Ne mai trebuie si POEZIE...

[remarque]

Bocet de adult II
Emil Brumaru

Surioară, surioară,
Face-m-aș o birjă clară
De surîsuri dulci de fante,
Cu perdelele bufante,
Trasă-n praf pe două mure
Să te port tot în murmure
Pe la chioșcuri și cișmele,
Trîntită pe canapele
Ca să-ți speli trupul de jele.

Și mai face-m-aș garoafă
De pus noaptea-n șip cu apă
Ca să n-ai vise de scroafă.

Și placă de bulion
Să-mi asculți la patefon
Sufletul ca pe-un boston,
De din zori și pînă-n seară,
Surioară, surioară

[gabineg]

@remarque, ti-am multumit pentru poemul de mai sus pentru ca nu-l stiam pe autor.
Cautandu-l, l-am gasit cu multe asemenea poeme  in Dilema veche. Mi-a mai placut Sonet IX.

[remarque]

Mda, unele sunt la limită ... Sau chiar o depășesc. În urmă cu mult timp am descoperit "Ruina unui samovar", aveam 19 ani pe atunci, m-a lovit la corason.

[fireburn]

Sper ca nu va impiedica nimic sa mai postati si pe aici

 

[remarque]

Moartea trubadurului
Vintilă Ivănceanu

Iubito, ma gândesc la tine
Ca un borfaș la ceasul unui lord!
Dar se ciocnesc în carnea mea drezine
Și caii au atac de cord ...

Întrebare pentru cei din generația mea (peste 50), vă aduceți aminte, cine cita versurile astea și unde ?

[gabineg]

Da, domnule: Niculae Moromete, alias Marin Preda. parca in Viata ca o pradă.  Le-am "ars" pe toate in adolescență.

Si mai zicea:
"Te iubesc asa de tare, ca vor sa sune la Salvare,
Dragostea mea pentru tine arde macii pe coline..."

[ntire2000]

Stiu ca nu este un loc potrivit pentru poezie, dar am considerat ca baletul e o forma de arta care descrie cel mai bine poezia miscarii.... este poezia transpusa în realitate....
Asa ca am decis sa postez urmatoarea biografie...a unuia dintre cei mai buni balerini români, care din pacate s-a stins la doar 39 de ani......

Ovidiu Danci avea 9 ani când a fost admis la şcoala de coregrafie din Cluj, cu 10 pe linie.

La 14 ani a ieşit pe locul 1 la Olimpiada Naţională de coregrafie, a dansat pe scenele operelor din Bucureşti, Constanta şi Iaşi.

Apoi a primit o bursă la Academia de Balet din Munchen. A fost admis printre primii şi viaţa i s-a schimbat complet.

Familia a făcut eforturi financiare imense în toţi aceşti ani de studiu, când a fost primit şi la una dintre cele mai renumite companii de balet din lume: “Trocadero”.

Dar, pentru ca la vremea aceea România nu făcea parte din Uniunea Europeană, Ovidiu nu a primit viză de care avea nevoie să călătorească prin toată lumea.

Aşa că s-a întors în România. A stat o perioadă în Bucureşti, unde a jucat în serialul “Om bogat, om sărac” şi a fost asistent coregraf în serialul “Un pas înainte”, însă dorul de casa l-a readus pe meleagruile Bistriţei.

Ovidiu Danci a participat la ce-a dea 12-a ediție a emisiunii „Dansez pentru tine”, unde a dansat cu artista Aylin Cadîr, cu visul de a-și deschide deschide propria sală de balet, pe care avea să și-l și îndeplinească la finalul anului 2017.

[gabineg]

Deoarece imi place enorm sa ma uit la The Mentalist,  am gasit si poemul lui William Blake, scris intr-o engleza arhaica, care pare a fi "the most anthologized poem in English".

Tyger! Tyger! burning bright
In the forests of the night,
What immortal hand or eye
Could frame thy fearful symmetry?

In what distant deeps or skies
Burnt the fire of thine eyes?
On what wings dare he aspire?
What the hand dare seize the fire?

And what shoulder, & what art.
Could twist the sinews of thy heart?
And when thy heart began to beat,
What dread hand? & what dread feet?

What the hammer? what the chain?
In what furnace was thy brain?
What the anvil? what dread grasp
Dare its deadly terrors clasp?

When the stars threw down their spears,
And watered heaven with their tears,
Did he smile his work to see?
Did he who made the Lamb make thee?

Tyger! Tyger! burning bright
In the forests of the night,
What immortal hand or eye
Dare frame thy fearful symmetry?

By William Blake (1794) Sursa

[gabineg]

Omule

(Lucian Blaga)

[...]

Apropo de artisti: mi-am adus aminte ca in Antibes, Franta, am stat afara cat timp sotia a intrat cu baietii in muzeul Picasso si auzeam de afara cum radeau ca magarii de picturile lui Picasso. Mi-a fost asa de rusine de restul lumii, dar un domn care vizita suveniruri a spus ca nu e prima data cand se intampla asta, deoarece copiii nu se ascund dupa deget, ci isi exprima pe sleau exact sentimentele.

In rest:

Uite-asa as vrea sa mor,
facut afis de femei voluptoase
cu nasul in curul lor
si dezgolit de-angoase.