... 

Nu ca nu mai facem noi distinctie intre bine si rau si am fi votat, in general, tot felul de dubiosi/incompetenti/rau-voitori...

[badmania98]

Am fost în Austria și Elveția. Dar am fost și în Ungaria, Polonia, Cehia, Croația. Nu am avut de ce să mă plâng d.p.d.v. al infrastructurii.
Părerea mea sinceră este că noi nu știm să ne conducem singuri. Avem tot ce ne trebuie ca țară dar din păcate este populată cu români. Iar poporul ăsta, în ultimii 30 de ani, nu a devenit mai inteligent sau mai educat. Și din păcate nu cred că va deveni vreodată. Cred că știm numai de bici. Ai văzut român speriat de amendă sau pușcărie? Românului îi e frică doar de bătaie și eventual de moarte. 
Aștept ( în puținul timp rămas la dispoziție) să văd și eu o Românie măreață. Să văd un plus valoare adus de generațiile următoare. Nu să ari terenul pe care era Tractorul ca să treacă o centură a orașului chinuită prin mijlocul fostei uzine.

LE: Urlau marii reporteri că i-am spart pe unguri că am ajuns înaintea lor la Borș 2 cu autostrada. Ăsta e nivelul nostru.

[toma]

E si asta o posibila explicatie - nu iti impartasesc parerea dar multumesc ca ai raspuns!

[badmania98]

Hai să vă povestesc cum m-am lecuit de mers cu mijloacele de transport în comun fără bilet.
Prin 80 mă urc cu un prieten într-un autobuz cu burduf la penultima stație să mergem până la ultima stație. În autobuz doar câteva persoane în partea din față a acestuia. Noi am mers în spate de tot stând în picioare. Nu am compostat niciun bilet, că ziceam noi că nu ne prinde nimeni. Oprește autobuzul la capătul liniei și șoferul deschide doar primele 2 uși și sare de la volan venind înspre noi. ”Biletul la control!” Ne-am căcat pe noi de frică, zicând că va chema miliția. Am început să plângem. Ne-a pus să strângem toată mizeria din autobuz și apoi ne-a dat drumul. A zis că dacă ne mai prinde o pățim mai rău.
Asta a fost prima și ultima mea călătorie fără bilet în mijloacele de transport în comun.

Evident că acum toată lumea ”nouă” circulă cu bilet.

Dacă nu deranjez, vă pot spune de ce la 50 de ani nu stau jos pe scaun în mijloacele de transport în comun. Nu am stat de când am avut vreo 8 ani. Educație comunistă.

[...]

Chiar te rog sa ne spui, sunt curios 

[Costique]

Răspunsul îl ai deja, e in ultima propoziție.

[...]

Facepalm. Ma duc sa suspin in masca. Prost am fost, prost voi fi inca.

[badmania98]

Chiar te rog sa ne spui, sunt curios 

 Este doar o altă poveste din Brașovul comunist. Când eram mic nu prea mergeam cu mijloacele de transport în comun deorece nu aveam de ce. Fiind crescut de bunicii maternali (bunicul pensionar după o viață muncită în turnătorie la Uzina 2 și bunica casnică), aveam totul în cartier. Rar, cam de maxim 2 ori pe an, mergeam cu bunica ”în oraș”, adică în centru. Urcam în a 2-a stație de la capătul liniei și autobuzul era aproape gol. Îmi spunea bunica mea să stau jos pe scaun, lângă ea. În câteva stații însă autobuzul se umplea, iar bunică mea zicea: ”Dănuț, las-o pe doamna/domnul să stea în locul tău că tu ești mai tânăr”. Mă ridicam și cedam locul, iar eu încercam să îmi găsesc un loc printre oamenii înghesuiți, dar totuși aproape de bunică mea. Asta o dată, de două ori,  așa încât am ajuns la concluzia că nu am nicio șansă să merg tot traseul pe scaun și că mai bine, de la urcare, să îmi găsesc o poziție convenabilă în picioare lângă scaunul ocupat de bunica mea.

În cazul în care erai singur în autobuz și te uitai pe geam nepăsător (că telefon cu căști nu erau, nu?), te ridicau oamenii în picioare din 2 vorbe și trei mișcări. Comentai cumva?

Ce am învățat atunci:
1. productivii stau pe scaun că vin de la muncă, iar neproductivii stau în picioare;
2. cei mai în vârstă stau pe scaun, iar cei mai tineri stau în picioare;
3. femeile stau pe scaun, iar bărbații stau în picioare.
Și de atunci nu circul pe scaun în mijloacele de transport în comun. M-am învățat așa.

Pe o singură linie de transport în comun din Brașov nu se respecta această regulă. Linia 20,  Livada Poștei-Poiana Brașov. Acolo se formau 2 rânduri (vreo 30 de metri între ele): pe scaun și în picioare. Trăgea autobuzul în dreptul rândului pentru cei care vroiau să circule așezați pe scaune, apoi trăgea în dreptul rândului celor care doreau să circule în picioare.