Vreau sa emigrez

[Razvan]

    Ma bantuie de multisor acest gand dar in ultima vreme incepe sa se acutizeze. Sunt tot mai scarbit de tot ce se intampla in tarisoara asta si mai ales de ce nu se intampla si cam asta ar fi singura solutie pe care o intrevad intr-o perspectiva nu foarte indepartata. Alegerea mea este Franta, drept pentru care incep sa ma documentez despre conditiile de mutare/emigrare, echivalarea studiilor, locuri de munca, locuinta/chirii, gradinite, sistem de invatamant si tot ce  pot afla referitor la aceasta importanta schimbare din viata mea si a familiei. In paralel vreau sa urmez un curs intensiv de limba franceza, am vazut ca Institutul Francez are niste oferte ok, am facut 10 ani franceza in scoala dar daca n-am folosit-o 14 ani am cam uitat-o.
    E un vis mult prea indraznet? Stiu ca o sa fie greu si o sa fiu nevoit s-o iau de la zero dar nu ma descurajez. Cati dintre voi ati avut sau inca aveti acest gand? Cati sunteti convinsi ca este ultima solutie pentru un trai decent si un viitor mai bun pentru copiii nostri?

[>pexic<]

daca e sau nu un vis prea indraznet asta doar tu poti sa stii, doar tu ai toate datele problemei...  depinde foarte mult de om, eu de exemplu desi ma acomodasem cu multele schimbari tot nu am reusit sa rezist fara prietenii / familie / etc - nu am putut sa ma acomodez cu stilul de viata muuuult prea calculat/planificat din timp al celor din vest.
multa bafta!

[gabineg]

Cand eram fix de varsta ta, am beneficiat de o bursa de studii de sase luni in Italia, unde m-am simtit destul de bine.
In Romania era de vreo 3 ori mai rau pe atunci decat acuma (inflatie 170-200 % /an), salariile mici, mici si tovarasul Ilici reales la putere. Nu eram insurat pe atunci, aveam doar parintii in tara. Am avut chiar o semi-oferta de lucru in domeniu, dar nu am putut sa raman. Ceva de neinteles ma chema acasa. Ceilalti trei colegi cu care am fost plecat sunt acum persoane de succes in meseria lor in SUA, Canada si UK.
Deci, ia in calcul si posibilitatea ca s-ar putea sa-ti fie dor de acasa, cu tot ce inseamna acest cuvant...   

[Razvan]

Si acum, cand priviti in urma, aveti sau nu regrete ? @Pexic, in ce tara ai fost si pentru cat timp?

[Cerby]

fostul meu cumnat a plecat in SUA in 99' in urma unui castig la loterie...a plecat spre necunoscut neavand nicio baza, nimic. a ajuns acolo, incet incet a "evoluat" (el era medic aici, acolo studiile nu erau valabile) a refacut facultatea de medicina, si acum traieste foarte bine...lucrul care ma surprinde e cat de mult s-a schimabt...inainte venea in fiecare vara acasa...acuma nu prea mai vine deoarece nu-l mai atrage deloc acest loc...a spus ca singurul lucru pentru care mai vine din cand in cand sunt neamurile (ex. sora, nepot si cam atat) a incercat sa ma convinga sa merg si sa raman acolo dar eu unul nu pot...se pare ca nu e o regula ca iti va fi dor de casa sau nu (el a spus ca aici nu mai e casa lui si ca nu mai are nicio legatura cu acest loc) ...deci depinde de tine daca vei reusi sau nu sa pui in aplicare acest plan

[edy70]

Un exemplu ce cred ca trebuie luat serios in seama ( cel putin prin implicatiile la nivelul celulei de baza, familia ) este a unor cunostinte, sot si sotie + copil care aplicand pentru Canada si reusind, dupa cativa ani au ajuns la probleme ireconciliabile privind adaptarea la stilul de viata de acolo. Finalul: sotia relocata in Romania si-a reluat munca in sistemul bancar iar sotul a continuat cariera in IT in Canada.
Concluzia: ???

 

[cristyyy2003]

Franta.....o tara frumoasa si bogata ce sa mai.
Emigrare? Eu imi doresc acest lucru de foarte mult timp...dar pana acum nimic. Ce ma opreste? Jumatatea nu impartaseste dorinta mea de a pleca....cel putin nu pentru moment.
Iti pot spune despre frate miu care are deja 5-6 ani (cred) de cand e plecat si e bine mersi acolo si nu are niciun gand de intoarcere in Romania. A mai venit in vizita (cam odata la 2 ani) doar el (sotia nu are nicio atractie pentru Romania). El nu a plecat pentru bani din Romania (castiga foarte, foarte bine aici) ci pentru ca era scarbit de ce se intampla pe aici.

[>pexic<]

Si acum, cand priviti in urma, aveti sau nu regrete ? @Pexic, in ce tara ai fost si pentru cat timp?

nu, nu am regrete, cand m-au revazut ai mei erau in al 9-lea cer, nu am vazut oameni mai fericiti decat ei atunci cand m-am intors, deja uplusera casa cu tot felul de poze d-ale mele de parca murisem in razboi
cand i-am scris prima oara lu bunica-mea, s-a plimbat cu scrisoarea prin tot satul.
asa sunt ei, mai de la tara asa

am umblat prin europa dar cel mai mult am stat in Madrid timp un an.

multa bafta iti doresc!

[Razvan]

Si eu castig destul de bine aici, e drept ca asta imi ocupa cam tot timpul, dar nu partea financiara e motivul principal pentru plecarea din tara.
L.E.  Mersi Pexic, oricum nu va fi mai devreme de un an/doi, inca nu sunt 100% convins ca asta trebuie sa fac dar pe zi ce trece procentul creste

[bogdanb]

Razvan, daca alegerea ta este Franta pentru limba, de ce nu evaluezi mai bine Canada? Canada franceza, pe langa ca au nivelul de trai mai ridicat decat ceilalti, si primesc emigranti oarecum cu bratele deschise. Mai ales pentru specializarea ta, chiar nu cred ca ar fi probleme...

Franta este o tara bogata, frumoasa, cu francezii e OK sa lucrezi pana la un punct. De la punctul ala incolo, e fiecare pentru el si nici nu ridica ochii din pamant sa vada ca existi si tu pe langa ei.
Nu stiu unde vrei tu sa mergi, dar iata un ordin de marime asupra costurilor in Strasbourg (asemanator Parisului, deci extrem de scump): chirie garsoniera-2 camere = 400-800 EUR (vorbim de apartament la bloc in cartier de magrebieni). Lumina, curent, gaze = aprox. 100EUR/luna fiecare. Administrare = inca vreo 100EUR. Fa si tu socoteala, cat mai ramane dintr-un salariu de aprox. 1500 EUR.
in afara de asta, orice ai face si oricat de bun ai fi, tot imigrant ramai.
In schimb, Franta e o tara foarte buna in care sa lucrezi, cu cat mai mult, cu atat mai bine pentru tine.