SA NE ADUCEM AMINTE!!!!!!!

[AEK]

 

[toma]

Eu zic sa mergem pana la capat cu aducerea aminte. De la Wikipedia citire:

Reducerea normei orare zilnice de lucru stă la originea semnificației zilei de 1 mai, de sărbătoare internațională a lucrătorilor. În anul 1872, circa 100 de mii de lucrători din New York, majoritatea din industria construcțiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la 8 ore.

Data de 1 mai apare pentru prima dată în legătură cu întrunirea din anul 1886 a Federației Sindicatelor din Statele Unite și Canadei (precursoarea Federației Americane a Muncii). George Edmonston, fondatorul Uniunii Dulgherilor și Tâmplarilor, a inițiat introducerea unei rezoluții care stipula ca: „8 ore să constituie ziua legală de muncă de la, și după 1 mai 1886”, sugerându-se organizațiilor muncitorești respectarea acesteia.

La data de 1 mai 1886, sute de mii de manifestanți au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite, însă cea mai mare demonstrație a avut loc la Chicago, unde au mers 90 de mii de demonstranți, din care aproximativ 40 de mii se aflau în grevă. Rezultatul: circa 35 de mii de muncitori au câștigat dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului.

Dar ziua de 1 mai a devenit cunoscută pe întreg mapamondul în urma unor incidente violente care au avut loc trei zile mai târziu, în Piața Haymarket din Chicago. Numărul greviștilor se ridicase la peste 65.000. În timpul unei demonstrații, o coloană de muncitori a plecat să se alăture unui protest al angajaților de la întreprinderea de prelucrare a lemnului „McCormick”. Poliția a intervenit, 4 protestatari au fost împușcați și mulți alții au fost răniți.

În seara aceleiași zile a fost organizată o nouă demonstrație în Piața Haymarket. Din mulțime, o bombă a fost aruncată spre coloana de polițiști. Au fost răniți 66 de polițiști, dintre care 7 au decedat ulterior. Poliția a ripostat cu focuri de armă, rănind două sute de oameni, dintre care pe câțiva mortal. În urma acestor evenimente, 8 lideri anarhiști, care aparțineau unei mișcări muncitorești promotoare a tacticilor militante violente, au fost judecați. Muncitorii din Anglia, Olanda, Rusia, Italia, Franța și Spania au adunat fonduri pentru plata apărării. În urma procesului, 7 dintre acuzați au fost condamnați la moarte (doi având ulterior pedeapsa comutată la închisoare pe viață) și unul la 15 ani de închisoare. Șapte ani mai târziu, o nouă investigație i-a găsit nevinovați pe cei 8.

Faptul ca aniversarea a fost ulterior "confiscata" de comunism in tarile est-europene si transformata de propaganda nu ar trebui sa ne faca sa pretuim mai putin 1 Mai. Si nici sa uitam ce sarbatorim de fapt: ragaiala cu mici si bere  ziua de munca de 8 ore.

[enicky]

  Frumos citatul dar " ragaiala cu mici si bere" este o traditie a romanilor(noi i-am "sarit" din motive de sanatate), iar parintii tai si "armata" de tineri care au bantuit padurile zilele astea, n-ar fi de acord cu exprimarea ta ! Sa nu uitam ca altii pun pe gratar hamburgheri sau carnati de zilele lor nationale !

[toma]

10 Mai ziua cu triplă semnificaţie istorică

- 10 mai 1866, sosirea lui Carol Hohenzollern Sigmaringen în România
- 10 mai 1877, obţinerea independenţei României faţă de Imperiul Otoman
- 10 mai 1881, încoronarea Principelui Carol

[shpeedy]

11 iunie 1948 – Legea nr. 119 pentru naţionalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere şi de transporturi...

Istoria cam are "prostul" obicei de a fi ciclica (=se repeta) - din aceasta cauza e bine sa avem habar de ea pentru a evita (pe cat posibil) repetarea greselilor...

Sent from my MI MAX 2 using Tapatalk

[shpeedy]

Am ajuns si la 28 de ani de la sangeroasele evenimente din 13-15 Iunie 1990. Actorii sunt in mare aceiasi, metodele idem, lupta similara.

Trist... 28 de ani pierduti...

Sent from my MI MAX 2 using Tapatalk

[toma]

Pierduti pentru ca inca sunt multi atat de tampiti incat sa cante inca o data "Cinste lor, cinste lor/ Cinste lor minerilor!" in cazul in care maine s-ar repeta evenimentele.

