TARA UNDE SUNT NEVOIT SA TRAIESC.....si unde probabil va creste si copilul meu!

[enicky]

.... "motive murdare" acolo unde nu exista. La AEP  cu presedinta este vorba doar de lacomie.

             Pe mine ma intereseaza mai putin cum au fost sau n-au fost alesi, aspectul de retinut este ca fapta(luarea de mita) a fost tinuta ascunsa 7 sau 8 ani, iar dosarul a stat in dulap pentru a fi scos in caz de nevoie !  In zona de timp cand a fost numita in functie doamna respectiva, stim ce guvern "imaculat"  s-a aflat la putere, evident doamna fiind o simpla marioneta care trebuia sa-si faca si ea "un rost in viata", ocupand aceasta functie. Si daca tot era presedinta, trebuia sa asigure "alegerea" lui X sau a luiY, dupa cum era ordinul. Se nasc cel putin doua intrebari:
 1. De ce n-a  fost areatata atunci cand s-a intamplat fapta si s-a facut delatiunea? Pt.  ca nu crede nimeni ca delatiunea s-a facut alaltaieri si azi arestarea.
 2. De ce a fost arestata ACUM, cu 3 saptamani inainte de alegeri, si nu asta-vara, anul trecut, acum doi ani, de ce acum? Oare nu mai stia sa manevreze corespunzator "butoanele" pentru viitoarele alegeri??
    Daca am afla raspunsurile la aceste intrebari am sti si cine sta de fapt in spatele partidelor si la "butoanele" Romaniei.

[gabineg]

Cand ziceam ca ma potolesc pe ziua de azi, imi vine o epistola pe email. Dupa ce-am citit-o, am deschis o sticla de vin. Sa beau de bucurie, sa beau de necaz? 

