Ne mai trebuie si POEZIE...

[Laurentiu]

Poezie la biserica de la Sadinca, jud. Sibiu;
pe atat de frumoasa pe cat de adevarata.

 Un lung tren ne pare viata.
 Ne trezim in el mergand,
 Fara sa ne dam noi seama,
 Unde ne-am suit si cand.
 Fericirile sunt halte,
 Unde stam cate-un minut,
 Pana bine ne dam seama,
 Suna, pleaca, a trecut.
 Iar durerile sunt statii
 Lungi, de nu se mai sfarsesc
 Si in ciuda noastra parca,
 Tot mai multe se ivesc.
 Arzatori de nerabdare,
 Inainte tot privim,
 Sa ajungem mai degraba
 La vreo tinta ce-o dorim.
Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe si dureri,
Noi traim hraniti de visuri
Si-nsetati dupa placeri.
Multi copii voiosi se urca.
Cati in drum n-am intilnit,
Iar cate-un batran coboara,
Trist si frant, sau istovit.
Vine-odata insa vremea,
Sa ne coboram si noi.
Ce n-am da atunci o clipa,
Sa ne-ntoarcem inapoi?
Dar pe cand, privind in urma,
Plangem timpul ce-a trecut,
Suna goarna VESNICIEI:
AM TRAIT si N-AM STIUT.

[danker]

Ulciorul

Omar Khayam

Rămâi să mai ciocnim o cupa
La hanul vechi de pe coclauri
Căci pentr-un vin şi pentru tine
Mai am în sân trei pungi cu aur
Rămâi să ne-alungam tristeţea
Şi setea fără de-alinare
Cu vinul negru de la hanul
Din valea umbrelor fugare

Ştii tu, frumoaso, că ulciorul
Din care bei înfrigurată
E făurit din taină sfântă
Din taina unui trup de fată
L-a făurit cândva olarul
Cel inspirat de duhul rău
Din taina unui trup de fată
Frumos şi cald ca trupul tău

Înmiresmează-te frumoaso
Ca pe-un altar de mirodenii
Când zarea-i plina de albastru
Când lumea-i plina de vedenii
Şi-atât cât darurile noastre
Mai au pe margini bucurii
Căci mâine în zadar vei bate
La porţi de suflete pustii

Că mâine-om putrezi-n morminte
Uitaţi nepomeniţi de nimeni
Căci mâine vor veni olarii
Să fure lut din ţintirime
Şi trupul tău care mi-e astăzi
Cel mai iubit dintre limanuri
Va fi un biet ulcior din care
Vor bea drumeţii pe la hanuri

[edy70]

O zi specifica de toamna la Zalau si gandul mi-a zburat la ....

[miaunica]

IF -Rudyard Kipling

De poti sa nu-ti pierzi capul cand toti din jurul tau
Si l-au pierdut pe-al lor, găsindu-ți ție vină;
De poți, atunci când toți te cred nedemn și rău,
Să nu-ți pierzi niciodată încrederea în tine;
De poți s-aștepți oricât, fără să-ți pierzi răbdarea;
De rabzi să fii mințit fără ca tu să minți;
Sau când hulit de oameni, tu nu cu răzbunarea
Să vrei a le răspunde, dar nici cu rugăminți;

De poți visa, dar fără să te robești visării;
De poți gândi, dar fără să-ți faci din asta țel;
De poți să nu cazi pradă nicicând disperării
Succesul și dezastrul primindu-le lafel;
De rabzi s-auzi cuvântul rostit cândva de tine,
Răstălmăcit de oameni, ciuntit și prefăcut;

De poți risca pe-o carte întreaga ta avere
Și tot ce-ai strâns o viață să pierzi într-un minut
Și-atunci, fără a scoate o vorbă de durere
Să-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput;
Și dacă corpul tău, uzat și obosit,
Îl vei putea forța să-ți mai slujească încă;
Numai cu străjnicia voinței tale, astfel
Să steie peste vremuri așa cum stă o stâncă;

De poți vorbi mulțimii fără să minți, și dacă
Te poți plimba cu regii făr-a te îngîmfa;
De nici amicii, nici dușmanii nu pot vreun rău să-ți facă,
Pentru că doar dreptatea e călăuza ta;
Și dacă poți să umpli minuta călătoare,
Să nu pierzi nici o filă din al vieții tom,
Al tău va fi pământul cu tot ce e sub soare
Și ceea ce-i mai mult: vei fi om, copilul meu!



