TARA UNDE SUNT NEVOIT SA TRAIESC.....si unde probabil va creste si copilul meu!

[gabineg]

O schita literara sau purul adevar... Seamana cu schitele lui Caragiale, dar ne lovim de situatiile prezentate in fiecare saptamana. Am primit-o pe email si v-o postez si voua.

Sediul e elegant. Are termopane, are o frumoasă culoare maro închis pe afară, are mobilier modern, în aluminiu şi sticlă, are multe calorifere date la maxim, are calculatoare peste tot şi are, bineinţeles, angajate. Nu ştiu cum naiba se face, dar în instituţiile publice, în mare majoritate, sunt angajate femei. Că, deh, să stea la căldurică, sărăcuţele. Nu cumva să-şi păteze pantofiorii cu noroiul de pe afară. Nu cumva să le îngheţe picioruşele făcând naveta. Nu cumva să le stea fustiţele, bluziţele, blăniţele, bikineii lor roz, în dulapuri. Nu cumva să umble ele aiurea. Am impresia, uneori, că bărbaţii au inventat munca de birou pentru femei. Să le ştie acolo, de la 9 la 17, să poată ei face ce le doreşte sufletul.
 - Am nevoie de o autorizaţie, doamnă, pentru un cabinet, mă adresez eu politicos unei funcţionare.
- Să vedem ce acte aveţi, face ea impasibilă.
M-am trezit cu noaptea-n cap să dezgheţ maşina, să ajung la instituţia asta la prima oră, să rezolv cu hârtiile şi apoi să conduc 30 de kilometri, pe gheaţă, până la cabinet. Scot mapa cu acte şi i-o întind.
- Trebuie să fie totul aici.
- Şi mă puneţi pe mine să le sortez? Trebuiau puse în ordine. Credeţi că eu am timp de pierdut?
- Credeţi că-mi pasă de timpul dumneavoastră? Şi aşa nu faceţi nimic. Doar staţi, pe banii mei şi ai altor contribuabili, la căldurică, stimată doamnă.
- Dacă sunteţi impertinent...
- Ce o să faceţi, doamnă? O să chemaţi sfrijitul de gardian să mă dea afară? Sau o să mă trageţi de urechi? Pentru rahatul ăsta de hârtie plătesc 100 de lei. Cât nu face. Că doar, la câte controale am avut, nu mi-a cerut-o nimeni. Aşa că, eu vă fac un favor, cotizând, ca să puteţi dumneavoastră, după ce plec, să staţi pe net sau la bârfe la telefon.
- Nu pot să vă servesc. Trebuie să vină şefa să semnze.
- Bun. Şi şefa asta unde e? Că e ora 8.30 şi programul e de la 8.
- Probabil că are treabă.
- A uitat să se rujeze, nu? Sau, când naiba să-ţi rezolvi treburile personale, dacă nu în timpul serviciului?
- Vă rog să fiţi politicos.
- Mă străduiesc doamnă, dar dumneavoastră nu mă ajutaţi deloc să fiu aşa cum îmi cereţi.
Ies afară. Îmi aprind o ţigară şi dau telefon la cabinet. Anunţ că întârzii. Am noroc. Nu mă aşteaptă încă nici un pacient. Vreau să o văd şi eu pe şefă. Să văd unde se duc banii mei. Gardianul iese după mine. E un sfrijit de 60 de kilograme, cu o uniformă prea mare. Încearcă să mă privească sever. Pe mine mă buşeşte râsul.
- Ce-i Rambo? Te-a trimis Julieta să mă pui la punct?
- Trebuie să fiţi politicos. E totuşi o instituţie publică.
- Da, fac eu. Şi ar trebui să fiţi recunoscători că eu şi alţii ca mine vă plătesc salariile. Hai, du-te înapoi, că nu ai tu boaşe suficient de mari încât să te iei de mine inutil. Pun pariu că ai rate la bancă, ai o familie şi depinzi de serviciul ăsta. Nu-ţi doreşti reclamaţii. Şi, să îţi mai spun ceva. România e ţara în care se poate orice. Nu ai de unde şti ce relaţii am eu, pe cine cunosc, ce telefoane pot să dau şi zbori din postul ăsta. Ca tine eu am văzut sute, dar tu, oameni ca mine, nu ai mai văzut.
Dispare. Cred că a sunat ceva colegi, dar, atâta timp cât nu am făcut circ şi nu am înjurat, nu au ce să-mi facă. S-a adunat în scrumieră o grămăjoară frumoasă de mucuri când, în faţa instituţiei, parchează un jeep. La volan e o femeie. Se dă jos. Blondă. Părul lung. Frumoasă. Plinuţă, dar cu forme bine proporţionate. Aranjată ca o vedetă de cinema. Are o blană de vulpe polară şi mănuşi de piele, albe. Ţine un iphone 5s în mâna dreaptă. Trece pe lângă mine şi lasă un parfum de Chanel.
Trebuie să fie şefa, îmi spun. Cum naiba îşi permite toate astea, dintr-un salariu de bugetar? Este ora 10. E clar că e specială. E pila sau amanta cuiva puternic. Altfel nu-mi explic aroganţa ei. Îi acord 10 minute să se schimbe, să dea drumul la calculator şi să ia o gură de cafea, apoi intru. Doamna, cu care am avut contre, jubilează. M-a turnat, e clar. Şi acum, ia să văd cum mă va pune la punct şefa. Nu sunt nervos. Sunt curios.
- Sărut mâinile, stimată doamnă, mă adresez şefei.
- Bună ziua. Luaţi loc, domnule.
Ton înţepat, privire rece, arogantă.
- Dacă nu vă supăraţi, am stat două ore să vă aştept. Am nevoie de semnătura dumneavoastră.
- Nu am timp acum să semnez. Reveniţi într-o oră.
Zâmbesc.
- Unde pot face o reclamaţie? Întreb pe un ton suav.
Şefa se ridică.
- Cum vă permiteţi? Veniţi aici şi vă comportaţi ca un golan cu secretara şi acum faceţi reclamaţie? Nesimţiţi ca tine văd în fiecare zi. Ieşi afară!!!
Schimb tonul. Milf-ul ăsta începe să mă calce deja pe nervi.
- Nu vă enervaţi, vă rog. O să descărcaţi multă adrenalină. Plinuţă cum vă văd, o să faceţi curând vreun infarct. Sau o aveţi probleme cu tiroida. Plus că vă strică tenul ăsta pe care-l tot şmăcuiţi pe la saloane. Ca şi cum aţi putea repara într-o oră ceea ce natura a stricat în 30 de ani. Staţi aici, în biroul ăsta călduţ, frecaţi menta, mă ţineţi pe mine în frig, ca să aveţi nesimţirea de a nu acorda zece secunde pentru o semnătură? Ce fel de funcţionari publici sunteţi voi? Doamnă dragă, aici sunteţi la serviciu, nu în dormitor. La dispoziţia mea. Şi pot să vă frec şi-n dungă, dacă vreau. Sunteţi obligată să îmi oferiţi informaţii, să-mi semnaţi hârtia, să nu mă purtaţi pe drumuri. Eu am de lucru, doamnă. Muncă grea. Nu stau şi plimb hârtii, ca dumneavostră. E plină ţara de ăştia ca voi. De funcţionari. Nu faceţi nimic, doar sugeţi, pe lângă multe alte chestii, banii contribuabililor. Aşa că, nu mă interesează dispoziţiile dumneavoastră de divă.
Asta ia foc. Şi începe să strige la mine. Să ies afară. Să nu o deranjez. Că sunt un mitocan, un nesimţit, un ţăran prost şi, la urmă, că sunt BĂSIST.  Gardianul dă năvală înăuntru.
- Scoate-l afară!!! Urlă şefa, în pragul isteriei.
Ăsta face feţe feţe.
- Dacă pui mâna pe mine, îţi bag mandibula în creier, îi spun încet. Nu ies până nu semnează şefuţa asta cu jeep.
Şefa era deja cu telefonul la ureche. Clar. Sună la cel care o protejează şi îi face şi alte chestii. Că doar nu orice necăjită ajunge şefă. Trebuie să aibă pe cineva în spate. Mi-l dă la telefon. Îngheţ când se prezintă. Îmi spune câteva cuvinte. Eu răspund că am înregistrat-o şi că dau în presă. Ăsta se calmează. Îmi spune să-i dau telefonul şefei. Asta ascultă două minute. Apoi închide. Se uită la mine ca la un rahat şi-mi semnează hârtia. Plec. Când trec pe lângă jeep, îl zgârâi cu cheia. Dintr-un capăt în altul. Sunt foarte mulţumit de rezultat.
După ce mă înjură toţi analfabeţii doar pentru faptul că sunt medic, mă înjură şi funcţionarii, doar pentru faptul că am curaj să le cer să-şi facă datoria. Datoria e aia pentru care noi toţi vă plătim. Aşa prost cum o facem. Şi mă faceţi băsist... Am să fiu făcut şi antonist sau pontist sau mru-ist sau alt ist, dar tot nu voi crede vrăjeala cu democraţia şi cu promovarea valorilor. Voi continua să cred că birocraţia în exces şi incompetenţa vor măcina ţara asta. Ca o boală. Doar că nu există pentru ea nici vaccin, nici tratament. Şi mortalitatea e de 100%.