România e, în multe privinţe, o alcătuire paradoxală. De aceea e greu sistematizabilă, de aceea e greu de guvernat. Reuşim lucruri care, în mod normal, nu merg împreună. Reuşim de pildă, constatase deja Titu Maiorescu, să producem forme, pentru care ne lipseşte cu totul fondul. Aşa ceva nu e la îndemâna oricui. Şi ceea ce e spectaculos e că, una peste alta, ţara funcţionează, aşa paradoxală, improbabilă cum este! Să dăm câteva exemple:
Una dintre neobişnuitele noastre reuşite este să avem un coeficient imens de poluare (în aer, în apă şi pe pământ), fără să avem o mare industrie. Industria noastră este sublimă, dar imperceptibilă altfel decât prin cantitatea de toxine pe care o emană. Ne otrăvim, aşadar,
fără otravă sau, mai exact, obţinem otravă din te miri ce.
O altă reuşită paradoxală: avem medici foarte buni şi spitale foarte proaste.. E inexplicabil cum poţi avea medici de calibru, când mai tuturor le lipseşte instrumentarul necesar pentru a-şi face meseria onorabil. Şi totuşi şi-o fac. Medicul te salvează, „sistemul” te omoară.
Alt miracol: avem o mare concentrare de „atracţii turistice” şi n-avem turism. Turismul n-ar da rezultate la noi decât dacă s-ar generaliza un mod de teleportare a turiştilor, aşa încât ei să ajungă în faţa frumuseţilor patriei fără să aibă nevoie de drumuri, de hoteluri şi de servicii în general. Paradox colateral: suntem ospitalieri, dar umflăm grosolan nota de plată, pe baza ideii că „străinul” trebuie jumulit.
Mai departe: ne lăudăm cu elevi eminenţi, foarte bine calificaţi la felurite olimpiade internaţionale, dar ştim cu toţii că învăţământul autohton e în criză, că profesorii s-au descalificat, că şcolile sunt delabrate şi salariile sunt mici.
Avem tradiţii agrare incontestabile, pământ fertil, mână de lucru, dar nu prea mai avem agricultură: mâncăm pâine turcească, fructe şi legume comunitare, iar carne şi produse din carne importăm din toată lumea.
Suntem săraci, dar am umplut Bucureştiul de automobile pretenţioase, cârciumile sunt pline, călătorii români se înghesuie prin avioane trans-europene şi trans-atlantice cu bagaje de apocalipsă.
Suntem patrioţi, dar n-avem patriotism: adică nu ne preocupă grădinăritul limbii strămoşeşti, viitorul imediat şi concret al ţării, istoria ei, monumentele ei, instituţiile ei. Avem la chefuri romanţioase suspinuri naţionale, dar primul gând când ne amintim de ţărişoară e s-o delapidăm.
Pe măsură ce avem elite mai puţine, dezvoltăm faţă de ele un dispreţ tot mai mare.
Avem şomaj, dar muncim la negru, n-avem bani, dar ne descurcăm, suntem creştini, dar la câte un hram sau la câte o sărbătoare ortodoxă ne îmbulzim, ne ocărâm şi vociferăm ca o hoardă fără istorie şi fără credinţă.
Orice analiză a României contemporane (sau eterne?) se blochează, la un moment dat, în paradoxuri asemănătoare. Inventarul lor pare infinit.
În rezumat, s-ar spune că ori avem evoluţii interminabile, care nu culminează niciodată într-un scop atins, ori avem împliniri care nu se justifică prin nici o evoluţie. Ori drum fără ţintă, ori ţintă fără drum. Creşterea organică, cu rezultat conştient şi = previzibil, continuitatea, consecvenţa, organizarea, tenacitatea iată virtuţile care ne lipsesc. Dar ne descurcăm noi şi fără…
De la Andrei Plesu citire :
Nici în străinătate nu e totul perfect. Nici vorbă. În Franţa disciplina rutieră e şleampătă, infinit mai rea decât în Germania; portofelul îţi poate fi furat oriunde pe glob; şmecheri şi obraznici se găsesc pretutindeni; surpriza restaurantului scump şi prost e mereu posibilă; unele locuri sunt murdare; blocuri dizgraţioase s-au construit, mai ales în anii ’60, peste tot; companiile aeriene
