SA NE ADUCEM AMINTE!!!!!!!

[gabineg]

Era distanțare socială in galantare: conserve de pește, borcane cu mazăre si celebrii "adidasi" de porc.
Ah, am uitat cîrligele goale de la Măcelărie.

[Costique]

Dar de sarit de la etajul 2 al blocurilor aflate in constructie pe movilele de nisip cu inaltimea unui etaj, ati sarit?

Been there, done that! Am dat cu barba-n genunchi de-am crezut că nu mai am dinți!

Sau pe blocul de 10 etaje, fix la margine, fara absolut nicio masura de protectie, ati stat? Acum imi vine sa mor numai daca ma gandesc.

Asta nu, dar m-am '"plimbat'" pe brațul unei macarale-turn. În blocurile în construcție ne jucam cu tuburile cu cornete; evident că scările n-aveau balustrade...

Si eu care credeam ca eram mai speciali...sa descopăr ca toți făceam aceleași lucruri...noroc ca eu eram la categorie superioara si nu ma riscam chiar așa de mult...O dată am găsit o movila imensă de nisip la blocurile in construcție, săritul de la etajul 2 pe panta ei era delicios...pana venea paznicul. După o săptămână au nivelat-o, ca prea ne adunam la sărit...
Iar paintball-ul cu cornete...multe instalații au plătit tribut. Pana niște "deștepți" s-au apucat sa pună bolduri in vârful cornetelor, ceilalți au lăsat balta "joaca" ce devenise periculoasă...
Se inaugurase podul peste Siret la Galați, un prieten al nostru a mers tot podul pe balustrada...10 cm lățime are bara si hăul in dreapta...vedeți podul pe Google maps, are 150-200 de metri lungime...

[hugbear]

Hai că mi-am mai amintit una: am vrut la un moment dat să-mi fac o rachetă în regim 100% DIY (ce Club? ce Casa Pionierilor?!! ). Așa că am făcut fuzelajul din carton, conul din lemn strunjit iar motorul din tablă de conservă cositorită, cu ajutaj din textolit. Pentru combustibil am folosit azotat de potasiu (pe vremea aia se găsea cu sutele de kile în sacii de îngrășământ lăsați pe câmpuri), zahăr și mangal. Rampa de lansare a fost un cofraj metalic înclinat la 45^o din depozitul de șantier. După „ignișăn” s-a ridicat vre-un metru pe „rampă”, s-a întors cu 180^o și a-nceput să vină vertiginos spre noi! Noroc că a fiert cositorul de pe motor și astfel gazele au scăpat care pe unde-au putut, așa că racheta mea s-a „downgradat” în fumigenă-titirez! 

[...]

Minitehnicus de mic. Chapeau!

[gabineg]

Pe vremuri erau in comert si vaporase pentru cada  care functionau dupa principiul urmator:

[toma]

   

Hai că mi-am mai amintit una: am vrut la un moment dat să-mi fac o rachetă în regim 100% DIY (ce Club? ce Casa Pionierilor?!! ). Așa că am făcut fuzelajul din carton, conul din lemn strunjit iar motorul din tablă de conservă cositorită, cu ajutaj din textolit. Pentru combustibil am folosit azotat de potasiu (pe vremea aia se găsea cu sutele de kile în sacii de îngrășământ lăsați pe câmpuri), zahăr și mangal. Rampa de lansare a fost un cofraj metalic înclinat la 45^o din depozitul de șantier. După „ignișăn” s-a ridicat vre-un metru pe „rampă”, s-a întors cu 180^o și a-nceput să vină vertiginos spre noi! Noroc că a fiert cositorul de pe motor și astfel gazele au scăpat care pe unde-au putut, așa că racheta mea s-a „downgradat” în fumigenă-titirez! 

   Asta imi aduce aminte de rascolitul gunoaielor de pe malul garlei in cautarea de spray-uri pe care sa le punem pe foc, de "tunurile" cu carbid (pe care il sterpeleam de la centrala termica de cartier spre enervarea sudorilor care peteceau tevile alea tot timpul) si de petardele artizanale facute cu ceva prafuri pe care le sterpeleau parintii de la fabrica de frigidere si ale caror pete au decorat decenii la rand peretii blocurilor comuniste... uneori chiar ma intreb cum am supravietuit copilariei
         

[badmania98]

1. Referitor la rachete: am avut plăcerea de a-l vedea pe Dumitru Prunariu lansând câteva rachete mici în curtea școlii generale nr. 10 (cartierul Steagul Roșu) din Brașov, unde eram elev. Eram adunată toată școala și l-am invitat să ne povestească cum a fost în cosmos. Organizația de pionieri se numea ”Mesagerii cosmosului” dacă mai țin minte, iar Prunariu copilărise (cred că mai avea părinții) într-un bloc de lângă școală.

2. După meciul România-Italia 1-0, o altă astfel de întâlnire cu toată școala a avut loc cu Ladislau Boloni. Vorbea foarte rău românește.

3. În clasa I am fost în excursie cu clasa la Cozia. Mergând cu autocarul pe vechiul drum de pe Valea Oltului, tovarășa educatoare (enormă stimă, Dumnezeu să o odihnească) ne spunea arătând în sus spre viaductele aflate în construcție: Când o să fiți mari, pe acolo veți merge cu mașina.
Ca idee, când mai mergeți pe Valea Oltului și aveți noroc de un nivel al apei mai mic, se pot vedea vechile tuneluri C.F. ieșind din apă (partea de sus a acestora). Sunt de obicei mai jos (înspre apă) de noile tuneluri.

Ce Vulpițe pe vreme aia? Ce pasaj spre nicăieri? Era rău?

[toma]

Era rău?

Da! Mult mai rau ca acum, infinit mai rau ca acum.

[gabineg]

Ce inseamna relativitatea?!?

Noi ne-am intalnit in anii '67-'70 cu familia lui Filimon Sîrbu si am vizitat cu clasa închisoarea de la Doftana.

[badmania98]

Era rău?

Da! Mult mai rau ca acum, infinit mai rau ca acum.

Aș spune că îți respect părerea. Văzând că ai 39 de ani aș mai spune că ai prins din comunism chiar partea rea. Eu păstrez și amintiri din anii 70 când mergeam cu bunica la alimentară și cumpăra doar 100g de parizer. Și rafturile și vitrinele erau pline. Așa mi le amintesc eu de prin 75-77.