0 Membri şi 13 Vizitatori vizualizează acest subiect.
Nici nu are cum sa aiba grija de 2500 pacienti. La 4 oameni pe ora x 6 ore/zi ori 22 zile/luna revin 528 pacienti de care se ocupa. Ceilalti sunt sanatosi.....eventual o data pe an sa-si faca analizele, sa ceara o adeverinta sau o trimitere.
[...]În toamna lui 1918, politica se precipită. La 12 octombrie, la Arad, Aurel Vlad se află printre politicienii cu care s-a sfătuit medicul şi deputatul Alexandru Vaida-Voevod asupra textului pe care îl va citi la 18 octombrie 1918 în Parlamentul de la Budapesta. Documentul se numeşte "Declaraţia de Independenţă a Transilvaniei" şi însemna practic desprinderea de Ungaria.[...]„Era să fie linşat în Parlamentul de la Budapesta. A citit Declaraţia de Autodeterminare. Până s-au deşteptat, s-au ridicat în picioare, au început să arunce cu obiecte în el, era pregătită uşa din spate, ieşirea şi la o uşă din spate a Parlamentului de la Budapesta îl aştepta o maşină. În aceeaşi noapte a plecat spre ţară.”Urmează organizarea gărzilor naţionale româneşti subordonate Consiliului Naţional Român de la Arad. Şi Alexandru Vaida-Voevod, şi Aurel Vlad, cei mai bogaţi dintre politicienii ardeleni, iau împrumuturi substanţiale pentru care garantează cu propriile averi. [...]Aurel Vlad a fost arestat în noaptea de 6-7 mai 1950 în baza unui decret privind Unităţile de Muncă, nu a unui proces. Era o vastă acţiune a Securităţii în care au fost ridicaţi de asemenea Gheorghe Brăianu, Gheorghe Tătărescu, Pan Halipa, Constantin Argetoianu. Majoritatea aveau peste 70 de ani, nu erau o ameninţare directă pentru regim, dar reprezentau resurse simbolice de care românii s-ar fi putut agăţa în faţa tăvălugului comunist. În august 1953, pedeapsa administrativă de la Sighet a lui Aurel Vlad este prelungită cu 60 de luni. Dar el murise deja cu o lună în urmă. Trist şi îngrijorat, cu gândul la fiul său, Mircea, arestat în 1947 în urma unei înscenări şi la soţia sa despre care nu mai ştia nimic. Ana Vlad, femeia care înfruntase odinioară autorităţile maghiare cu serbările ei în limba română, fusese consemnată în domiciliu forţat la Blaj. A trăit în mizerie, adăpostindu-se ca o cerşetoare, alături de alţi proscrişi în gara oraşului. A murit în 1955 după ce obţinuse în sfârşit permisiunea de a se întoarce la Orăştie.[...]