occidentale oferă servicii mediocre, provoacă întârzieri, nu te scutesc, la o adică, de pierderea bagajelor.
Pe scurt, oriunde te-ai afla, poţi întâlni numeroase prilejuri de indispoziţie.
La noi e altfel. Neregulile, inconfortul, arbitrarul, lipsa de educaţie, nesimţirea, ilegalitatea, aproximaţia, mă rog, toată ornamentica „milenară” a ţărişoarei ilustrează o tradiţie durabilă.
Nu e vorba de accidente, de „din când în când”-uri tolerabile, inerente, compensate de un fundal general agreabil.
Fundalul a ocupat avanscena. Şi e esenţialmente neplăcut. E muşchiulos, vital, indestructibil. Turcii vin şi pleacă, fanarioţii vin şi pleacă, ruşii vin şi pleacă, comuniştii vin şi pleacă. Noi rezistăm fălos, fudul, chefliu şi dârz. Dăm vina pe ei, pe toţi, şi ne vedem de treabă.
NATO încearcă să ne organizeze, UE încearcă să ne domesticească.
Degeaba. Apa trece, pietrele rămân, avem şapte vieţi în pieptul de aramă, românul nu piere. Nu moare şi nu se transformă. Se adaptează. Se descurcă.
Ţine cu dinţii de specificul lui naţional. Şi tocmai de aceea, sunt pesimist. Cred că nu ne vom schimba niciodată. Vom continua să stăm în calea tuturor binefacerilor şi noroacelor, fără să luăm decât caimacul de primă instanţă.
În rest, vom dospi, somnolenţi, în dulcele borş autohton, cu mici accese de enervare tandră…
Străzile vor rămâne mereu betege, pline de gropi şi asfaltate cu gumilastic, autostrăzile, dacă vor exista, vor fi nişte şantiere perpetue, şoferii „profesionişti sau amatori” vor conduce bezmetic, isteric, mitocăneşte.
Îşi vor parca maşinile în poarta ta, în curtea ta, în sufletul tău şi, dacă protestezi, te vor înjura exterminator sau vor zâmbi suveran, de la înălţimea limuzinei proprii. Justiţia va fi mereu o loterie, ziarele vor evita orice urmă de decenţă şi de nobleţe. Limba se va strica zi de zi, televiziunile vor atinge culmi de manipulare şi trivialitate. Laura Andreșan e doar începutul. Oricine va putea
striga în piaţa publică orice despre oricine. „Relaţiile”, pilele, bacşişul vor fi la fel de greu de înlăturat ca şi câinii vagabonzi, politicienii vor perora obscen despre patrie şi se vor gândi strict la găştile de partid şi la conturile personale.
Toate scursurile vor ajunge vedete, toţi derbedeii vor deveni campioni ai dreptăţii. Vom fi sufocaţi de proasta creştere, de incultură, de muzică proastă şi de fast-food. Prostia va avea bani, iar nepriceperea va avea putere. Aerul se va umple de invidie, ură şi băşcălie. Comunismul va reînvia, roz şi cochet, cu sprijinul unor băieţei de bani (şi idei) gata, semidocţi şi trendy, netrăiţi,
iresponsabili, grăbiţi să găsească înainte de a căuta. În schimb, icoanele vor fi evacuate din viaţa publică, în numele unei libertăţi de conştiinţă care nu ştie încă nici ce e libertatea, nici ce e conştiinţa.
Manelele se vor multiplica, urbanistica va intra în colaps, vom avansa trudnic printre răgete şi scuipături. Şi vom vota, o dată la patru ani, în funcţie de clubul sportiv care ne place.
Cum vedeţi, sunt pesimist. Ba pot, pentru ca să spun, că sunt apocaliptic.
Totul a început când, întors la Bucureşti după o vacanţă agitată pe alte meleaguri, am constatat două lucruri: mai întâi că e mai cald decât în restul Europei, mai cald decât la Mediterana şi apoi că singura scară rulantă care urca de la autobuze la ghişeele de
control-pașapoarte nu funcţionează. Am urcat gâfâind, cu mireasma patriei în nări.
Sunt prea pesimist? Să dea Dumnezeu. De-abia aştept să fiu contrazis.
A. Plesu

