SA NE ADUCEM AMINTE!!!!!!!

[toma]

Pai erau oameni care traiau in aceleasi conditii ca tine. De ce ei au resimtit starea atat de apasatoare incat sa ajunga la disperare si tu nu?

[enicky]

  Sunt ...oameni si ...oameni ! Fiecare a trait in anumite conditii si a resimtit in felul lui sistemul comunist !

Ai vazut ca intr-un articol, se povesteste cum sotia raspandea manifeste, iar familia nu stia nimic.
Deci, nu putem fii toti la fel si... nu vad rostul intrebarii...

[toma]

Incerc sa inteleg de ce concluzia ta a fost ca vorbim despre disperare mai degraba decat despre curaj.

[enicky]

   Incerc sa spun ca era mai mult decat curaj, sau o forma superioara de curaj, e cam greu de explicat starile pe care le aveai atunci si ptr. care nu gaseai nicio rezolvare si uite ca ajungeai la disperare... e mai mult de discutat.

[toma]

Da, e mult de discutat.

Eu vad, ca de obicei, putin altfel lucrurile: daca explici prin disperare atunci poti dormi linistit. Ce nu face omul cand e disperat? Orice... gaseste resurse nebanuite. Nu te trage nimeni de maneca sa te intrebe: da' tu ce de n-ai fost disperat?
Daca insa nu e vorba despre disperare ci este vorba despre curaj? Pai atunci, pentru cei cu constiinta si putina inclinatie catre introspectie, lucrurile incep sa aiba ghimpi. Da' eu de ce am fost las? Dar noi, de ce am fost lasi?

Vezi tu @enicky, cand spui: ala era nebun, disperat... e o forma de albire a constiintei.
Doar cineva disperat duce o lupta sortita din start esecului. Doar un nebun se lupta cu partidul-stat. Un om "destept" si cu capul limpede isi vede de treaba si are constiinta impacata.
Alternativa, "uite niste oameni cu adevarat curajosi", implica, in mod insidios, ca in toti ceilalti care au asistat muti a existat o doza de lasitate. Lasitate pe care nimanui nu-i este confortabil sa o recunoasca.

[enicky]

Vezi tu @enicky, cand spui: ala era nebun, disperat... e o forma de albire a constiintei.

   Cred ca deja ai denaturat subiectul. Ti-am dat exemplul clar articolul in care sotia actiona facand manifeste si sotul nici macar nu stia !  Oamenii aia n-au fost nebuni, nu stiu de unde ai scos-o. Sau poate te-ai gandit la varianta "nebuni frumosi", unde "nebun" are alt sens, unul pozitiv.
    Sunt anumite stari greu de inteles daca tu personal  n-ai trecut prin ele! Cum spuneam, e mai mult de discutat/exemplificat aici.
   

[...]

e mai mult de discutat/exemplificat aici.

Pai si ai altceva de facut la munca?

[shpeedy]

