"Președintele statului:
- Cetățene, am nevoie de răspunsul tău la două întrebări de interes național.
Cetățeanul:
- Sigur, șefu! Spune!
- Cetățene, prima întrebare e așa: ești de acord cu interzicerea amnistiei și grațierii pentru
infracțiuni de corupție?
- Ohooo, șefu, ce să zic, m-aș băga, că sună tare bine…
- Excelent, cetățene! Te aștept la vot.
- Dar, boss, stai nițel, că am și eu niște întrebări pe faza asta...
- Ia zi, cetățene!
- Înțeleg că matale zici să ne referim DOAR la ăia condamnați pentru infracțiuni de corupție?
- Da, cetățene. Corupția este cancerul națiunii...
- O fi, boss, dar… din ce știu eu nu sunt decât vreo patru infracțiuni de corupție numite ca
atare: luare de mită, dare de mită, trafic de influenţă și cumpărare de influenţă.
- Așa și?
- Păi ce facem cu ăia care sunt condamnați pentru infracțiuni asimilate faptelor de corupție,
dar care NU sunt considerate fapte de corupție?
- …?!?...
- Hai, șefu, că le știi și tu! Sunt alea prin care șmecherii patriei fac evaluări pe minus ale
bunurilor statului, când se face câte o privatizare, o executare silită, o lichidare judiciară, știi
matale, și ei le subevaluează din greu, că le vine parandărătul sau că au rude, prieteni,
interese... Sau alea când se dau subvenții în mod ilegal sau se fac că nu s-au prins cum s-
au cheltuit banii. Sau când folosesc subvențiile în alte scopuri decât cele pentru care s-a dat
banul public. Ori când ăia de-i trimite țara să verifice că merge bine treaba se lasă co-
interesați în afacerile pe care le controlează. Sau când mahări de partid, din administrație
sau din sindicate sau chiar din firme private o ard cu împinsul ușii pentru alții și pentru
foloase proprii. Că știi și matale, desi seamănă mult și-s surori de-aceeași mamă,
infracțiunile astea nu sunt chiar totuna cu mita și cu traficul de influență. Nu în carte, ca să
zic așa.
- Ăăăăăă… păi eu m-am ocupat doar de corupți!
- Boss, păi ce facem, atunci? Că ăștia-s corupții cei mai mulți, nu ăia cu alea numite
infracțiuni de corupție! Și tot cu ăștia își ocupă cel mai mult din timp DNA-ul!
- Cetățene, ok, o fi cum zici. Dar ne prefacem că sunt și astea băgate…
- Nu merge boss, la lege sunt diferite. Chiar se numesc diferit. Unele se numesc „infracțiuni
de corupție”, celelalte se numesc ”infracțiuni asimilate infracțiunii de corupție.” Și matale ai
numit doar prima categorie. Ete colea, pot să și repet, dacă vrei…
- Nu, nu e nevoie. Mda, cred că n-am fost atent. Mi-a cam scăpat treaba cu detaliile. Dar
dacă așa am pus-o, așa rămâne. Nu mai am cum să schimb, înțelegi? Dar eu zic să
începem cu corupția, vedem altă data ce facem și cu infracțiunile asimilate infracțiunii de
corupție, dar care nu sunt tocmai de corupție!! OK?
- Ufff, păcat, șefu. Pierdem așa prilej! Nu știu ce să zic… Dar stai, că mai am o întrebare.
- Alta! Ia zi…!
- Șefu, nu cumva asta cu grațierea și cu amnistia e treaba Parlamentului?
- Ba da, cetățene, dar ei nu sunt deasupra legii, nici deasupra poporului suveran. Votul tău
e…
- Boss, eu știu ce-i votul meu, întrebarea e alta: dacă e treaba Parlamentului, pentru că așa
zice Constituția, nu se cheamă că eu cer, de fapt, modificarea Constituției?
- NU, cetățene, tu îi ceri să nu mai grațieze și să nu mai amnistieze corupți!
- Păi nu că îi cer, boss, că matale îmi ceri mie să fiu de accord să I se INTERZICĂ! Ete
acolo, așa zici: ” ești de acord cu interzicerea amnistiei și grațierii pentru infracțiuni de
corupție?” Adică, indirect, eu să-I interzic… Și cum să-i interzic, dacă el are voie tocmai de la
Constituție să grațieze și să amnistieze pe cei condamnați pentru ORICE tip de infracțiune?
Păi dacă îi interzic să dea amnistii pe faza cu corupția, nu se cheamă că tre să lucrăm pe
textul Constituției unde nu apare defel interdicția asta de-o vrei matale?
- ???….
- Don Președinte, nu știu ce să zic de întrebarea asta a matale. Nici cine ți-a făcut-o! Că nu
pare din capul tău, șefu!
