Ne mai trebuie si POEZIE...

[danker]

Nu mai vin...
.
 
A nu ştiu câta oară
Mă vinzi unui cuvânt,
Iubirii de-altădată
Şi-aceluiaşi pământ…

De-aş şti a câta oară
Te regăsesc suspin
Între acestea, toate,

Vei şti odată, poate,
Sau poate, niciodată,
Că nu ştiu-a câta oară
Mă nasc… dar nu mai vin !




Mariana  K.

[gabineg]

Aceasta poezie deosebita sta scrisa la intrarea in biserica de la Sadinca, jud. Sibiu, loc unde  s-au pus bazele unei mici manastiri condusa de  parintele-calugar David. Atat de frumoasa pe cat de adevarata.

Un lung tren ne pare viata.
Ne trezim in el mergand,
Fara sa ne dam noi seama,
Unde ne-am suit si cand.
Fericirile sunt halte,
Unde stam cat un minut,
Pana bine ne dam seama,
Suna, pleaca, a trecut.
Iar durerile sunt statii
Lungi, de nu se mai sfarsesc
Si in ciuda noastra parca,
Tot mai multe se ivesc.
Arzatori de nerabdare,
Inainte tot privim,
Sa ajungem mai degraba
La vreo tinta ce-o dorim.
Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe si dureri,
Noi traim hraniti de visuri
Si-nsetati dupa placeri.
Multi copii voiosi se urca.
Cati in drum n-am intilnit,
Iar cate un batran coboara,
Trist si frant, sau istovit.
Vine-odata insa vremea,
Sa ne coboram si noi.
Ce n-am da atunci o clipa,
Sa ne-ntoarcem inapoi?
Dar pe cand, privind in urma,
Plangem timpul ce-a trecut,
Suna goarna VESNICIEI:
Am trait si n-am stiut ...

Sursa : email

[>pexic<]

la munca, uitandu-ma prin monitor pe cand aratatorul drept dadea clicuri aiurea, am gasit asta :

Istoria noastra:

Istoria noastra
a inceput cu
un sarut de iarna

o clipa de vis
a intors clepsidra
si de atunci...

nisipul curge
in ploi de cristal
pe o mare singuratica
in care siluetele noastre
se imbratiseaza,
flori cresc
intre noi
...
parfumul dragostei
il simt doar norii

Istoria noastra
se va sfarsi
cand Dumnezeu
va inchide ochii.




             andreea trifu

[Laurentiu]

Pe vremea cind mergeam ............... pe jos (ordinea de citire e de la stinga la dreapta).



 

[danker]

Buchet de vise

Am adunat
un buchet de vise
din miezul florilor
de la marginea sufletului meu.

Ti-l ofer intr-o dimineata
de ianuarie
cand pasarile
isi frang zborul
in evanescentul rasarit.

Stropeste-l cu zambetul tau,
ascunde-l cu o soapta
si pastreaza-l
in causul palmei
unde te-am atins
ultima oara.

sursa internet.

[Laurentiu]

A cazut o frunza-n calea ta

A cazut o frunza-n calea ta
Ratacind pe-a vantului aripa.
Ai zarit-o si-n aceeasi clipa
Ai strivit-o calcand peste ea.
N-avea grai sa strige in urma ta,
Nici puteri sa spuna cat o doare
Si-a ramas pierduta in carare,
Ploi si vanturi trecut-au peste ea.
Statea lipita de pamant si se intreba
Ce ar face daca vantul ar lua-o
Si-o clipa in palma ta ar aseza-o
Dar a ramas acolo undeva.

A cazut o frunza-n calea ta
Si cine stie cate or sa mai cada
Dar n-ai sa stii nicicand
Si nu-ti va da prin gand
Ca prima frunza ce-a cazut in drumul tau
Am fost eu.

poezie de Ioana Craciunescu


Celei care pleaca

Tu crezi c-a fost iubire-adevarata…
Eu cred c-a fost o scurta nebunie…
Dar ce anume-a fost,
Ce-am vrut sa fie
Noi nu vom sti-o poate niciodata…

A fost un vis trait pe-un tarm de mare.
Un cantec trist, adus din alte tari
De niste pasari albe – calatoare
Pe-albastrul razvratit al altor mari
Un cantec trist, adus de marinarii
Sositi din Boston,
Si New York,
Un cantec trist, ce-l canta-ades pescarii
Cand pleaca-n larg si nu se mai intorc.
Si-a fost refrenul unor triolete
Cu care-alt’data un poet din Nord,
Pe marginile albului fiord,
Cersea iubirea blondelor cochete…

A fost un vis,
Un vers,
O melodie,
Ce n-am cantat-o, poate, niciodata…

Tu crezi c-a fost iubire-adevarata?…
Eu cred c-a fost o scurta nebunie!

poezie de Ion Minulescu

[sanduraveica]

     Profit de varsta, macar atat sa fac si aduc un strop de recunostinta, pentru un coleg de armata, boem, aiurit, mereu visator, prieten extraordinar. El nici nu stia ca face armata si de multe ori am fost nevoit sa-i iau apararea! Am avut sansa, cu ajutorul lui sa deschid si sa cunosc o fereastra a inimii mele total necunoscute. M-a ajutat prin talentul lui sa scriu scrisori, sa compun si... poezii! Poate ca acum par naive dar atunci in '77 pentru mine erau capodopere. Aici e una din frumoasele lui poezii compusa pentru prietena lui!!

