0 Membri şi 7 Vizitatori vizualizează acest subiect.
Daca scursurile care au candidat acuma la alegeri aveau decenta ca sa anuleze aceste pensii nesimtite cred ca erau si invalizi care se târau pâna la cabinele de vot.
Dacă ne-am propune să ne înfrânăm o vreme frustrările, poate am reuși să stăm puțintel strâmb și să judecăm drept.Rezolvarea problemei (eu i-aș zice marotei) pensiilor este cât se poate de simplă: oreice modificare în domeniu se aplică celor care își încep cariera după intrarea în vigoare a legii respective, iar acest principiu ar trebui aplicat tuturor angajaților, bugetari sau nu. Așa e corect, legal și moral. (Așa cum, de exemplu, orice modificare în domeniul educației ar trebui să se aplice celor care intră în anul următor într-un ciclu de învățământ - preșcolar, primar, gimnazial, liceal - până la finalizarea ciclului respectiv, indiferent ce alte modificări se aduc în această perioadă și care ar fi opozabile celor ce urmează să înceapă alte cicluri)Că ne convine sau nu, schimbarea regulilor în timpul jocului nu este altceva decât fraudă meschină, indiferent cum încercăm s-o raționalizăm și s-o botezăm prin diverse fente de „doublespeak”, și nu poate duce decât la haos(1) pentru că violează garanția unui „contract social”, nescris dar prezumat. Atenția trebuie să se îndrepte asupra motivelor care au permis abuzuri, dacă și acolo unde ele au existat. De obicei cauzele sunt „găuri” în legislație, și într-un univers normal ar răspunde pentru ele cei care au întocmit, avizat, aprobat și promulgat proiectele respective de legi.(2).(1) Din punctul meu de vedere, tocmai generarea haosului și neîncrederii reciproce este scopul fundamental al acestei campanii continue. Pentru că, sub masca luptei împotriva „pensiilor nesimțite” scoase în față în mass-media, la o analiză mai atentă s-a observat că ÎNTOTDEAUNA ținta reală a fost reprezentată de pensiile de serviciu ale militarilor - infime comparativ cu sumele scoase în față în presă pentru cu totul alte domenii. Efectele unui eventual succes al reglementărilor aiuristice solicitate sunt devastatoare: 1) neîncrederea IMEDIATĂ a militarilor activi în reprezentanții statului și 2) pierderea loialității celor în rezervă. Pe românește asta înseamnă decimarea capacității de apărare a României, în timp ce în jurul nostru Rusia își încordează mușchii, pe Erdogan l-a mușcat strchea iar Ungaria e din ce în ce mai obraznică. Să ne aducem aminte că pe tot parcursul istoriei noastre dezbinarea și fărâmițarea au fost cele mai eficiente arme îmotriva românilor. Nu trăim în vreun univers utopic, ci în lumea reală în care există parteneri și concurenți, există aliați și inamici dar nu există prieteni. Cu excepția Bulgariei (poate), NICIUNUL din vecinii noștri nu are, realist vorbind, interes ca România să fie un stat solid și agregat.(2) La un moment dat unii parlamentari se dădeau cu fundul de pământ pentru „răspunderea magistraților”. Dar pentru „răspunderea legislatorilor” nu i-am văzut agitându-se! Ca să dau un exemplu mai aproape de esența forumului, cum ar fi fost ca toți inițiatorii și toți membrii comisiilor juridice prin care au trecut proiectele de legi privind taxele de poluare dovedite mai târziu ilegale să fie obligați să suporte cheltuielile legate de restituirea sumelor împreună cu dobânzile aferente? Credeți că ar mai fi avut ei curaj să meargă pe ideea „dă-o așa că poate nu se prind”? Oare emiterea unei astfel de legi nu contravine alineatului (1) art 69 din Constituție?