     If you can keep your head when all about you
Are losing theirs and blaming it on you;
If you can trust yourself when all men doubt you,
But make allowance for their doubting too:
If you can wait and not be tired by waiting,
Or, being lied about, don't deal in lies,
Or being hated don't give way to hating,
And yet don't look too good, nor talk too wise;

If you can dream---and not make dreams your master;
If you can think---and not make thoughts your aim,
If you can meet with Triumph and Disaster
And treat those two impostors just the same:.
If you can bear to hear the truth you've spoken
Twisted by knaves to make a trap for fools,
Or watch the things you gave your life to, broken,
And stoop and build'em up with worn-out tools;

If you can make one heap of all your winnings
And risk it on one turn of pitch-and-toss,
And lose, and start again at your beginnings,
And never breathe a word about your loss:
If you can force your heart and nerve and sinew
To serve your turn long after they are gone,
And so hold on when there is nothing in you
Except the Will which says to them: "Hold on!"

If you can talk with crowds and keep your virtue,
Or walk with Kings---nor lose the common touch,
If neither foes nor loving friends can hurt you,
If all men count with you, but none too much:
If you can fill the unforgiving minute
With sixty seconds' worth of distance run,
Yours is the Earth and everything that's in it,
And---which is more---you'll be a Man, my son!

[miaunica]

   Mihai Eminescu Şi dacă...

Şi dacă ramuri bat în geam
Şi se cutremur plopii,
E ca în minte să te am
Şi-ncet să te apropii.

Şi dacă stele bat în lac
Adâncu-i luminându-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninându-mi gândul.

Şi dacă norii deşi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeauna.


   

[rexkrokiDAU]

Ca tot a venit toamna... 


   George Topârceanu,  Balada unui greier mic

Peste dealuri zgribulite,
Peste ţarini zdrenţuite,
A venit aşa, deodată,
Toamna cea întunecată.

Lungă, slabă şi zăludă,
Botezând natura udă
C-un mănunchi de ciumafai, -
Când se scutură de ciudă,
Împrejurul ei departe
Risipeşte-n evantai
Ploi mărunte,
Frunze moarte,
Stropi de tină,
Guturai...

Şi cum vine de la munte,
Blestemând
Şi lăcrimând,
Toţi ciulinii de pe vale
Se pitesc prin văgăuni,
Iar măceşii de pe câmpuri
O întâmpină în cale
Cu grăbite plecăciuni...

Doar pe coastă, la urcuş,
Din căsuţa lui de humă
A ieşit un greieruş,
Negru, mic, muiat în tuş
Şi pe-aripi pudrat cu brumă:

- Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Nu credeam c-o să mai vii
Înainte de Crăciun,
Că puteam şi eu s-adun
O grăunţă cât de mică,
Ca să nu cer împrumut
La vecina mea furnică,
Fi'ndcă nu-mi dă niciodată,
Şi-apoi umple lumea toată
Că m-am dus şi i-am cerut...

Dar de-acuş,
Zise el cu glas sfârşit
Ridicând un picioruş,
Dar de-acuş s-a isprăvit...
Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Tare-s mic şi necăjit!

[Laurentiu]

Scrisoarea a III-a (adaptata la vremurile de azi)


*Iata vine-un jeep pe strada, cu un girofar pe el,

Baiazid statea in dreapta si rosti catre sofer:

"Sper ca Mircea sa ajunga, sa nu-ntarzie din nou.

Ia vezi daca-a tras masina, langa gura de metrou..".

"-N-a venit Maria Ta, zise el privind in jur...."

"-Si mi-a zis ca fix la 12 ne vedem langa Carrefour".
 

Asteptand vreo 5 minute , isi pierdu orice rabdare,

Si trimite bodiguarzii sa se uite prin parcare

La un semn (curba la dreapta), se opreste un X5.

Si din el coboara Mircea, in bermude si opinci.

Printre turci porni agale, si privindu-i cu nesat,

Le-arata un "Sony Vaio", care-l tine la subrat.

Agitat, la el in jeep, si-mbracat tot in civil,

Baiazid nu mai rezista si il suna pe mobil:
 

"-Tu esti Mircea?"

