Ne mai trebuie si POEZIE...

[Laurentiu]

Coşbuc reloaded

L'hiver sur la ulitza

A-nceput de ieri să cadă
Câte-un rrom, pe urmă doi.
Franţa pusă e pe sfadă,
Şi ni-I dă pe toţi grămadă,
Înapoi.
Nu e cuşer, Dar e bine
Pentru Sarkozy, acum;
Taberele-s toate scrum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.
Sunt ţigani şi balabuste,
Vin la Otopeni ţipând,
Şi se-mping şi sar râzând,
Şi se-mpiedică de fuste,
Vrând-nevrând.
Cei mai mari, acum, din sfadă,
Stau pe-ncăierare puşi,
Cei mai mici, de foame-aduşi,
Se scâncesc şi stau grămadă
Lângă uşi.
Colo-n colţ, acum răsare
Un ţigan mai mărunţel,
Chinuindu-se să care
O sacoşă mult mai mare
Decât el.
Opt cercei cu dansul are,
Cinci brăţări şi-un portofel,
De la nişte trecătoare,
Pe sub turnul ăla mare,
Zis Eiffel.
Altul, zău, cu dânsul, n-are
Nici bagaje, nici nimic,
Doar un lanţ, cu-o cruce mare,
Care saltă în mişcare
Pe buric.
Trei ţigănci cu burta mare
Şi cu rochii fistichii,
Nu au loc ca să coboare,
C-alăptează fiecare
Doi copii.
Un reporter vine-n grabă
Să Le IA un interviu
Şi se-nvârte în pustiu
Până când răspunde-o babă,
Cam târziu.
Se-oţărăşte rău bătrâna
Către cel cu microfon,
Şi-l înjură francofon,
Fi'ncă nu mai e româna
De bonton.
Zice: -"Merde, cam mare graba,
N-am făcut nimica rău,
Uite-aici, îţi spune baba,
Ne băgară pe degeaba
La bulău.
Şi, degeaba NE-au dat banii
Că, mai şmecheri suntem noi.
Într-un an sau maxim doi,
Ne întoarcem, toţi ţiganii
Înapoi.
Nu e mare socoteală
Că acasă NE-aţi trimis,
Ne-adunăm la repezeală
Şi să vezi atunci ciordeală
La Paris"! --

[Laurentiu]

Doamne, daca-mi esti prieten

Doamne, daca-mi esti prieten,
Cum te lauzi la toti sfintii,
Da-i in scris porunca mortii
Sa-mi ia calul, nu parintii.

Doamne, daca-mi esti prieten,
N-asculta de toti zurliii,
Da-i in scris porunca mortii
Sa-mi ia calul, nu copiii.

Doamne, daca-mi esti prieten,
Nu-mi mai otravi ursita,
Da-i in scris porunca mortii
Sa-mi ia calul, nu iubita.

Doamne, daca-mi esti prieten,
Cum sustii in gura mare,
Moaie-ti tocul in cerneala
Si-nainte de culcare

Da-i in scris porunca mortii,
Cand si-o ascuti pumnalul,
Sa-l infiga-n mine, Doamne,
Si sa lase-n viata calul.

   Poetul gorjean Spiridon Popescu

[miaunica]

....si kinderii au nevoie de poezie...

Miaunica, e o pisică
Mică , mică , mititică
Cu mustăţile de nea
Şi botic de catifea.
Păru-i negru mătăsos,
Subţirel, dar e frumos.
În picioare e-ncălţată
Cu ghetuţe moi de vată.
Astea-s ghete? sau pernuţe.
Sta cu cele cinci gheruţe
 Şi cum vede-un şoricel
Tipa, tipa după el.

...Miaunica...Demostene Botez

[gabineg]

Nu stiu cine a scris-o, dar e de actualitate in lumea contemporana

Am o dilema interesantă
Sa-mi iau nevastă, să-mi iau amantă
Amanta nu mă ia la zor
Dacă fumez în dormitor
Iar dacă vin la dânsa beat
Se bucură, că-s bun la pat
Amanta nu mă face prost
Si nu mă-ntreabă unde-am fost
Si nu face pe aroganta
Deci... avantaj AMANTA!

Nevasta dacă-mi este greu
Sade mereu la capul meu
Si îmi gateste zi de zi
Si are grija de copii
Nevasta este doar a mea
N-o foloseste cine vrea
Si nu face nicicând pe proasta
Deci... avantaj NEVASTA !

Amanta are-un stil complex
Si stie totul despre sex
N-are migrene când o vreau
Si orice-i fac nu zice ”au”
Amanta-i ca si sclava mea
Si orisiunde ies cu ea
Nu face pe interesanta
Deci... avantaj AMANTA!

