Ne mai trebuie si POEZIE...

[gabineg]

Ion Pribeagu
Mac-mac-mac

În tramvaiul care duce
Din Lipscani în Ghica Tei
Plin cu lume anonimă
De bărbaţi şi de femei,
La o staţie din centru
Sau de prin împrejurimi,
S-a urcat o cuconită
Cu superbe rotunjimi,
Trup felin, plin de ispite
Dar, rotund şi voinicel
Parcă-ar fi sculptat de dalta
Lui Rodin sau Praxitel.

După ea, se urc-un tânăr -
Tip de donjuan sadea -
Care nu ştiu din ce pricini
Se cam îndesă în ea.
Doamna foarte indignată
L-a privit cu mult temei
Însă tot mai mult măgarul
Se-ndesa în... viaţa ei
Că deodată cuconita
Nu s-a mai putut abţine
Şi i-a spus:
- Ascultă june,
Nu te simţi sau nu ţi-e bine?
Ce te-ndesi ca la pomană
Când nici nu ştiu cine eşti
Cu metode de-astea brute
Crezi c-ai să mă cucereşti?
Află că sunt doctoriţă
Chiar de nu m-arată fata
Şi-ţi fac una s-o ţii minte
Toată viaţa, toată viaţa!
Că de mai m-atingi o dată
Peste trup sau peste braţe
Ţi-o tai jos, în bucăţele
Imediat şi-o dau la raţe!

Iar femeile vreo zece
Din tramvaiul cel sărac,
Începură toate odată:
Mac, mac, mac, mac!

[danker]

Te iubesc fără cuvinte

Când nu îţi spun că te iubesc să ştii că te iubesc mai mult
Eşti un parfum sublim ce-l simt, fără cuvinte...
E uneori prea greu de spus, prefer să tac şi să ascult
Când număr printre picături vechi jurăminte

Când uit să-ţi spun că te iubesc, să nu tresari în visul tău
Şi să nu crezi că te-am pierdut printr-o uitare…
Secundă-ţi sunt într-un abis, eşti clipa sufletului meu
Prin întunericul prea dens te-mbrac în soare

Când nu ţi-am spus că te iubesc, te-am mai iubit încă odată
Şi neştiind că te ador, mi-ai plâns în braţe
Smaraldul trist din ochii tăi m-a tot strigat ca altadată
Lăsând durerea ce-o simţeai să mă agaţe

Când nu-ţi voi spune te iubesc, să ştii că te iubesc din nou
Şi-ţi scriu pe buze un sărut ce nu te minte
Nu mă-nvăţa cum să te chem în noapte cu al meu ecou!
Eu ştiu să-ţi spun că te iubesc fără cuvinte…

( Mariana Kabbout )

[sfichiu]

   Îmi cumpăr bere de la acelaşi magazin
Mic , îngrămădit şi ... cam scump (ce’i drept )
Dar mereu cu plăcere aici revin
Fiindcă primesc un zâmbet ... fără să m’aştept
De la o vânzătoare ce ştie ce’i aia ,, respect ’’

Cât costă un zâmbet ?
Ei bine ... mai nimic
N’o face pentru a atrage lumea’n market
Şi’o face pt . fiecare ( vreau să zic )

Îmi place ... mă simt bine ... ’mi-ajunge amarul
Vieţii mele zilnice , şi ...parcă
Mă simt câştigat , fiindcă paharul
Mi se mai varsă , din amărăciune , oleacă
I ,, zâmbeşte mereu dacă nu poţi , încearcă ’’ I
 

[cristyyy2003]

Cantec femeiesc, Adrian Paunescu

Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte “ele” ce slujesc pe “ei”.

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.

Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi…

[Laurentiu]

DIALOGUL

Sunăm, ne apelăm, ne conectăm
Şi de semnale-i saturat eterul;
Comunicăm febril, dialogăm
Şi, prinşi de-acest vârtej, prea des uităm
Că mai avem un fir direct cu Cerul.

Pământul ne-a rămas parcă prea mic
Căci anulând distanţe, cu-ndrăzneală,
Vorbim mai mult, spunând ades... nimic,
Ne-apropie omniprezentul „clic”
Dar ne despart prăpăstii de răceală.

Sunăm să cerem şi să oferim,
Avem agenda supraîncărcată
Cu prieteni, cunoscuţi sau anonimi
Şi-n dialog steril ne irosim
Iar linia spre Cer e neglijată.

Tatăl ceresc aşteaptă răbdător
Să-L mai chemăm, să-I spunem ce ne doare,
Să-I cerem, cu credinţă, ajutor,
Să-I mulţumim că e îndurător,
Să-L lăudăm în sfântă închinare.

E dialogul binecuvântat
Stând în genunchi, avem conexiune
Cu Cerul, niciodată ocupat,
Cu Cerul ce răspunde garantat,
Cu Ceru-n dialogul rugăciune.

Mereu deschis, mereu având semnal
Şi peste tot având acoperire,
Acest serviciu unic e vital
Iar dialogul, strict spiritual,
Ne-mbogăţeşte în Dumnezeire.

Sunăm, ne apelăm, ne conectăm
Şi de semnale-i saturat eterul
Dar, prinşi de-acest vârtej, să nu uităm
Că doar stând în genunchi înaintăm,
Dialogând neîncetat cu Cerul.

