SA NE ADUCEM AMINTE!!!!!!!

[toma]

La 30 de ani de la masacrul din Piaţa Tiananmen din Beijing, China cenzurează orice menţiune a evenimentului

[Costique]

In timp ce China devine un mare partener de afaceri al UE (adica cumpara UE la bucata sub gingasa privire a politicienilor carora le pute numai ce vine din USA), China interzice mentionarea numelui LEICA pentru ca in una din reclamele la LEICA se mentioneaza si o poza facuta in piata Tiananmen la momentul revoltei...
Europa nu mai are nici un principiu (de asta m-am lamurit cand Salvini a acoperit statuile din Roma ca a venit seful de trib iranian in vizita "comerciala"), este deja o colonie, iar eu evit pe cat pot produsele chinezesti...

[toma]

Foarte de acord cu ce ai scris

[...]iar eu evit pe cat pot produsele chinezesti...

asta insa e extrem de greu...cam orice cumpar scrie made in China pe undeva 

[enicky]

...Europa nu mai are nici un principiu...., este deja o colonie, iar eu evit pe cat pot produsele chinezesti...

    Eu nu ma uit asa departe, dar Romania sigur "este deja o colonie", (cel putin economic vorbind.)
  Cat despre produsele chinezesti, discutia este mai ampla, poate in Suedia ajung mai greu, dar acilica la noi sunt toate PRC, dar atentie sunt si produse china de buna calitate.

[Costique]

Da , poate ca e mult spus ...si pe aici productia e chinezeasca , chair daca pentru branduri locale...Volvo si alte firme mari sunt chinezesti acum...Cat despre economie - sunt consult acum pentru o firma care apartine unui grup chinez care a  inceput acum 30 de ani  cu fabricat containere de transport ca astazi sa valoreze miliarde daca nu zeci si sa faca de toate inclusiv vapoare avand un santier foarte mare in Shanghai...E greu sa nu te gandesti de unde vin toti banii astia..si mai ales ce se va face cu cei tot mai multi pe care China - guvernul ei ii aduna...In istorie in 8 cazuri din 10 dezvoltarea rapida a unei natii s-a lasat cu razboi...iar cum va actiona China ca putere globala ramane de vazut...in Africa au ramas datori, s-a lasat acolo cu revolte impotriva chinezilor...Despre asta e vorba , ce se va face cu puterea pe care banii o aduc...eu cred ca e o diferenta mare intre ce vor americanii si chinezii de banii lor...

[gabineg]

@Costique, iti sugerez un topic vechi. Cred ca poti sa-l extrapolezi la scara mapamondului daca vrei.

[Costique]

Cred ca am mai scris despre situatia asta: un amic al meu lucreaza la o firma chinezeasca, filiala suedeza. Ei sunt 4 care controleaza planurile la biroul suedez, in China la un birou de inginerie mai mare este o singura fata care munceste 16-18 ore pe zi. Cand au vizitat China au vazut asta . Seful suedez i-a spus sefului chinez ca o omoara. Ala a raspuns ca mai sunt 1 milion la poarta. Exact cum ne spuneau noua odata sefii ... Sincer e o mare diferenta intre mentalitatea de munca a unora si altora. La chinezi este mai aproape de sclavagism. Cand pot.

[shpeedy]

Cam cum lucreaza propaganda rusa (si cum se gandesc nenorocitii sa rescrie istoria):

