Ne mai trebuie si POEZIE...

[sfichiu]

 
 Scandal în familie   de Ion Pribeagu

În oraşul - nu spun care -
Nu departe de aici,
Locuia un om cu stare,
Domnul Natan Smilovici.

Şi, pe lîngă prăvălie
Şi o casă cu balcon,
Natan mai avea soţie
Şi un singur fiu, Aron.

Tînăr, cu purtări alese,
Elegant şi studiat,
El era mîndria casei,
O podoabă de băiat.

Despre tatăl său - de Natan -
Fabricant de jaluzele,
Se spunea că-n tinereţe
A fost mare pui de lele!

A făcut el multe pozne
Cînd era mai tinerel.
Dar cum vîrsta potoleşte,
S-a cam potolit şi el.

Într-o după amiază vagă,
Vine Aron, îmbietor,
Şi îi spune : - Tată dragă,
Vreau cu Ester să mă-nsor!


- Care Ester? - sare Natan,
Parcă prins de-o amintire -
- Fata Blimei de pe Carmel ,
Una blondă şi subţire.


- Nu se poate! E o taină
Si mi-e greu a-ţi relata
Că.de mult.adică Ester,
Ester este sora ta!


A plecat Aron, da'n suflet
Clocotea ca un vulcan.
Şi încet, încet, de-atuncea
S-a mai scurs aproape-un an.


Şi-ntr-o seară, Aron aduse
Tatălui, o veste proastă:
- Aba , o iubesc pe Leia
Şi-am s-o iau chiar de nevastă!


- Vai de mine! - exlamă Natan,
Iartă-mă de-ţi stau în cale -
Însă, şi de data asta,
Fi-voi contra vrerei tale!

Fiindc'odată, mama Leiei -
Crede şi nu cerceta -
M-a convins, pînă la urmă,
Că. şi Leiai-i sora ta !


Turburat de cele-aflate,
Bietu' Aron s-a dus distrus
La mămica lui iubită,
Şi i-a spus:


- Mamă, îmi vine să-mi iau viaţa
Toată lumea s-o împac.
Dă-mi, mămico, o povaţă
Şi mă-nvaţă ce să fac?


Cînd am vrut s-o iau pe Ester -
Floare, fir de micşunea,
Tata m-a oprit, spunîndu-mi
C-ar fi Ester sora mea.


Azi, cînd o-ndrăgesc pe Leia,
Stea scăldată de auroră -
Tata iarăşi se opune,
Că şi Leia-mi este soră.


Mama a rămas furată
Parcă de un gînd ascuns,
Şi-apoi, după o clipă,
Foarte veselă-a răspuns:


- Ia pe care vrei din ele!
Si nici n-o să-ţi pară rău,
Fiindcă am să-ţi spun o taină:
Natan nu e tatăl tău!
 

[gabineg]

Am primit azi pe mail una tare rau:


Dilema

       de George Topârceanu

Aţi vãzut prea bine, cã la consultaţii
Doctorii te-ntreabã despre emanaţii
Vor sã ştie tonul, abundenţã, faze,
Unii le zic vânturi, alţii le zic gaze.

Dar sã nu vã mire dacã medicina
Studiazã astãzi foarte mult bãşina
Fiindcã-n biologie pentru toţi e clar:
A bãşi e-un lucru foarte necesar.

Toatã lumea bese. Asta-i axiomã.
Nu intereseazã tonul, sunet sau aromã
În privinţa asta toţi suntem la fel
Bese şi-mpãratul în palat la el,

Floarea nobilimii, preoţi, prinţi, prinţese,
Papa de la Roma, bese şi iar bese.
Încã-o chestiune trebuie-nţeleasã:
Fiecare bese, dar la el acasã!

Fãrã martori, merge, tare sau încet
Nimeni nu-ţi dicteazã ca sã beşi discret.
Vrei rafale scurte, sau prelungi sã sune?
Treaba ta, eşti liber, poţi sã faci şi spume.

Si chiar dacã nimeni nu-ţi stã împrejur
Poţi sã beşi în lege, pânã cazi în cur.
Eticheta însã cere sã fi pudic,
Bunul simţ pretinde sã nu beşi în public!

Ce-ar fi, bunãoarã, s-auzi pe cutare
C-a bãşit în public doamna... nu ştiu care
Sau cã domnişoara, profesoara X
S-a bãşit în clasã, ieri, la 2 fix?!
Cum ar fi privite sau calificate?
Ar mai fi prestigiu, autoritate?
Aş, le-ar spune neted "de-al de bese tare"
Cine le-ar mai crede fiinţe graţioase?
Ar fi pur şi simplu nişte bãşinoase.

Dar mã-ntorc acuma iar la medicinã.
Sã-ţi rişti sãnãtatea pentru o bãşinã?
Sã n-o laşi sã iasã dacã eşti în public,
Fiindcã eticheta cere sã fi pudic?

În privinţa asta sunt pãreri mai multe
Cine-ar sta pe toate sã le mai asculte?