[gabineg]

Scandal în familie

Ion Pribegeanu

În orasul - nu spun care –
Nu departe de aici,
Locuia un om cu stare,
Domnul Nathan Smilovici.
Si, pe lânga pravalie
Si o casa cu balcon,
Nathan mai avea sotie
Si un singur fiu, Aron.
Tânar, cu purtari alese,
Elegant si studiat,
El era mândria casei,
O podoaba de baiat.
Despre tatal sau - de Nathan –
Fabricant de jaluzele,
Se spunea ca-n tinerete
A fost mare pui de lele!
A facut el multe pozne
Când era mai tinerel.
Dar cum vârsta potoleste,
S-a mai potolit si el.
Într-o dupa amiaza vaga,
Vine Aron, îmbietor,
Si îi spune: - Tata draga,
Vreau cu Ester sa ma-nsor!
- Care Ester? - sare Nathan,
Parca prins de-o amintire
- Fata Blimei de pe Carmel,
Una blonda si subtire.
Nu se poate! E o taina
Si mi-e greu a-ti relata
Stii, de mult… adica… Ester,
Cum sa-ti spun… e sora ta!
A plecat Aron, da-n suflet
Clocotea ca un vulcan.
Si încet, încet, de-atuncea
S-a mai scurs aproape-un an.
Si-ntr-o seara, Aron aduse
Tatalui, o veste proasta:
- Aba , o iubesc pe Leia
Si-am s-o iau chiar de nevasta!
- Vai de noi! - exclama Nathan,
Iarta-ma de-ti stau în cale
Însa, si de data asta,
Fi-voi contra vrerii tale!
Fiindc-odata, mama Leiei –
Crede si nu cerceta –
M-a convins, pâna la urma,
Ca... si Leiai-i sora ta!
Turburat de cele-aflate,
Bietu’ Aron s-a dus distrus
La mamica lui iubita,
Si-ntristat asa i-a spus:
- Mama-mi vine sa-mi iau viata
Toata lumea s-o împac.
Da-mi, mamico, o povata
Si ma-nvata ce sa fac?
Când am vrut s-o iau pe Ester –
Floare, fir de micsunea,
Tata m-a oprit, spunându-mi
Ca aceasta-i sora mea.
Azi, când îndragesc pe Leia,
Stea scaldata de aurora –
Tata iarasi se opune,
Ca si Leia-mi este sora.
Mama a ramas furata
Parca de un gând ascuns,
Si-apoi, dupa o clipa,
Foarte vesela-a raspuns:
- Ia pe care vrei din ele!
Si nici n-o sa-ti para rau,
Fiindca am sa-ti spun o taina:
Nathan nu e tatal tau!

[danker]

- Frumooooss... Dinozauri sensibili ce sunteti     ba chiar in ultimul timp, baieti tineri de toata isprava au cedat un pic sensibilitatii si au postat aici  siiii  din fericire, au mai scazut un pic media varstei  (Rex, pexic, cristyy, ...etc )    si totusi nici o fata pe un topic care se vrea si un pic romantic ???     


VEI PLANGE MULT ORI VEI ZAMBI?

Eu
nu ma caiesc,
c-am adunat in suflet si noroi-
dar ma gandesc la tine.
Cu ghiare de lumina
o dimineata-si va ucide-odata visul,
ca sufletul mi-asa curat,
cum gandul tau il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plange mult atunci ori vei ierta?
Vei plange mult ori vei zambi
de razele acelei dimineti,
in care eu ti-oi zice fara umbra de cainta:
"Nu stii
ca numa-n lacuri cu noroi in fund cresc nuferi?"

                       LUCIAN BLAGA

[sanduraveica]

     Se pare ca dinozaurii au apucat vremea cand se mai citea cate o poezie la scoala, cercul literar in aceeasi scoala, acasa, mai compuneau cate o poezie pentru prietena sa o impresioneze ><etc.

[sfichiu]

  ..chestia cu cititu

Acum cincisprezece zile am citit ca fumatul te poate ucide.
A doua zi, m-am lasat de fumat.
Acum douasprezece zile am citit ca, consumata in exces, carnea te poate ucide.
A 2-a zi, m-am lasat de mancat carne. Acum opt zile, am citit ca bautura te poate ucide.
A doua zi, m-am lasat de baut.
Ieri,am citit ca sexul te poate ucide.
Azi dimineata m-am lasat de citit.

[danker]

CHITANŢA
de George Topârceanu

Tanţa, domnişoara Tanţa
E-o duduie foarte şic,
Zveltă, cu ochi mari şi negri,
Cap superb, năsucul mic,

Picioruşe lungi şi durde
Şi când se plimba prin Tei
Toţi birjarii o admiră:
- Ma, halal de mama ei!

Ce profesie are Tanţa ?
Uite, n-aş putea să spun;
Nici nu mă interesează
Chiar dacă o presupun.

Dar cum Tanţa-i delicioasă
Şi-are maniere fine,
Nici nu vreau să ştiu ce face,
Nici cu ce şi nici cu cine.

Ca vecini se mai întâmplă
Ca să-i cer un ac sau aţă,
Sau îmi cere ea o carte
Până mâine dimineaţă..

O vecinătate dragă
Ne-a prins zilele-n cătuşe
Că ades intru la Tanţa
Fără să mai bat la uşe.

Tot aşa-ntr-o seară intru
Era iarnă grea şi ger,
Şi-o găsesc în pielea goală
Stând lângă calorifer.

Năucit de frumuseţea-i
Dau să mă retrag un pic
Însă Tanţa-mi spune:
- Intră, intră dragă, nu-i nimic !

Am intrat şi beat de farmec
O-ntrebai plin de mister:
- Pentru ce stai goală, scumpo
Lângă acel calorifer?

- Fiindcă-a fost proprietarul,
Mi-a răspuns şăgalnic Tanţa
- Şi-uite mi-am plătit chiria,
Iar acum, usuc chitanţa.