SA NE ADUCEM AMINTE!!!!!!!

[toma]

@badmania98 nu m-am referit la experienta personala, oricum eram prea mic.

Cand spun ca era rau nu rezum comparatia doar la ce trece prin stomac.

@gabineg, nu prea am inteles comentariul tau. Se dorea o comparatie intre ce au suferit ilegalistii comunisti si victimele ulterioare ale comunismului?

[badmania98]

Păi cam de asta l-am omorât pe Ceaușescu: frig și ce trece prin stomac. Dacă din momentul în care a anunțat că a achitat datoria externă dădea căldură și mâncare, acum avea statuie.
Aș mai adăuga și programul TV revenit la ce era odată. Pentru cine mai știe aveam 2 programe TVR1 și TVR2 cu program destul de divers, tot prin 70-80, de dimineața până seara. Aveai nevoie de televizor cu integrate pentru a recepționa TVR2 și evident semnal în zonă.

https://ro.pinterest.com/balutescu_mariu/program-radio-tv-%C3%AEn-timpul-comunismului/

[...]

@badmania98 la școala nr. 10 învață copiii mei acum, e unita cu 22, formand Scoala Gimnaziala 2.

[badmania98]

Am văzut că a dispărut nr. 10, pe Google Maps (Street View). Eu am copilărit la blocurile vechi (b-dul Steagul Rosu 22).

[gabineg]

@gabineg, nu prea am inteles comentariul tau. Se dorea o comparatie intre ce au suferit ilegalistii comunisti si victimele ulterioare ale comunismului?

Voiam să zic că mi-ar fi placut sa ma întâlnesc cu Boloni sau cu Prunaru decat cu sora lui Filimon Sîrbu. Sau sa vizitez Cozia in loc de Doftana. Dar asa era programul atunci. Cei mai bătrâni decat mine erau făcuți pionieri la Doftana sau pe Podul Prieteniei de la Giurgiu.

In legatura cu ce-ai vrut sa insinuezi, am vizitat la maturitate Sighetul si m-am îngrozit.  Nu se compara cu Doftana.

[badmania98]

Doftana am vizitat-o în copilărie, iar Sighetul anul trecut. La Sighet e nevoie de cel puțin 2 zile, după părerea mea. În alt concediu, acum vreo câțiva anișori am vizitat, împreună cu soția, Auschwitz-ul, iar anul trecut muzeul holocaustului de la Șimleu-l Silvaniei.

[...]

Am văzut că a dispărut nr. 10, pe Google Maps (Street View). Eu am copilărit la blocurile vechi (b-dul Steagul Rosu 22).

Trec aproape zilnic pe acolo, e parcul de joacă preferat al copiilor și cartierul lor de plimbat cu gașca. Acum se numește Stefan cel Mare și Sfânt.
La Auschwitz am vizitat doar eu cu juniorul cel mare bărăcile și camera de gazare, dar dacă nu ai avut rude sau experiente personale acolo, după scurt timp simți ce simți și pentru uiguri, adică nu prea multe.

[badmania98]

Iarna, după 6 ianuarie, treceam la curățenie prin cartier: adunam brazii de Crăciun aruncați de oameni. În 3 zile nu mai găseai niciun brad.
Aceștia îi foloseam la:
1. Săbii - ne mai duelam după ce făceam cazemate de zăpadă pe teren (am explicat terenul mai jos).
2. Crose - ne apucam de hochei cu o cutie de cremă de ghete.
3. Restul de brazi erau adunați pe mijlocul ”terenului” (marcat cu X roșu pe hartă), locul nostru de joacă. Pe atunci nu era amenajat. Vreo 2 bare de bătut covoare, câteva poteci de pământ,cum treceau oamenii peste teren și în rest iarbă. Acolo făceam ditamai grămada de brazi și le dădeam seara foc. Era tradiție. O singură dată pe iarnă.

Tot iarna mergeam la patinoar: sub Tâmpa sau în Poiana Brașov. Din poiană coboram pe drumul vechi și veneam pe jos până în Steagul Roșu. Întotdeauna aveam la noi făcute din plinte portocalii ( ”făcute rost” de prin șantiere) niște mici ”schiuri” de le prindeam pe talpa încălțămintei. Erau exact cât talpa și îndoite la ambele capete în sus ca să se prindă de încălțăminte. Prindeam o viteză cu ele la coborâre....

Vara, ca jocuri pentru cei mai mari, dar până în 14 ani:
1. Fotbal pe teren
2. Volei pe șoseaua din jurul terenului
3. Finanțe - așa îi spuneam noi și făcea parte din curățenia anotimpurilor fără zăpadă. Strângeam din tot cartierul, din casă, chiar și din ghenele de gunoi, cutiile de chibrituri. Le rupeam cele 2 fețe și acestea reprezentau finanțele. Cele mai importante (cu valoare de 3x o față de una obișnuită) erau cele de cutii mari de chibrituri care parcă aveau o foarfecă sau o cheie  desenată pe ea ( făcute în Cehoslovacia???. Nu mai știu). Se juca cu niște bucăți de cauciuc (mare provocare să găsești așa ceva) decupate  din preșuri de mașini sau preșurile de ușă. Finanțele se puneau pe asfalt în interiorul unui cerc desenat cu creta. În mare parte regulile le mai știu.  Umblam cu o pungă plină de finanțe. Dacă le pierdeai  la joc era rău, că nu prea aveai de unde să mai găsești cutii de chibrituri.


Pot spune că am avut o copilărie extrem de fericită în Brașovul comunist.

[gabineg]

Si noi jucam finanțe, dar și capace (de bere sau sucuri batute cu ciocanul pe ciment pana se aplatisau) întoarse cu cheia de participantul care o arunca cel mai aproape de cerc.

[badmania98]

Am o vagă amintire despre capace, dar am. Nu am jucat.

Mi-am mai adus aminte de un joc, cu monede. Rișcă. Se săpa o mică groapă în pământ și aruncai cu monedele în groapă de la o anumită distanță. Înițial fiecare arunca de la linie cu câte o monedă înspre groapă pentru a se stabili ordinea de aruncare. Apoi primul arunca toate monedele înspre groapă. Dacă nu nimereai în gaură, pe rând dădeai bobârnace la monede (tehnici și tehnici) până le băgai pe toate.  Dacă ratai. dădea următorul. Banii pe care-i băgai în groapă erau ai tăi.  
Era grav dacă pierdeai bani.