..."-Da-mparate, am uitat sa iti dau bip,

Dar am stat mult la Rovine, era coada la Agip.

Nici n-am nimerit din prima, ca nu vin aici prea des,

Si-am luat-o ... pe centura, indrumat de GPS!

Acum am parcat masina. Unde esti?, ca vin la tine..."
 

"-Sunt la mine in masina si te vad, te-ndrepti spre mine".

Si de-ndata ajunse Mircea si urca la turc in jeep.

Si-ncepu sa ii explice ca nu vrea, cu nici un chip

Sa isi stranga intreaga oaste la Rovine in campii,

Si sa lupte pan' la moarte cu ai turcului spahii.
 

"-Baiazide, stii ca-i criza, si-acum viata-i foarte grea,

Ma gandeam ca sa ne batem,... dar la "Heroes" in retea.

Sau in loc sa cuceresti, cu armate-al meu popor,

Nu ai vrea , daca ai wireless , sa jucam "conQUIZtador"?
 

"-Cum cand turcii-mi sunt in vama , si-am venit din Istambul,

Tu nu vrei ca sa ne batem, ca nu ti se pare "cool"?

Eu nu-s disperat ca tine sa stau nopti intregi pe net,

Eu traiesc in realitate, si nu e nici un secret

Ca am fost in multe lupte : Varna , Tilsit sau Oituz..."
 

"-Pai eu sunt online tot timpul, nu puteai sa dai un "buzz"??"

"-Mircea!!! Vin c-o intreaga oaste, iar tu faci misto de noi..,

Maine sunt aici cu turcii si-ti declar de-acum razboi".
 

"-Cum vrei tu, marite pasa, eu speram sa ma-ntelegi,

Caci de-ajungem la cutite, voi nu mai plecati intregi.

N-as vrea sa pun pe "YouTube", cu-ai tai morti, videoclipuri,

Nici ca Dunarea sa-nnece spumegand a tale jeep-uri.

Dar, de asta ti-e dorinta, maine ne vedem la lupta,

Si-ti promit ca pleci d-aici cel putin c-o mana rupta".

Si zicand acestea Mircea, il lasa pe Baiazid.

Si trantindu-i portiera el pleca la pas grabit.

Cand ajunse la masina, gasi-n geam , pe-un bilet scris:

"Scuze.V-am blocat o roata, c-ati parcat pe interzis"...
 

Si da Mircea multe mailuri, sms-uri, mii de "bip"-uri,

Ca sa-si stranga toti ostenii si sa ii indese-n "Jeep"-uri.

Demarand in mare tromba, se-ndreptara spre Rovine,

Dar aici gasira turcii, toti cu pantalonii-n vine!

Toti vaitandu-se de moarte, ghemuiti prin iarba scurta

Rezemati de cate-un ciot, si tinandu-se de burta.
 

"-Baiazid , hai sa ne batem...!! , Unde esti, de ce nu vii?"
 

"-Mi-am scos in oras ostenii, si i-am dus la KFC.

Si-am mancat cu poft-aseara, tot ce ni s-a pus pe masa..."

Raspunse-ncordat sultanul dintro tufa mai retrasa.

"-N-am stiut ca la "fast-foud"-uri nu e bine sa mananci,

Mai ales in Romania , fiindca risti sa pleci pe "branci"...

Nu mai vreau ca sa ne batem, iarta-ma a fost o farsa.

Da-ne niste "triferment" si-o sa facem cale-ntoarsa"...
 

Si asa a scapat Mircea de o lupta la Rovine.

Deci se vede pan-la urma ca "fast-food"-ul face bine.

