SA NE ADUCEM AMINTE!!!!!!!

[Leutz]

Am si eu ceva amintiri de la revolutie, care m-a prins pe la varsta de 10 ani.

In oraselul (rural de altfel) unde-mi petreceam de obicei vacantele de Craciun, lucrurile s-au intamplat cand lumea era cu mainile pana la coate-n carnati, la batut covoare, la sprit… si alte activitati absolut necesare si obligatorii an de an in perioada aia. Nu prea erau oamenii preocupati sa fie "frumosi si liberi"; erau mai mult decat fericit in universul lor… mai mult sau mai putin paralel. La ai mei, vestea rasturnarii lui Ceausescu a venit brutal (cum altfel ), in forma matusii care a aparut de undeva cu parul valvoi, plina peste tot de porcul proaspat matrasit, zbierand de se-auzea la vreo cateva strazi distanta: "Haaai, sariti, l-a rasturnat pe Ceausescu! Puneti televizoru' ala la loc mai repede!"
Merita spus ca in mod traditional copiii se ocupau de curatenie, barbatii de taiat porci si baut, iar femeile de'ale mancarii. A fost mare cazna sa punem TV-ul la loc, pentru ca la curatenie, in mod obligatoriu totul era rascolit si curatat pana la sange. Mobila, covoarele, decoratiunile… toate erau scoase fara exceptie (si evident fara rost  ) de la locul lor si nu se aduceau inapoi pana cand si casa goala si ele insele erau luna. Ce sa faci, viata grea, dar era ce-am numi noi acum... "an education"; chiar "a good education" as zice. Asa ca pana la urma, am reusit cu chiu cu vai sa punem TV-ul la loc, iar in timpul asta fmilia si cativa vecini am dat toti buzna sa vedem minunea.

Minunea n-a impresionat insa prea mult, pentru ca trebile nu puteau astepta. Pana la urma toata lumea s-a intors la treaba, mai putin barbatii, care s-au dus la oaste. La oaste, orgie maxima. Ce fericire!! Toata suflarea a pus mana pe arme, fara nici un control sau logica; care cum a apucat. Ce fericire si ce iures. Ce mai petreceri au urmat in oras. Ce duduiala de gratare si rotisoare; cati mistreti, fazani, caprioare, iepuri... si alti teroristi de prin baltile din jurul Dunarii si-au gasit sfarsitul in raciturile de Craciun ale gospodinelor locale. Si, ce sa faci, printre mistreti si caprioare au mai disparut si diversi "colaterali", unii din prostie, altii din greseala, altii... cu diverse polite neplatie. Toata lumea a fost fericita. Pentru mine cred c-a fost una din cele mai spectaculoase vacante. Sa mergi cu colindul cand stii ca pericolele "e peste tot", sa traiesti viata la maxim la o varsta asa de frageda. Priceless  .

Ulterior, am auzit ca pe la Bucuresti revolutia s-a terminat repede, insa acolo, in lumea mai mult sau mai putin paralela de la tara, ea a continuat pana mult mai tarziu, catre sfarsitul anilor '90. Cu aceeasi patima cu care s-a mers la arme, s-a mers apoi la furat CAP-urile, IAS-urile, SMC-urile... si tot asa. Racitura de mistret s-a transformat in teava de scurgere acasa luata de la iritagii, un acoperis imprumutat de la grajdul CAP-ului. Nu era furt, era libertate; oamenii doar isi luau inapoi ce li se cuvenea, din "avutul obstesc", cum ziceau aia din'nainte.

Ulterior, noi, copiii revolutiei, am crescut in mentalitatea asta. Asa am vazut, asa am facut. Nu stiu altii cum au crescut, insa eu am crescut vazand cum toata lumea fura. Micii furaciosi; pe-aia mari ii vedeam doar la TV. Pana sa ajung la varsta la care sa pot sa fura si eu, s-au cam terminat anii '90 si cu ei tot ce se putuse fura la mica intelegere. Dupa aia a inceput sa fie mai greu. Ca sa furi cu succes trebuia munca mai multa, la scara mai mare... si odata cu ele, c*** mai mari. Eu n-am avut de nici unele, asa ca m-am rezumat la mers la furat de cirese, mere, pere, asa cum ne invata traditia romaneasca, bine surprinsa in povesti si, meritoriu, devenita curriculum scolar.

[Utilizator_Anonim]

Luata amintire in 90 cand aruncau diverse la scoala (eram a 6-a)

[rexkrokiDAU]

 O plimbare prin Bucuresti in 1993 

[Gby]

Vocea este cumva a lui Florin Calinescu?

[toma]

Un articol interesant:

Povestea fetei care a dat cu praştia în maşina lui Petru Groza

Manifeste anticomuniste pe caietele de școală
Din îndemnurile propagandistice la luptă, plus lista de nenoriciri ale celor apropiaţi, Ioana Maria Cantacuzino a înţeles că trebuie să-şi apere ţara contra invadatorilor sovietici şi a colaboraţioniştilor români. Prima ispravă a fost că a tras cu praştia în maşina premierului Petru Groza. Maşina era însă goală şi Ioana a fost doar fugărită de şofer.

A doua iniţiativă i-a adus aproape patru ani de închisoare.  A scris manifeste pe caietele de şcoală şi le-a răspândit prin cutiile poştale ale vecinilor, alături de câţiva colegi. În termenii de azi, cum ar veni a scris pe Facebook câteva vorbe contra felului în care este administrată ţara. În 1952, Securitatea a considerat că aceşti copii au înfiinţat o organizaţie contrarevoluţionară, „Pătratul Roşu”, menită să zdruncine ordinea de stat.