- Cetățene, corupția…
- Șefu, lasă vorbele, zău așa, că suntem oameni serioși. Deci mă întrebi dacă am o
problemă cu corupții ăia de-au luat și dat mită și cu ăia de-au făcut și au cumpărat trafic de
influență, dar nu mă întrebi ce zic de ăilalți, muuult mai mulți, care înghit milioane din
subvenții, privatizări, lichidări, executări, din închis ochii la nereguli și alte alea?? Bre, eu aș
zice că-mi arunci cu praf în ochi. Te dai că ești, dar pe la spate nu prea ești… Și în plus, îmi
ceri să INTERZIC Parlamentului să facă ceva pentru care are dezlegare de la Constituție, și
faci asta la un referendum care nu poate modifica în vreun fel Constituția? Păi care-i șpilu
șefu?
- Cetățene, cum care? Dacă zici ”da”, va fi un semnal puternic prin care corupții se vor teme
să...
- Haide, sefu.. nu mai umbla cu fofârlica, zău așa. Nu am timp de ”semnale”, mă-nțelegi? Păi
e referendum sau sondaj de opinie? Că ieșeam mult mai ieftin cu sondajul. Ori facem ceva,
ori stăm acasă, ce naiba! Dar, ia, zi-o și pe-a doua, că ne-om lămuri acolo!
- A doua?
- Întrebarea șefu! Nu ziceai că-s două întrebări?
- Aha, da, da… (Președintele își drese vocea): cetățene, a doua întrebare la care am nevoie
să răspunzi sună așa:
”Ești de acord cu interzicerea adoptării de către Guvern a ordonanțelor de urgență în
domeniul infracțiunilor, pedepselor și al organizării judiciare și cu extinderea dreptului de a
ataca ordonanțele direct la Curtea Constituțională?”
- ????
- Ce-ai, cetățene, de ce mă privești așa?
- Boss, iartă-mă, bate-mă, dar să crăp de-am înțeles ce m-ai întrebat!
- Cetățene, zău așa! Te-am întrebat: ești de acord cu interzicerea…
- Stai, șefu, nu-i nevoie să repeți, că de auzit, am auzit bine și de înțeles cuvintele, le-am
înțeles. Ideea din ele n-o prea văd.
- Cum adică?
- Păi ai zis că ai două întrebări, nu?
- Da, cetățene!
- Și zici că asta-i a doua?
- Păi… da, așa zic!
- Și eu de ce aud trei în asta a doua, boss?
- Cum așa, trei?
- Păi… trei sunt, să trăiți! Trei într-una singură! (Președintele clipi încurcat)
- Care-s alea, cetățene?
- Boss, o întrebare se pune punctual, nu la modul general, da? Iar asta se vede după ce și
câte legi afectează. Corect?
- Corect!
- Bun, matale m-ai întrebat așa:
a. ești de acord cu interzicerea adoptării de către Guvern a ordonanțelor de urgență în
domeniul infracțiunilor și pedepselor? Dacă zic ”da”, sunt de acord cu modificarea unei legi.
b. ești de acord cu interzicerea adoptării de către Guvern a ordonanțelor de urgență în
domeniul organizării judiciare? Dacă zic ”da”, sunt de acord cu modificare altei legi, care n-
are treabă cu prima, nici cu următoarea.
c. ești de acord cu extinderea dreptului de a ataca ordonanțele direct la Curtea
Constituțională?” Dacă zic da, sunt de acord cu modificarea altei legi, care n-are treabă cu
celelalte două.
- Asta am făcut?
- Păi asta ai făcut! Trei într-una! E frumos așa?
- Dar care e problema? De ce să umplem buletinul cu o sută de întrebări? Mi-era că te
amețesc cu prea multe întrebări.
- Lasă, șefu, că mă descurc eu. Aș zice că abia așa m-ai cam amețit. Și mă cam duci cu
preșul.
- Cum așa?
- Păi nu-mi dai voie să răspund diferit la fiecare dintre ele. Mă obligi cu mega-întrebarea
matale, să dau un răspuns dintr-un foc, la toate trei. Trei dintr-o lovitură, cum s-ar zice. Eu
poate sunt de acord doar cu una sau cu două, dar nu cu toate trei. Ce facem aici, băgăm
clauze ascunse în contractul social, don Președinte?
- Zău că nu asta am intenționat.
- Ei, aș. Știu, știu, matale ești plin doar de bune intenții. Faza e așa. Unde anume se
stabilește care sunt domeniile în care nu se poate legifera și reglementa prin Ordonanțe de
Urgență, șefu?
- Păi… în Constituție!
- Bingo! Iaca, boss, te pricepi. Adică acolo avem stabilite domeniile în care nu se pot da
OUG-uri, da? Păi și ce facem, șefu? Nu cumva, pentru a băga și astea pe listă, tre să
modificăm fix Constituția? N-ajungem iar că îmi ceri printr-un referendum să votez chestiuni
care, pentru a fi pe bune, au nevoie de un alt referendum? Un referendum real, cum s-ar
zice? Adică, lămurește-mă, matale faci referendum să vezi dacă vreau referendum?