4 martie 1977: la ora 21:22 România este lovită de un cutremur devastator (7,4 pe scara Richter). Pe lângă morti, răniți și clădiri prăbușite un număr mare (peste 2000 dupa primele estimari) de imobile din Bucuresti sunt avariate. Datele referitoare la numărul și gradul lor de avariere sunt ascunse din ordinul lui Nicolae  Ceaușescu,  care anunță populatia că toate efectele cutremurului vor fi înlăturate pana la data de 1 Mai 1977.
4 martie 1979: ascultătorii pos­tului de radio Europa Liberă l-au auzit pe Virgil Ierunca începând emisiunea Po­ves­tea vorbei, dedicată comemorării a doi ani de la cutremurul din 1977, în felul ur­mător: „Am primit din partea unui ar­hi­tect din România un text pe care credem că e bine să vi-l comunicăm şi dum­nea­voastră"
Textul provenea de la inginerul Gheorghe Ursu, pe care Virgil Ierunca a încercat să îl protejeze de inevitabilele căutări ale Securității numindu-l "arhitect".
Arestat de Securitate ani mai tarziu, in urma denuntului unei colege de serviciu, Gheorghe Ursu a declarat in ancheta de ce a trimis acea scrisoare la Europa Liberă:
"Trebuie sa fac ceva". In vara lui 1977 a avut loc la cel mai inalt nivel o consfatuire pe tema consolidarii blocurilor in urma seismului din 4 martie 1977 la care am participat si eu in calitate de sef de priect la consolidarea blocului Patria din Bucuresti... Considerind ca la acea data s-au luat hotariri care nu corespundeau realitatii, eu m-am gindit ca trebuie sa fac ceva ca sa se reia unele consolidari, fapt pentru care am crezut ca prin prezentarea punctului meu de vedere la Europa Libera, unele organe din tara noastra vor intra in alerta si vor lua masuri.
- Fiind la Paris si stiind ca Virgil Ierunca lucreaza la ORTF si la Europa Libera, am hotarit si am luat legatura cu el... Am redactat materialul al carui concluzie era ca in Bucuresti  nu s-au efectuat consolidari care sa asigure stabilitatea constructiilor deteriorate, in eventualitatea unui nou cutremur.
Am fost impiedicat chiar de Conducerea Superioara sa fac consolidarea. In 1977, dupa cutremur, am trait o mare zguduire sufleteasca, din cauza faptului ca in tot efortul meu de a face o consolidare serioasa a blocului Patria (la care fusesem numit sef de proiect) am fost impiedicat de forurile mele superioare, si in ultima instanta, la 4 iulie 1977 chiar de catre Conducerea Superioara, sa fac consolidarea. Atunci, in sala de sedinte, a CC a PCR ni s-a ordonat tuturor sefilor de proiect de consolidari sa incetam imediat "lucrarile de reparatii".
Aceasta zguduire a constiintei mele de inginer constructor s-a tradus printr-o dorinta de a atrage atentia atit organelor responsabile cit si locatarilor din blocurile ramase consolidate cu totul insuficient, asupra primejdiei ca la un eventual alt cutremur aceste blocuri s-ar putea prabusi. In sedinta respectiva imi pregatisem urmatoarea luare de cuvint: Tovarase Presedinte, vreau sa va incredintez ca atit eu cit si colegii mei care au raspuns de consolidari, chiar daca in unele cazuri se vor fi facut exagerari sau supradimensionari, am fost toti minati de un singur scop: sa se evite, in eventualitatea unui nou cutremur, pierderea de vieti omenesti."  Din cauza atmosferei inghetate din sala, in care nimeni dintre ingineri, directori, etc. nu a cutezat sa spuna ceva iar Primul vice Pres. al Capitalei, tov. Dumitrescu si-a facut o foarte aspra autocritica, n-am avut curajul sa spun fraza pe care o planuisem. Nici mai tirziu n-am mai incercat sa sesizez organele superioare deoarece masurile de incetare a consolidarilor s-au precipitat, conduse fiind de ing. Mircea Georgescu si alte persoane de raspundere.
Am aratat cele de mai sus mai in detaliu deoarece exact aceste fapte (sublinierea lui Gh. Ursu) m-au determinat ca in Octombrie 1978 sa-l caut la Paris pe Virgil Ierunca, sa-i spun despre zguduirea mea si sa-i propun sa scriu un  material privind cele de mai sus.
"Datoria fata de constiinta". Aproximativ in martie 1979 la emisiunea "Povestea Vorbei" a lui Virgil Ierunca de la Europa Libera s-a difuzat un material care se baza in cea mai mare masura pe textul pe care i-l predasem eu.
Trebuie sa arat foarte clar ca cele doua scrisori expediate de mine la "Europa libera" si a treia (pe care nu am trimis-o) nu au fost determinate in nici un fel de alte persoane, nici de discutiile purtate pe marginea emisiunilor acelui post de radio, nici de exemplul vreunei alte persoane, ci au pornit, in toate cele 3 cazuri, din sentimentele mele subiective de luare de pozitie fata de imprejurari, considerind ca este de datoria mea fata de constiinta sa exprim aceste sentimente.
Prin cele 2 materiale trimise si al treilea neexpediat, nu m-am facut purtator de cuvint al nici unei alte persoane, nu am primit sfatul sau ideile nimanui, ele exprimind pareri ale mele, intime si subiective.
Deasemenea, repet ca expedierea acelor scrisori nu a avut in vedere nici un fel de rasplata sau remuneratie materiala.
Declaratia din 2 martie 1985. Revolta: "Riscul pierderilor de vieti omenesti". "Referitor la legaturile mele cu postul de radio "Europa Libera", declar urmatoarele:
L-am cunoscut pe Virgil Ierunca in 1974, in imprejurarile pe care le-am relatat intr-o declaratie anterioara... Virgil Ierunca m-a invitat, prin sotia sa, Monica Lovinescu, la locul sau de munca de la Radioteleviziunea Franceza... Mi-a dat un numar din revista Ethos si 2-3 numere din revistele Limite, pe care le redacta el... In 1978... i-am relatat despre o probleme profesionala care ma chinuie de la cutremurul din 1977. Am relatat in declaratii anterioare despre aceasta problema, care, in rezumat, reprezinta revolta mea si sentimentul de culpabilitate ca am fost obligat sa intrerup lucrarile de consolidare ale blocului Patria, la care fusesem sef de proiect consolidare. Am relatat anterior ca spre a atrage atentia autoritatilor noastre precum si a locatarilor din acel bloc ca consolidarea nu s-a facut cum trebuie si ca la un eventual nou cutremur exista riscul pierderilor de vieti omenesti, am scris un articol in acest sens, pe care l-am predat lui Virgil Ierunca, spre a-l difuza prin Europa Libera...
La plecarea din Paris Virgil Ierunca mi-a dat... volumul II din Arhipelagul Gulad de Soljenitin, si "Sistemul totalitar" de Hannah Ahrendt.  Aproximativ in martie 1979 la emisiunea Povestea Vorbei a lui Virgil Ierunca de la Europa Libera s-a difuzat un material care se baza in cea mai mare masura pe textul pe care i-l predasem".
2020: o instanță  din România ii achita pe tortionarii lui Gheorghe Ursu motivînd între altele ca: "În opinia Curţii, nu se poate aprecia, în contextul celor arătate, că victima Ursu Gheorghe Emil a fost un disident politic, acesta nefiind un opozant pe faţă al regimului comunist şi al conducătorului partidului comunist.
Victima nu si-a manifestat public dezacordul faţă de politica şi conducerea de stat şi partid,
astfel încât să devină din acest punct de vedere o persoană periculoasă pentru securitatea statului, datorită posibilităţii influenţării opiniei publice şi a instigării populaţiei împotriva conducerii de partid și de stat".

Sursa - Madalin Hodor, FB

Sent from my Redmi Note 8 Pro using Tapatalk

[shpeedy]

Caci românul trebuie sa doarma linistit, sa stie ca totul merge struna.

Sent from my Redmi Note 8 Pro using Tapatalk

[Catalln]

Este același Mădălin Hodor care afirma despre studenții trecuți prin experimentul Pitești: „Niște căcați cu ochi care se torturau între ei pentru un blid în plus”.