[shpeedy]

De pe 13-Iunie:
 Se împlinesc azi 38 de ani de când a murit, la Cluj, marele psiholog Nicolae Mărgineanu (1905-1980). A făcut 16 ani de pușcărie comunistă. În perioada interbelică fusese bursier al fundației Rockefeller (la Harvard, Yale, Columbia, Duke), păstrând apoi legături strânse cu America. Comuniștii nu i-au putut ierta asta. La momentul arestării era profesor de psihologie al Universității din Cluj. A fost încadrat în „lotul Marii Finanțe” și condamnat, în 1948, la 25 de ani de închisoare. A trecut pe la Jilava, Aiud, Pitești, iar ultima parte a detenției și-a petrecut-o în penitenciarele din Dej și Gherla. Cărțile sale de memorii din închisoare poartă mărturii despre un veac întunecat și zbuciumat din istoria României. În ciuda condiției sale de fost deținut politic și a calvarului pe care a trebuit să-l treacă, ne-a lăsat o remarcabilă operă științifică în domeniul psihologiei.
Fiul său, cunoscutul regizor Nicolae Mărgineanu, ne vorbește despre el în cuvinte pe care numai un fiu le-ar putea rosti. În cei 16 ani de detenție, a reușit să-și vadă tatăl o singură dată, la un proces la care acesta fusese chemat ca martor. „De două ori am fost şi nu l-au adus la proces. Era un efort financiar enorm pentru mama să meargă la Bucureşti cu doi copii. A treia oară l-am văzut. A fost un moment extrem de emoţionant. Pentru mine, era o emoţie primară din care n-am priceput prea mare lucru. Aveam vreo 14 ani. Dar ştii cum se citeşte distincţia unui om? Cum e un pahar cu apă curat şi altul murdar. Tata era în zeghe, dar era drept, foarte demn, respectuos, nu era deloc umil. Am simţit tresărirea lui când ne-a văzut şi ne-a recunoscut.”
Întrebat dacă, după ieșirea din închisoare, a putut să-i ierte pe cei care îl chinuiseră, Nicolae Mărgineanu (fiul) răspundea: „Gândul răzbunării te ucide, este extrem de nociv biologic. Te macină, te macină şi te termină. Trebuie să ai un gând bun să poţi supravieţui. Dacă-L ai pe bunul Dumnezeu şi ai speranţa că, până la urmă, ţi se va face dreptate, poţi merge mai departe. Altfel, poţi să înnebuneşti. Mulţi au pierit aşa în închisoare. Dacă-ţi cade moralul, dacă începi să plângi, asta e prima treaptă. Nu mai rezişti mult. Tata mi-a povestit că s-a întâlnit cu unul dintre ofiţerii „grei”. Acesta, când l-a văzut, a vrut să-l ocolească. Tata i-a spus: „Stai, stai liniştit! Nu-ţi fac niciun rău. A fost o nedreptate, dar n-am nimic cu dumneata”. „Acesta a fost obstacolul meu în viaţă, a fost încercarea mea. Uneori cobori, alteori urci”, spunea tata. Uneori, credeai că e bolnav de optimism. Nu ştiu cum putea să facă asta. Tot timpul avea vorba asta: „Dă-mi, Doamne, ani cât am stat în puşcărie şi sunt foarte mulţumit”. A murit exact după 16 ani şi trei luni. Ultimul sfat acesta a fost: „Să-ţi ţii sufletul curat câte zile vei avea, să fie precum cămaşa pe care ţi-o spăl eu să mergi duminică la biserică!”
Tocmai pentru memoria tatălui său și pentru tot ce a însemnat experiența detenției în viața lui, Nicolae Mărgineanu și-a dedicat o bună parte din activitatea de regizor promovării memoriei suferinței din închisori, a celor ce au pătimit pentru credință, dreptate, adevăr. „Aceşti morţi anonimi din puşcăriile comuniste sunt martiri adevăraţi. Ar trebui să-i cultivăm mai mult. Suferinţa asta cred că nu este zadarnică – e zestrea poporului român.”
#MemorialulGherla #VictimeleComunismului #NicolaeMărgineanu #ComunismulUcide

Am postat asta aici pentru a mai reduce - pe cat posibil - erorile/confuziile care se fac cu privire la abuzuri/Justitie incorecta si alte d'astea, destul de des vehiculate in ultimul timp...

Sent from my MI MAX 2 using Tapatalk

[hugbear]

a shirt = o ie
some shirts = niște ii

the shirt = ia
the shirts = iile

shirt's = iei
shirts' = iilor

[...]

A blouse, că shirt are nasturi