[sxtelu]

... am deschis o sticla de vin. Sa beau de bucurie, sa beau de necaz? 

Vazand ca PNL continua campania electorala in sprijinul PSD ?!

P.S. Rosu demidulce.

[aleksanders]

recomand sec - si titlul are o poveste

[gabineg]

Nici, nici! Roșu este, dar sec și provine de pe rândul de vie al soacra-mei din lunca Putnei vrâncene.

[aleksanders]

ceva mai la sud decat purcariul 

[gabineg]

@Leutz dixit acum vreo 5 ani:

Mi-ar place sa vad mii de postari despre cum v-ati convins parintii, copiii, prietenii, rudele, ca daca nu produci nu existi. Mi-ar place sa vad oamenii laudandu-se despre cum au cumparat produse fabricate in Romania, de la companii romanesti, sprijinind astfel economia locala/nationala si locurile de munca (legale sau nu) ale fratilor de suferinta. Sau despre cum au dus este granita produse autohtone si au convins strainii sa le cumpere acasa la ei … sau sa vina si sa le vada la mama lor in Ro, chiar si-asa in conditiile nasoale pe care le avem de oferit.
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
In primul rand, de spus ca am perecut o luna acasa de sarbatori si am incercat, cum spuneam mai sus sa ‘cumpar romaneste. E greu, foarte greu. Mi-am prioritizat cumparatorile astfel:
-   pe primul plan: fabricat in Romnia de companii romanesti. Foarte, foarte greu, dar am gasit totusi destule produse care mi-au satisfacut prin calitate si pret pretentiile
-   in al doilea rand: fabricat in Romania de companii straine/mixte. Intr-adevar profitul se duce peste granite la firmele mama, dar macar ceva se face in Romania si am sprijinit niste locuri de munca si painea unor frati
-   trei: fabricat in strainatate de firme romanesti si importate. Nu ajuta foarte mult pe muncitorul din Romania, dar macar stiu ca niste bani vin acasa
-   patru: produse importate. Asta e … exista si lucruri care efectiv sunt indispensabile si pentru care din pacate nu (mai) exista interes sa se fabrice acasa.
Mi-a fost destul de greu … si asta arata cat de rau sta economia romaneasca, dar am reusit totusi sa am de toate cumparand NUMAI din primele 3 categorii. Am petrecut sarbatorile cu produse totusi de calitate buna. Au fost si lucruri pe care mi le-am dorit, dar am refuzat sa le cumpar pentru ca nu erau romanesti. Si n-am murit.
Sunt multumit de mine dupa vacanta asta, pentru ca am ajutat in felul asta economia locala mai mult decat prin declaratii sforaitoare pe forumuri. Si mai sunt multumit de mine pentru ca am convins cativa cunoscuti sa faca la fel. Si sunt si mai multumit ca (,) cunoscutii in final au fost si ei multumiti de ei insisi pentru ce au facut … si sper sa continue cu acelasi stil de viata in continuare. Asta m-ar face cel mai multumit om de pe pamant.
------------------------------------------------------------------------------------
 mentionez ca in anii astia am reusit sa fac cunoscute pe unde am fost cateva produse romanesti, pe care le-am carat cu carca … prin valise, prin avioane, cu negocieri si emotii pe la “customs office”, am reusit sa aduc in Romania cativa straini (din Jp, Cn si US) care au lasat bani la noi acasa si care vor sa revina cu proxima ocazie.
In continuare imi mentin proastele obiceiuri; continui sa car cu carca diverse produse de-ale noastre … incerc sa fac cunoscut pe unde merg spiritual romanesc … produsele noastre, traditiile. Si reusesc, atat cat poate un tip anonim, fara vre-o datorie/obligatie contractuala fata de tara natala.

Am gasit un indemn patriotic semnat de un roman pe care nu-l cunosc si caruia vreau sa ma raliez in luna ce vine, respectiv in ultima luna a anului. Adica sa incerc sa cumpar cat mai multe produse fabricate in Romania sau sa accesez servicii generate de furnizori nationali.

[Lerua07]

Mie imi venea sa-i strang de gat pe "romanii" care astavara cumparau patrunjel si rosii de import din market cand vizavi (la numai 2 minute de mers) era piata plina de legume romanesti de 1000 de ori mai gustoase, sau cand ii vad cum cumpara telemea de "oaie" din market cu 35 lei/kg cand in aceeasi piata sibienii vand branza de oiae adevarata cu 25 lei/kg, sau carne de porc adusa din Germania cand in piata la carmangerie este carne de la ferme romanesti cu un gust mult mai bun. 
Ne-am dat dracu cu supermarketurile astea care i-au tampit pe oameni !

[enicky]

     Judecatoarea Camelia Bogdan acuzata de abuz  si incalcarea drepturilor !
   Rezultat : Procurorii si acuzatii o acuza pe dna judecatoare de abuz !
   Deci procurorii, care trebuie sa-i vada pe acuzati pedepsiti de judecator, se unesc tocmai cu acuzatii,  impotriva judecatorului  ???!!  http://www.dcnews.ro/scandal-la-csm-ce-a-spus-judecatoarea-camelia-bogdan-audio_500912.html
   Doamneee, in ce tara traim??
   In alta ordine de idei : psd sau ne-psd, cum e posibil ca Primarul Capitalei sa nu fie invitat oficial la sarbatoarea nationala a Romaniei de la 1 Decembrie, si sa fie prezent acolo ca simplu cetatean? Deci cel care iti aranjeaza locul unde sa petreci, adica la el in casa, tu, presedinte, ii trantesti usa-n nas??
   Fraaate, in ce tara traim???
   
   Dar de cand si-a tras purtator de cuvant nou, pe d-na/domnisoara Puscalau de la be unu tv (trebuia si ceva "prospatura", nu?), dumnealui e pe alta lume, probabil. Dar noi l-am votat ! Halal neamtz !
   

[Lerua07]

Tara in care adversarii politici au ajuns la o intoleranta exagerbata si la o nesimtire crunta !