- ???
- Și, ok, înțeleg, primele două solicitări ale matale privesc două legi diferite referitor la
Ordonanțele de Urgență, dar, șefu… ce-i aia că dacă-s de acord cu extinderea dreptului de
a ataca Ordonanțele direct la Curtea Constituțională? Adică, stai, că iar e neclar: te referi la
TOATE Ordonanțele sau doar la alea de Urgență? La TOATE cele de Urgență sau doar la
Ordonanțele de Urgență privind infracțiunile și pedepsele, respectiv organizarea judiciară?
Și, mai ales, ce-i aia ”extinderea”, boss? Unde să se extindă dreptul ăsta? Azi îl are doar
Avocatul Poporului, da? Bun, e cam nasol, că ăla le cam doarme. Deci n-am o problemă de
principiu cu extinderea și asupra altora a acestui drept. O zic și ăia de la IMM-uri, că e musai
să se mai taie din mușchiul guvernului de a decreta singurel ce și cum vrea. E ok. Dar
matale la CINE și la CE te referi? Să știu și eu ce-mi ceri…
- Păi era vorba de un principiu.
- Boss, nu filosofăm acilea. Nu e vorba despre principii, ci de măsuri concrete. Știi ce naiba
îmi ceri, ori ba? Nu te-ai hotărât încă sau care e faza cu întrebarea asta în aer? Că așa o să
înțeleg că și eu o să am dreptul să atac Ordonanțele (nu știm exact care!) la Curtea
Constituțională. Sau administratorul de bloc, ori diriga de la clasa lu ăla micu.
- Cetățene… înțeleg că nu vei vota.
- Don Preș, mie nu mi-e silă de vot. Ba chiar sunt ok să-mi pun ștampila pe un răspuns. Dar
ca să dau un răspuns tre să primesc o întrebare clară, înțelegi? Una care să nu mă facă din
vorbe. Una care să nu miroasă fix a mizeria pe care se jură că vrea s-o înlăture.
- Adică mă acuzi că…?
- Nu te acuz de nimic, boss. Zic ce văd. Și văd că i-ai ”uitat” pe ăia condamnați pentru
infracțiuni assimilate infracțiunii de corupție, deși te dai mare luptător împotriva corupților.
Văd că îmi pui trei întrebări într-una, fără să-mi faci loc să răspund diferențiat, la fiecare în
parte, așa cum ar fi normal.
Văd că mă chemi la un referendum al cărui rezultat practic e zero, pentru că ce-mi ceri
matale presupune în cel puțin două locuri să modificăm Constituția, iar asta se face altfel, nu
cu referendum consultativ, ci decizional, mai văd că la faza cu grațierea și amnistia, tre să
aștept parlamentul să organizeze referendumul cela, că eu n-am voie să inițiez vreunul, că
tot prin Constituție mi se interzice.
Văd că-mi ceri să accept amnistia și grațierea pentru crimă sau viol, doar pentru mită și trafic
de influență, nu!
Văd că mă chemi la vot, ca să-ți faci campanie, boss.
- Cetățene, te rog să nu faci afirmații nefondate.
- Eh, nefondate pe naiba, șefu… Sunt colea, în toamnă, prezidențialele, tati, crezi că e greu
să fac o legătură? Și acum te asiguri că ți se strange oastea, să știi pe câte capete de oșteni
să te bazezi în toamnă.
- Sigur că și asta mă interesează, pe oricare politician l-ar interesa.
- Da, șefu, doar că matale numeri pe bani, înțelegi? Și vinzi iluzii. Vinzi iluzia unui
referendum, vinzi iluzia unei consultări a norodului, vinzi iluzia că prin asta chiar demolezi
corupția și pesedeul. Și fie știi că vinzi iluzii, fie crezi tu însuți în ele, și nu știu, zău, care
dintre variante e mai nasoală. Și ar mai fi ceva…
- Hai, măi, omule, zău așa…
- Ar mai fi, boss, ar mai fi: ar mai fi aia că faci toate astea pe bani publici! Și faci asta fix în
timp ce spui că mă chemi la vot să te ajut să dai de pământ cu ăia care sparg banii publici în
scopuri personale. Păi când matale bagi milioane într-un sondaj de opinie, mascat într-un
referendum, pentru a desfășura o campanie electorală pe care ai început-o înainte de
termenul legal, cum se cheamă, boss?
-....
Acest dialog este o ficțiune, bazată pe textul Constituției și al unor legi, plus pe povestea
celor de la Appador Ch. Orice asemănare cu personajele reale poate fi deloc întâmplătoare.
Sfârșit."