Asta-i tot...Dar fiti voi siguri ca Istoria o sa zica:

"Turcii l-au vazut pe Mircea si-au facut pe ei de frica"...*

[rexkrokiDAU]

Mihai Beniuc - Ultima Scrisoare


Sfarsitul a venit fara de veste.
Esti fericita? Vad ca porti inel.
Am inteles. Voi trage dunga peste
Nadejdea inutila. Fa la fel.
Nici un cuvant. Nu-mi spune ca-i o forma,
Cunosc insemnatatea ei deplin.
Stiu, voi aveti in viata alta norma,
Eu insa-n fata normei nu ma-nchin.
Nu te mai cant in versuri niciodata,
In drumul tau mai mult nu am sa ies,
Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata
Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles.
A fost desigur numai o greseala,
Putea sa fie mult, nimic n-a fost.
In vesnicia mea de plictiseala
Tot nu-mi inchipui ca puneai un rost.
Si totusi, totusi, cateva atingeri
Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli,
Vadeam vazduhul fluturand de ingeri,
Lumina-n seara mea de indoieli.
Cand degete de Midas am pus magic
Pe frageda fiinta ta de lut,
Suna in mine murmurul pelagic
Al sfintelor creatii de-nceput.
Vedeam cum peste vremuri se inalta
Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalta
Si-ngenuncheate randuri submisiv
La soclul tau dumnezeisc asteapta
Sa le intinzi un zambet linistit
Spre sarutare adorata dreapta,
‘Nainte de-a se sterge-n infinit.
O, de-am fi stat alaturi doar o ora,
Ai fi ramas in auriul vis
Ca o eterna, roza, aurora
De ne-nteles, de nedescris.
Ireversibil s-a-ncheiat povestea
Si nici nu stiu de ai sa mai citesti
Din intamplare randurile-acestea
In care-as vrea sa fii ce nu mai esti.
N-am sa strivesc eu visul sub picioare,
N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag.
As fi putut sa spun : « Esti ca oricare” ...
Dar nu vreau in noroaie sa ma bag.
De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul,
Tu vei ramane nufarul de nea
Ce-l oglindeste beat de pofte taul,
Ce-l tine candid amintirea mea.
Vei fi acolo vesnic ne-ntinata,
Te voi iubi mereu fara cuvant,
Si lumea n-o sa stie niciodata
De ce nu pot mai mult femei sa cant.
Acolo, sub lumina de mister,
Scaldata-n apa visurilor lina,
Vei sta iubita ca-ntr-un colt de cer
O stea de seara blanda si senina.
Si cand viata va fi rea cu tine,
Cand au sa te improaste cu noroi,
Tu fugi in lumea visului la mine,
Vom fi atuncea singuri amandoi.
Cu lacrimi voi spala eu orice pata,
Cu versuri nemai scrise te magai.
In dulcea lor cadenta leganata,
Te vei simti ca-n visul cel dintai.
Iar de va fi (cum simt mereu de-o vreme)
Sa plec de-aicea de la voi curand,
Cand glasul tau vreodat-o sa ma cheme,
Voi reveni la tine din mormant.
Si dac-ar fi sa nu se poata trece
Pe veci pecetluitele hotare
M-as zbate-ngrozitor in tarna rece,
Plangand in noaptea mare, tot mai mare.

[miaunica]

[sfichiu]

Dansez si râd, si plâng si cânt
destinul meu pe-acest Pãmânt:
româncã sunt,
româncã sunt!

De micã am un ideal:
sã fie pace in Ardeal,
sã fie pace pe Pamânt:
româncã sunt,
româncã sunt!

Copii se ‘nalţă zi de zi
împinşi de dorul de-a trăi
pe plaiul nostru strămoşesc.
Îmi este drag să îi privesc,
ei sufletul îmi încălzesc,
româncă sunt,
româncă sunt!...

Romani şi daci şi migratori-
alcătuit-am un popor
ce pentru mine este sfânt!
Româncã sunt,
româncã sunt!

Celor ce ne privesc « obscen »,
celor ce mint de-al nostru „gen”
azi le repet acest refren:
româncă sunt,
româncă sunt!...

Le dăm pământ, le dăm petrol
şi minerale din subsol!
Copiii NU!
Copiii NU!

Iar dacă ei nu fac copii
şi se dezmiardă-n nerozii
singuri se rup de-al vietii rost,
de-al vieţii ţel de-a propăşi
de-al vieţii ţel de-a odrăsli
odrasle noi, ca nou prinos!

Europeni si planetari,
destinul nostru-i milenar:
să fie pace pe Pământ!
Româncã sunt,
româncã sunt!

Dansez şi râd şi plâng şi cânt
destinul meu pe-acest Pãmânt!
Româncã sunt,
româncã sunt!

Pozia se intituleaza ROMANCA SUNT deMARIA BAN!
Mie unul imi place!!!!