Te iubesc...

Si valurile ucid primul gest,

ultimul nascator de lumina.

Te iubesc...

moare pe buze si-n asfintit se anina...

Te iubesc...

Si dansul asteptat in ape a pierit.

Te iubesc...

Suna din volburi la nesfarsit...

Te iubesc...

Tipatul speriat alearga prin val...Te iubesc...

Secera moartea din cer, pe pamant, in aval,

Te iubesc...

Cantec sfant clocotit de urgia din ape...

E cerul aproape, mai aproape.

Te iubesc...

Rasare fara pata, din potop noroit

Te iubesc...

Si primul soare uscat pe cer s-a ivit,

Te iubesc...

Mugur alb renascut din val,

Te iubesc ...

Moartea singura, s-a ascuns in aval.

Iti multumesc dragul meu coleg de armata oriunde ai fi!!!

     

[Silfax]

Nu sunt un fan al poeziei , dar plecand de la o strofa scrisa in Dec. '89 pe o cladire din Bacau , ale carei rima m-a urmarit de atunci, m-au facut sa dau peste ultima poezie a lui Eminescu. O poezie de esenta tare, care reuseste sa stranga intre versurile ei o experienta de viata. Este vorba de "Stele'n cer":

Stelele-n cer
Deasupra marilor
Ard departarilor
Pâna ce pier.

Dupa un semn
Clatind catargele,
Tremura largele
Vase de lemn;

Niste cetati
Plutind pe marile
Si miscatoarele
Pustietati.

Stol de cocori
Apuca-ntinsele
Si necuprinsele
Drumuri de nori.

Zboara ce pot
Si-a lor întrecere,
Vecinica trecere
Asta e tot...

Floare de crâng,
Astfel vietile
Si tineretile
Trec si se stâng.

Orice noroc
Si-ntinde-aripele
Gonit de clipele
Starii pe loc.

Pânanu mor,
Pleaca-te, îngere,
La trista-mi plângere
Plina de-amor.

Nu e pacat
Ca sa se lepede
Clipa cea repede
Ce ni s-a dat?

[Laurentiu]

Analfabeţilor (poezie cenzurata)

V-am spus că sunt un om periculos
Şi nu mi-aţi luat avertismentu-n seamă.
V-am spus s-aveţi pentru persoana mea
Un plus de-ngrijorare şi de teamă.

V-am spus că fac teribil de urât
De sunt călcat puţin pe libertate.
V-am spus ca sunt oşteanul credincios
Dar care doar cu inamici se bate.

V-am spus să vă astâmpăraţi şi voi,
Cenzori capricioşi ai vremii mele,
C-o să vă coste scump măruntul moft,
De a ne face nouă zile grele.

V-am spus să puneţi mâna să munciţi.
Să nu mai tot pândiţi zeloşi din umbră,
V-am spus că n-o să placa nimănui
Pornirea voastră, tulbure şi sumbră.

V-am spus că vremurile s-au schimbat
Şi că situaţia e mai complexă,
Nu-i intelectualul - servitor.
Cultura nu-i ceva ca o anexă.

Şi lumea nu se poate cuceri
Umflând la cifre şi mimind tumulturi
Cu aroganţi şi trindavi doctoranzi,
Cu papagali care ţin loc de vulturi.

V-am spus şi am puterea să mai spun
Ca nu încape muntele în seră
Ca prea-i scurt drumul de la rai la iad
Şi de la căprioară la panteră.

V-am spus să nu-l fetişizaţi pe Marx,
Să nu-i păstraţi în spirt învaţătura
Şi voi într-una fără să-l ciţiti
Îl pomeniţi până vă doare gura.

V-am spus că bătălia pentru om
Nu iartă astăzi nici o dezertare
Şi voi v-aţi decorat voi între voi
Când lupta este în desfăşurare.

V-am spus că muzica nu-i un microb
Care ameninţă civilizaţii
E-a omului pentru a fi mai bun,
V-am spus: ceva care să-i placa daţi-i.

V-am spus, concetăţeni analfabeţi,
Şi luaţi aminte şi să ţineţi minte.
Dar nu ştiam ca v-aţi născut şi surzi
Şi scoateţi arma când vedeţi cuvinte.

Adrian Păunescu
1979  

[rexkrokiDAU]

Tot de Paunescu cred ca e si urmatoarea poezie. Nu stiu sigur insa.

Dupa revolutie era o melodie pe versurile astea. O aveam pe o caseta audio, da nu mai stiu pe unde e. 
Va mai aduceti aminte? Are cineva aceasta melodie?




Imnul Adolescentei

I
Proclamam ca stare de urgenta
Catre viitor dinspre trecut
Dreptul nostru la adolescenta
Dreptul nostru la salut, salut
De n-ar fi nimic sa ne atraga
Din atatea tablouri gri
Tot n-ar fi pana la urma , draga
Asezarea punctului pe "i"

Refrern:
Daca viata e iubire
Si-a trai e a Iubi
Noi suntem in toate astea
Punctul pe "i"

II
Suntem generatia ce vine
Aplecati urechea la pamant
Ca din sine bubuind pe sine
Urca trenul nostru neinfrant
Da, ne place numai ce ne place
Da, avem incredere in noi
Da, ravnim la dragoste si pace
Nu nii de lanturi si razboi

Refren:
Daca viata e Iubire
Si-a trai e a Iubi
Noi suntem in toatea astea
Punctul pe "i".