Nevasta tine banii mei
Si cheltuie putin din ei
Dacă-s bârfit sau înjurat
Imi tine partea imediat
Nevasta-i echilibrul meu
Repară tot ce mai stric eu
WC-ul, usa sau fereastra
Deci... avantaj NEVASTA!

Vai, cât de fericit as fi
O lege nouă de-ar veni
De soată să nu divortez
Dar si amanta s-o păstrez
Sa stau cu ambele femei
Sa jucăm seara ... remi-n trei
Dar! Cu două soacre m-ar lua dracu..
Deci avantaj.....BURLACUL !

[sfichiu]

Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară?
Am fost plecat vreo patru ani pe-afară;
Azi am venit şi-o caut cu ardoare,
Dar n-o găsesc şi-n suflet rău mă doare.

O caut peste tot, am fost şi-n sate,
Ogoare plâng în buruieni lăsate,
Înspre păduri, potecile uitate
M-au rătăcit într-un pustiu de cioate.

Acasă poarta nu e zăvorâtă,
Căci mama tot mai iese şi se uită;
Atâta dor i-a mai rămas pe lume,
Feciorii să-i mai strige iar pe nume.

Moşneagul, iese-n cale şi-o întreabă:
“Vine? La anul, cred! Acu-i la treabă,
La noi în ţară-i multă sărăcie.
Ştiu ei – că de-or veni, la ce să vie?!”

Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară
Cântată de poeţi odinioară,
Cu ochi de cer şi plină de verdeaţă?
Am fost şi-am căutat-o şi la piaţă.

Acolo nu era, de bună seamă,
Că prea o înjurau români de mamă;
Harbuzul, pătrunjelul, biata prună,
Erau culese, parcă, de pe Lună!

Chiar, voi nu aţi văzut pe jos o ţară,
Călcată în picioare şi murdară?
Ce-aveţi cu ea? Nimica nu vă cere,
Eu o declar singura mea avere!

[rexkrokiDAU]

Ruga

de Corneliu Coposu


cerne Doamne linistea uitarii
peste nesfarsita suferinta
seamana intinderi de credinta
si sporeste roua indurarii

rasadeste Doamne dragostea si crinul
in ogorul napadit de ura
si asterne peste munti de zgura
linistea iertarea si seninul

[rexkrokiDAU]

Adrian Paunescu - Iluzia unei insule


Diseara-i plecarea în insula mea
trasura de nuc te asteapta la scara,
ia-ti haine mai groase si nu-ntîrzia
caci cîini-politisti s-ar putea sa apara.

Nu-ti face probleme, birjarul e mort
si caii sînt morti si trasura e moarta,
fugim fara martori în nu stiu ce port,
în insula mea la cinci capete sparta.

Acolo, vom creste copii monstruosi,
lachei de metal si de mîzga vor rîde,
cu vesti ne-or ticsi de la mosi si stramosi,
tic-tac telegraful, cadavrelor ude.

Vom trage trei filme color, de deochi,
si le vom trimite în lume de-a rîndul,
ca-n sticle bagîndu-le în cîte un ochi,
Al patrulea ochi pentru casa pastrîndu-l.

Si ziua întreaga, noi goi, fara tiv,
pe sanii de foc vom zbura într-o vale,
iar eu, gospodarul, voiesc sa cultiv
grîu dulce si lenes, pe coapsele tale.

Te-astept deocamdata. E mijlocul verii,
e mijlocul iernii, ciudata poveste;
iar cînd vei urca e-n zadar sa te sperii
trasura ca moartea parîndu-ti ca este.

E numai iluzie, dincolo-s eu,
te-astept cu faclii, patru mii sase sute,
zadarnic te sperii ca ninge mereu,
ca strajile drumului fumega mute.

Hai vino si urca si spune ceva
birjarul e mort, are sînge de cîrja
te-astept fara martori în insula mea,
port haine de nuc, sînt aproape o birja.

Iar daca nu-mi vezi fata ce mi-am gasit-o,
sa stii ca, în insula mea, totusi sînt,
eu, movila celui mai proaspat mormînt,
întinde piciorul si calca, iubito!

Si asta e totul. Plecarea-i diseara
Fantoma trasurii asteapta la scara.

[lucianer]

Superba, mi-a ramas "stampilata" in memorie!

[miaunica]

http://ivcelnaiv.ro/

[danker]

-Superbe poezii Miaunica, iti multumesc! 

-Ce ma bucur cand mai apare si o femeie pe topicul asta, incepusem sa-mi fac probleme ca ar fi un  topic misogin.