Astfel, dupã unii, poţi sã beşi oricât
Dar sã ştii la vreme sã le strângi de gât.
Poţi sã fi acelaşi om cu demnitate
De-a le da fâsâite drumu-n libertate.

Asta-i o pãrere, una dintr-o mie
Dar morala spune cã-i ipocrizie
Ce deosebire e-ntre om şi cal?
Ar mai fi însã şi-un aspect moral

Când te-arãţi în public falnic, gras, fãlos
şi-n realitate esti un bãşinos,
Câţi nu sunt dintr-ãştia care bãs de zor
Parcã ştii vreodatã ce-i la curul lor!?

Dar rãmâne lege cã e indecent
Sã slobozi la gaze de eşapament.
Fie, cu morala nu te poti certa
Dar mai iese gazul fãrã voia ta.

Suierã şi geme cu prelung ecou
Iar tu ai neşansa sã fi la birou.
În astfel de cazuri, spune, ce te faci?
Sã recurgi la scuze, sau sã te prefaci?

Din experienţã, eu vã spun cinstit
Cã oricând în viaţã nu am îndrãznit
Sã recurg la scuze; ar fi fost mai rãu
Sã roşeascã lumea toatã-n jurul tãu !

Am târşâit un scaun, am fãcut ceva
Ca sã nu se creadã c-am bãşit cumva.
Si oricât se spune cã sunt ipocrit,
S-au fãcut şi ceilalţi cã n-au auzit.

Chiar îndrãgostiţii când admirã luna
Cu sau fãrã voie scapã câte una,

Si cu-o tuse seacã, bine regizatã,
Sau cu-o melodie mai pe nas cântatã,
Fac ca sã vibreze tot a poezie
Chiar şi nedorita, scurta gãlãgie.

Ce-a trecut pin maţe şi s-a dus în vânt
Si-n care se-ncurcã viaţa pe pãmânt

Dar astfel de cazuri, când ipocrizia
Este-asociatã chiar cu poezia
Crime moraliştii noştri le socot,
Cãci morala-şi bagã nasul peste tot.

În final tot omul se întreabã trist
Sã-l asculţi pe medic sau pe moralist?
Si mai e un lucru, fãrã vorbã multã:
Ce te faci cu curul dacã nu te-ascultã???

 

[Laurentiu]

Gabi, "Dilema" este un titlu academic. Poezia este cunoscuta sub numele de "Balada ba***ii".  

P.S.
"Ce-a trecut pin maţe şi s-a dus în vânt
Si-n care se-ncurcã viaţa pe pãmânt"

*ne-ncurca

[gabineg]

Asa o fi, n-am studiat-o in lecturile obligatorii din liceu.

[Laurentiu]

...n-am studiat-o in lecturile obligatorii din liceu.

Normal. Erau poezii cenzurate si din pacate la o mare cautare ( de unii elevi ). Tot din aceeasi categorie mai face parte si "Povestea p***i" de I. Creanga. 

[gabineg]

P-aia am citit-o, mai tarziu, dupa '90. Parca era tinuta sub cheie la Biblioteca Academiei, impreuna cu alte "perle" eminesciene de aceeasi natura. 

[Laurentiu]

P-aia am citit-o, mai tarziu, dupa '90.

Eu am ascultat-o (eram in liceu) in lectura actorului Tudorel Popa ( profesorul Paganel din serialul Capitanul Val Virtej ).

[sfichiu]

[danker]

[rexkrokiDAU]

Little Viennese Waltz  - Federico García Lorca

In Vienna there are ten little girls,
a shoulder for death to cry on,
and a forest of dried pigeons.
There is a fragment of tomorrow
in the museum of winter frost.
There is a thousand-windowed dance hall.

Ay, ay, ay, ay!
Take this close-mouthed waltz.

Little waltz, little waltz, little waltz,
of itself of death, and of brandy
that dips its tail in the sea.

I love you, I love you, I love you,
with the armchair and the book of death,
down the melancholy hallway,
in the iris's darkened garret,

Ay, ay, ay, ay!
Take this broken-waisted waltz.

In Vienna there are four mirrors
in which your mouth and the ehcoes play.
There is a death for piano
that paints little boys blue.
There are beggars on the roof.
There are fresh garlands of tears.

Ay, ay, ay, ay!
Take this waltz that dies in my arms.

Because I love you, I love you, my love,
in the attic where the children play,
dreaming ancient lights of Hungary
through the noise, the balmy afternoon,
seeing sheep and irises of snow
through the dark silence of your forehead

Ay, ay, ay, ay!
Take this " I will always love you" waltz

In Vienna I will dance with you
in a costume with
a river's head.
See how the hyacinths line my banks!
I will leave my mouth between your legs,
my soul in a photographs and lilies,
and in the dark wake of your footsteps,
my love, my love, I will have to leave
violin and grave, the waltzing ribbons



Take this Waltz - Leonard Cohen