În martie '93 am păpat pâine adusă cu elicopterul, stăteam de vreo 3 zile fără apă, fără curent, fără căldură... Dimineaţa deschideam geamurile să se încălzească un pic în cameră, apoi umpleam ligheanul cu zăpadă şi o topeam pe aragazul care abia funcţiona cu butelia îngheţată pentru spălarea vaselor. Pe alocuri, nămeţii depăşeau statura lui Ghiţă Mureşan.
De aceea nu m-aş antepronunţa !
P.S. La un 8 martie, '87 ori '88, la cursul de meteorologie un coleg a întrebat proful dacă se mai întoarce iarna. De dragul conversaţiei, nu de altceva...
Specialistul a privit îndelung pe fereastră înspre munţi, a analizat norii, direcţia şi intensitatea vântului, etc. şi a conchis
"nu mai vine, nu mai are putere !"A doua zi era blocată inclusiv circulaţia trenurilor - nu doar circulaţia rutieră din cauza viscolului şi ninsorilor abundente.