odată cu înaintarea în grad dispare smerenia!
Eram prin clasa a 6-a in vizita la o manastire (nu conteaza care) unde un arhiepiscop al BOR (nu conteaza care) avea un apartament rezervat pentru folosinta proprie. Staretul ne-a condus intr-un tur extins al chiliilor si am ajuns si in camera de lucru a preafericitului unde in spatele unui somptuos birou de lemn masiv, atarnat pe perete, trona un imens portret al acestuia. Nu mica mi-a fost mirarea ca la o inspectie mai antenta sa constat ca toate obiectele de pe birou: vaze, presse papier, calendar pana si scrumiera erau imprimate cu portretul preafericitului. Am intrebat cu mirare de copil daca e ok sa stingi tigara pe nasul popii si ca asa cult al personalitatii concureaza cu al lui Ceausescu. Toata lumea s-a uitat chioris la mine iar staretul ne-a escortat grabit afara...
Daaa, pai shuntam spitalul, mergem direct la popa !
Si ca sa fie mai usor au construit biserici cam in fiecare curte de spital din oras...