Clara Mareş, istoric, cercetător IICCMER: „Securitatea taxează aceste gesturi drept uneltire contra ordinii de stat. Discuţiile din curtea şcolii sunt înregistrate drept discuţii conspirative. Este un transfer verbal al realităţii, astfel încât lucrurile să pară foarte periculoase, deci condamnabile. Ea constituie organizaţia contrarevoluţionară Pătratul Roşu, aşa i-a spus Securitatea. Ea recunoaşte. Această organizaţie a apărut când ea îşi făcea tema la geometrie şi scrisese cu creionul roşu. Este o organizaţie pentru care ea este arestată la 11 iunie 1952 alături de colegii ei de şcoală, de grădiniţă şi de vecinii de stradă. Avem un lot constituit din 14 copii cu vârste între 14 şi 18 ani. Ea este şefă de lot, la 16 ani, dar în lot mai avem Ghica, Miclescu şi mai avem Sturza. În dreptul multora din aceste nume, Securitatea scrie: De meserie: prinţ.  Deci ei ştiau că arestau, arestau de fapt o istorie. Istoria României care trebuia să treacă în subteran. Nu mai avea voie să funcţioneze la suprafaţă”.

„Cantacuzino, ia-ți boarfele și mișcă!” Patru ani de detenție fără proces pentru un copil
În cei patru ani de detenţie, avea să fie transferată din temniţă în temniţă de 13 ori. Nu întâmplător, lucrarea în care povesteşte ce a păţit se numeşte: „Cantacuzino, ia-ţi boarfele şi mişcă”. Procesul lotului din care făcea parte a fost oprit din lipsă de probe. Dar faptul nu a împiedicat autorităţile să transforme cele 48 de luni internare administrativă, decise iniţial, în aproape patru ani de închisoare.

Oare cum poti citi istoria tarii asteia si apoi sa nu te ia voma cand auzii hotii (prinsi si neprinsi) din politica de astazi cum se lamenteaza, catalogand ce se intampla acum drept "politie politica", "abuzuri ale justitiei" si "stalinism"??? Cum?
Cum sa te uiti la personaje ca Dragnea, Serban Nicolae, Codrin Stefanescu, Nicolicea, Radulescu, Tariceanu si restul gastii si sa iti fie mila de ei si nu de oamenii care locuiesc in tara asta? Cum?

[shpeedy]

Sad day today... https://www.theguardian.com/sport/2019/may/21/niki-lauda-formula-one-legend-dies-aged-70

Sent from my MI MAX 2 using Tapatalk

[enicky]

    Despre regimul comunist se poate vorbi nu mult, foarte mult. Personal apreciez ca voi tinerii(unii, nu toti!) sunteti avizi de informmatii si va documentati. Nu revin la sintagma pe care marjeaza multi, aceea ca "n-ai mancat salam cu soia, ....etc.) pentru ca n-are rost, ar fi stupid.
Si eu am avut multe "tangente" neplacute cu regimul(si multi din generatia mea), care sunt marunte, dar pe noi, tinerii ne afectau la vremea respectiva : angajat fiind, n-aveam voie cu parul mare(asa era moda atunci), pantalonii sa nu fie prea evazati, noaptea dupa ora 11, pe strada fiind, erai legitimat si multe altele. Chiar daca acum par lucruri marunte, ele iti afectau viata.
   Fata de articolul respectiv, in care este prezentata bombastic domnisoara, sa nu uitam din ce familie provenea si in ce hal de saracie ajunsesera aceste familii ! E frumos sa intorci foaia si s-o faci eroina, dar in acelasi timp este de inteles atitudinea ei si ura ei fata de regimul comunist, care ii luase absolut totul !!! Iar daca intrai in gura lor(a regimului), nu mai scapai. De aici si teama de a vorbi(public sau in privat) despre regim si acolitii lor, pt. ca de multe ori nu stiai cu cine discuti.
   De apreciat curajul nebunesc, dar nu stiu daca se poate numi patriotism. Posibil ca, la fel ca si dragostea, patriotismul sa treaca si el prin stomac !!

[toma]

    Despre regimul comunist se poate vorbi nu mult, foarte mult. Personal apreciez ca voi tinerii(unii, nu toti!) sunteti avizi de informmatii si va documentati. Nu revin la sintagma pe care marjeaza multi, aceea ca "n-ai mancat salam cu soia, ....etc.) pentru ca n-are rost, ar fi stupid.

Din pacate "se vorbeste" prea putin despre perioada respectiva. Nici pe social media, nici la TV, nici in scoli ... locurile de unde tinerii se informeaza.

Ce incercam sa spun este ca mi se pare odios sa compari ce se intampla acum in justitie cu ce se intampla in perioada aia si cum toti hotii pozeaza in victime. Si mai odios mi se pare ca inca sunt atat de multi oameni usor manevrabili si care iau de bun tot ce vad la TV si ajung sa planga de mila celor care ii fura si sa-i sustina pe cei din cauza carora traiesc prost.

[fireburn]

...... sunt atat de multi oameni usor manevrabili si care iau de bun tot ce vad la TV si ajung sa planga de mila celor care ii fura si sa-i sustina pe cei din cauza carora traiesc prost.

Asa ne trebuie, pentru ca facem lucrurile pe jumatate (sau nici nu ne apucam de ele).

[enicky]

 

Din pacate "se vorbeste" prea putin despre perioada respectiva.

Acum depinde si cine vorbeste/povesteste despre perioada respectiva : pt. ca unii au ramas intepeniti in "crema" (blocuri, metrou, loc de munca obligatoriu, casa poporului, etc.) si au "uitat" ce-a fost in spate, vieti si destine sacrificate !
   Cat despre manipulare(oameni usor manevrabil) asta se face si pe gogule si pe retele de socializare si la orice nivel de varsta si pregatire.