E mișto să privim în sus, practic asta e activitatea care asigură progresul. Dar din când în când e bine să mai relaxăm ceafa și să privim un pic și în jur. Ca să ies din metaforă, la modul în care stau lucrurile la ora actuală cu privire la balanța dintre combustie internă și electric luând în calcul toate variabilele („densitatea” de încărcătoare pe km2, accesibilitatea unei prize pentru locatarii în condominii, durata încărcării, autonomia acumulatoarelor, raportul dintre densitățile masice și volumetrice de energie ale combustibililor fosili și ale acumulatorilor, imaturitatea tehnologiei, imaturitatea pieței, costul amortizării R&D „rostogolit” la consumator, impactul curent și viitor asupra mediului, percepțiile subiective „și ect”) eu consider că tranziția către electric pur nu se poate face natural decât printr-o perioadă-tampon în care dominantă ar trebui să fie varianta full-hibrid în configurație serie. Toate zvârcolirile pe care le constatăm (și trăim) nu sunt altceva decât simptomul faptului că modul de tranziție adoptat este unul forțat - pentru că este artificial, impus de alte criterii decât cele ale progresului natural. Nu degeaba managementul schimbării e cea mai grea „subramură” a științei conducerii...
