Heei .. ia uite, un topic care-mi place
Pt. @ravzan
si pentru ceilalti care s-au grabit sa analizeze "gravitatea" situatiei, o prima observatie:
Nici o destinatie din Uniune nu mai inseamna emigrare. Esti acasa oriunde, chiar daca mai trebuie si niste hartii pe ici pe colo cand stai mai mult. Vor fi si astea din ce in ce mai putine pe viitor.
Mai mult, o calificare/experienta buna intr-o meserie anume iti poate aduce o slujba/situatie decenta chiar si daca nu stapanesti foarte bine limba locala (presupunand ca stapanesti o alta de larga circulatie).
Deci cuvantul potrivit ar fi poate ... relocare ??!! Practic poti sa mergi acolo, stai un timp, acumulezi experienta, te plictisesti ... te muti in alta parte ... te intorci acasa, pleci din nou ... E doar o chestie de perspectiva. Cat de (ne)out-of-the-box gandesti. Deja sistemul comun de pensii se pare ca o sa inceapa intr-un timp destul de scurt sa functioneze la capacitate nominala, deci WTF ... ESTI ACASA.
Ceea ce spui tu nici macar nu mai e o decizie majora. E pur si simplu una normala. Un om/o familie care vrea sa incerce si altceva. Acum, in anul domnului 2010 lucrul asta se poate face fara nici un sacrificiu, fara pareri de rau, fara schimbari radicale. Ca de la Braila la Galati.
(Evident am exagerat putin in prezentarea anterioara, dar banuiesc ca m-am facut inteles.)
Acum, alte observatii:
1) "... cu stilul de viata muuuult prea calculat/planificat din timp al celor din vest"
Stilul de viata planificat (n.r. - si chiar auster si rece) este un atribut esential al tuturor natiunilor/statelor dezvoltate din lumea asta. Oriunde s-ar afla ele; in vest, est, nord sau sud. Indiferent de trecutul glorios, de apartenenta la o anume cultura, rasa, civilizatie, traditie ... etc numitorul comun si cheia succesului tuturor este fix citatul de mai sus. Toti cei care intentioneaza sa se stabileasca pe un termen mai lung sau mai scurt in oricare din colturile dezvoltate ale lumii (Ca sau Jp, Se sau Aus) trebuie sa stie in primul si in primul rand ca altfel nu se poate.
Si intr-adevar nu se poate, pentru ca provenim cu totii din acelasi loc si vedem pe pielea noastra ca (cu mahnire) ca stilul latino-feudalo-balcanic (a.k.a. carpato-danubiano-pontic) duce fix in directia opusa.
2) "De la punctul ala incolo, e fiecare pentru el si nici nu ridica ochii din pamant sa vada ca existi si tu pe langa ei"
Idem cu explicatia de mai sus, cu anumite nuantari. Deci nu e chiar asa (pe cuvantul meu de pionier)
3) "in afara de asta, orice ai face si oricat de bun ai fi, tot imigrant ramai"
Destul de adevarat in trecut. Destul de departe de adevar in zilele noastre.
In aceeasi idee in care scriam mai sus: daca esti bazat pe meseria ta, iti faci treaba cum trebuie si contribui cu valoare la bunastarea celor din jur restul e ZERO. Tocmai din multumita citatelor de la punctele 1 si 2, oamenii astia (de peste tot din lumea normala, nu vorbim de It si Sp) sunt mult prea dezghetati si rationali ca sa se impiedice de chestiuni legate de etnie, cetatenie s.a.m.d. si sa dea cu piciorul la valoare si buna intelegere (cu alte cuvinte, din cauza citatului de la punctul 1
toti ii trateaza pe toti cu aceeasi recunostinta rece si calculata, nu cu prietenia de la romani. Nici vorba de tratament preferential).
Ultima observatie
tot pt. @razvan. In Franta m-as stabili si eu. Mare lucru daca nu ma gasiti pe la vremea pensionarii undeva intr-o casuta cocheta prin sudul Frantei crescandu-mi nepotii, plimband catelul si udand florile din fata casei.
Felicitari de la mine pt. alegerea tarii.
Pentru decizia de a pleca (sau nu) ... felicitarile trebuie sa vina de la tine insuti si de la ai tai.
Cheers
Leutz