#RO Anul 1940 în Basarabia: astfel a fost în realitate…

În urmă cu 79 de ani, Guvernul URSS, care nu a recunoscut niciodată aderarea Basarabiei la Regatul România, a trimis Guvernului român o notă, oferind „în scopul de a restabili dreptatea, să se procedeze împreună cu România pentru soluționarea imediată a problemei revenirii Basarabiei la Uniunea Sovietică“. După ce s-a pronunțat acordul părții române de a-și retrage trupele la 28 iunie 1940, Armata Roșie a intrat nestingherit pe teritoriul Basarabiei și a Bucovinei de Nord.
Analizând, în prezent, motivele care au adus omenirea la tragedia fără precedent al celui de-al Doilea Război Mondial, precum și lecțiile trase din acesta, ne permitem să afirmăm că o interpretare eronată a evenimentelor din vara anului 1940 în Basarabia l-a împins pe dictatorul I.Antonescu la decizia care s-a dovedit cu timpul una aproape fatală pentru România, și anume „să se poziționeze pe latura incorectă a istoriei", prin aderarea la invazia Germaniei naziste în URSS. Consecințele acestui "calcul strategic eronat ", din păcate, sunt, de asemenea, resimțite și în România modernă.
Este relevant de menționat că cererea sovietică pentru revenirea Basarabiei se bazează în totalitate pe normele de drept internațional din acea epocă, iar Protocolul de la Paris (de la 28.10.1920) cel notoriu, prin care foștii aliați ai Rusiei în cadrul „Antantei“, fără acordul ei, au recunoscut „suveranitatea România asupra teritoriului Basarabiei“, niciodată nu a intrat în vigoare datorită refuzului Japoniei de a-l ratifica. (https://riss.ru/bookstore/journal/2011-2/j9/).
Amintirile martorilor oculari și numeroasele fotografii care s-au păstrat de atunci arată că trupele sovietice au fost întâmpinate de populația locală cu bucurie și chiar exultare. La Varnița, Sîngerei, Mereni, Chetrosu, Todirești, Chirca, Calfa si alte localități prin care trecea drumul spre Chișinău, țăranii, de parcă urmând tradițiile unei nunți la țară, întindeau direct de-a curmezișul drumului mese cu vin și gustări, opreau coloanele militarilor și nu le permiteau să treacă până ce soldații nu gustau din merindele oferite.
Cum, oare, se poate explica acest lucru dacă, conform "experților" moderni ai istoriei relațiilor ruso-române, Basarabia a fost "ocupată" de URSS? În opinia noastră, o explicație foarte convingătoare a fost prezentată încă din 1924 într-o scrisoare către Ferdinand, Regele României, trimisă de 29 de senatori și deputați ai Parlamentului român, care reprezentau regiunea respectivă. În special, aceasta spunea: "Timp de șase ani, Basarabia este administrată într-un mod în care este imposibil să fie astăzi administrate chiar și coloniile negre din Africa... Actualul regim din Basarabia nu mai poate continua! Basarabia nu mai poate, nu mai vrea să-l îndure!" (http://journalrusin.ru/data/uploads/pdf/2010/22.pdf). Eventual, merită remarcat faptul că majoritatea reprezentanților aleși ai poporului menționați mai sus începuseră drept susținătorii consecvenți ai unionismului, și au rămas în continuare în poziția pe măsură.
În perioada dintre cele două războaie mondiale, ținutul între râurile Prut și Nistru s-a transformat într-o sursă de materii prime ieftine și un furnizor de forță de muncă aproape gratuită. Conform datelor evidențiate de mai mulți cercetători, numărul total de locuitori care au părăsit Basarabia în perioada interbelică a ajuns la jumătate de milion de oameni (http://berg-bendery.org/images/Nazaria_Basarab.pdf).
De la finele lunii iunie 1940, mulți originari de pe teritoriul Moldovei moderne, nevoiți anterior să caute un destin mai prielnic în alte regiuni ale României, au decis să se întoarcă pe meleagurile lor natale. Încă de la data de 28 iunie, Ambasada Sovietică din București a primit aproximativ 250 de cereri din partea basarabenilor care rugau să li se permită să se reîntoarcă. Apoi, din toate colțurile României, în direcția Prutului s-au îndreptat puhoaie de oameni care se grăbeau spre casă, în pofida obstacolelor impuse de autoritățile locale.
Unul dintre cele mai tragice episoade a avut loc la Galați, la 30 iunie 1940, unde în piața din fața gării s-au adunat peste 2 mii de oameni, plecați din Basarabia, care așteptau sa plece înapoi acasă. Piața a fost înconjurată de jandarmi și soldați. Oamenii au fost ținuți în plină arșiță, lipsiți de apă și alimente, ce transforma așteptarea într-o tortură. Și apoi, când ei au încercat să scape, s-a deschis focul asupra celor neînarmați: aproximativ 600 de persoane au fost ucise, numărul celor răniți a fost de două ori mai mare (https://riss.ru/images/pdf/journal/2011/1/Babilunga_2011_1.pdf).
Veteran al muncii, rezident din orașul Benderi, Ludmila Gorenco, a fost martorul ocular al evenimentelor de la Galați, de unde se întorcea acasă cu familia ei în acea zi. Potrivit celor relatate de ea, acolo a fost atât de mult sânge încât, literalmente, acesta a inundat caldarâmul (https://riss.ru/images/pdf/journal/2011/1/Babilunga_2011_1.pdf).
În ciuda tuturor acestor evenimente, oamenii doreau să se reîntoarcă în locurile lor natale. În mai puțin de o lună, aproximativ 150 de mii de refugiați s-au reîntors în Basarabia din România. În total, până la sfârșitul anului 1940, aproximativ 300 de mii de basarabeni s-au reîntors în patria lor din străinătate, inclusiv 220 de mii din România.
Tot în aceste zile s-a observat și dezertarea masivă a originarilor din Basarabia, care își îndeplineau serviciul militar în armata română. Doar în 10 zile, în perioada 28 iunie - 8 iulie 1940, potrivit Statului Major General Român, din armată au dezertat 61.970 de militari. (http://www.vedomosti.md/news/zurab-todua-pri-rumynah-lyudej-pytali-izbivali-morili-golodo).
Pe 3 iulie, la Chișinău, a avut loc parada trupelor sovietice și demonstrația populară cu ocazia aderării Basarabiei la URSS. Iar la data de 2 august 1940, la cea de-a VII-a sesiune a Sovietului Suprem al URSS, la propunerea delegației Republicii Moldova, a fost adoptată Legea cu privire la instituirea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, care a devenit membru cu drepturi egale în familia celorlalte republici sovietice.
Până la începutul agresiunii împotriva URSS mai rămânea mai puțin de un an…
 
