P.S. Observati ca in toate situatiile exista un numitor comun, cineva care castiga mereu : statul ! 
Reiterez ideea mea obsesiva in alt mod: statul suntem noi, in primul rand noi trebuie sa ne dorim sa ne fie mai bine: sa nu mai stam in trafic, sa respiram aer curat, sa mancam sanatos, sa nu dam bani pe medicamente si la clinici/cabinete decat la controalele preventive, sa avem timp pentru noi si famiii, sa ne permitem concedii si relaxare, formand astfel populatia unui stat fericit si sanatos. Dar e mai simplu sa ne plangem si sa vociferam ca sa ni se faca, dar sa inceapa de la altul schimbarea, sa faca statul pentru noi. Statul sunt vecinii, prietenii si (din pacate) rudele noastre, nu vreo entitate supranaturala sau extraterestra care ne dirijeaza vietile.
In functie de ce vor face copiii mei, desigur (dar le inserez periodic mesaje subliminale in acest sens), eu nu prea am de gand sa imbratranesc intr-un oras sufocat de masini si
ghiolbani turisti, exista destule locuri cu o calitate a vietii mult mai buna pentru final de cariera/pensie...