#FileDeIstorie

 

Nimic despre masacrul de la Fantana Alba, ori despre valurile de deportari in Gulag...

Sent from my MI MAX 2 using Tapatalk

[toma]

Urat... nu cred ca merita reprodus textul aici.

Uita sa mearga cu istoria putin mai devreme:

În urma războiului ruso-turc din 1806–1812, câștigat de Imperiul Țarist, rușii cereau „ambele țări românești” (Țara Românească și Moldova). Doar iminența atacului lui Napoleon a făcut ca pretențiile rusești să se reducă treptat, de la ambele țări române, la toată Moldova, apoi la teritoriul Moldovei dintre Nistru și Siret, pentru ca până la urmă pretențiile să se limiteze la ținuturile turcești dintre Nistru și Prut: ținutul Hotin și Bugeacul (Basarabia pe hărțile europene). Iscusința negociatorului francez Gaspard Louis Andrault, conte de Langeron (1763-1831), care servea interesele țarului, a permis însă și anexarea părții răsăritene a Moldovei care nu făcuse parte din vilaietele (provinciile) otomane, prin extinderea frauduloasă a denumirii de Basarabia la toate ținuturile dintre Dunăre și Hotin, mulțumită complicității primului dragoman al Porții, Dumitru Moruzi care și-a trădat suveranul în schimbul unui latifundiu și al unui inel foarte prețios. (Ulterior primul dragoman a fost executat pentru trădare din ordinul Porții.)

Tratatul de la București din 16/29 mai 1812, încălca astfel practica internațională și normele de drept existente la moment, devreme ce Imperiul otoman ceda ținuturi care nu-i aparțineau și care făceau parte dintr-un stat vasal, dar autonom, anume Moldova, cu care imperiul avea un tratat garantând frontierele de atunci.

[shpeedy]

Atata vreme cat pe forum se aduc - voluntar sau involuntar / constient sau inconstient - diferite teme "pregatite" in laboratoarele rusesti de propaganda, consider ca e bine sa stim cu cine avem de-a face; dupa cum se poate vedea, n-au pic de jena atata vreme cat Ambasada posteaza direct un asemenea rahat...

Sent from my MI MAX 2 using Tapatalk