[shpeedy]

Da, bun articol... Tin minte ca m-a amuzat si pe mine atunci cand l-am citit (si mai are cateva textulete amuzante autoru').
Desi instinctu' imi spune ca asta e limbajul de abordat in majoritatea interactiunilor cu autoritatile, bunul-simt din pacate ma opreste sa ma cobor la nivelul respectiv...

[coby]

 
Si eu m am lovit de lenea si nepasarea functionarilor publici si am procedat in consecinta ; n ai de ales , daca esti molau te calca in picioare si nu e normal ;
ultima faza cu zagariatul masinii denota prostie crasa ( chiar daca e doftor ) .

[NicNic]

Una este sa te lupti cu nesimtirea unor functionari publici, alta este sa te razbuni pe o masina. Articolul se afla la un nivel de gandire romanesc sau, poate, numai "basist" ...

Nu am inteles ce rau i-a facut masina!

[hugbear]

... sau poate domnul n-a avut placerea sa mearga pe la doctori...

[gabineg]

Sau poate este doar o metafora. E clar ca sefuta grasuta, la vederea zgarieturii, are o banuiala clara asupra vinovatului si il poate identifica. In plus, chiar doctorul recunoste prezenta gardianului in fata institutiei. Deci, in opinia mea, zgarietura a facut-o doar in gand.

Sent using Tapatalk 2

[rexkrokiDAU]

Eu cred ca totul se petrece doar in mintea autorului. Eu unul nu duc dorul nici uneia din cele doua parti implicate, ambele dupa parerea mea denota lipsa de bun simt.

[NicNic]

Autorul, ca si un pedagog, poate fi un formator de opinii.
Nu mi-as dori ca profesorul sa imi spuna "dinte pentru dinte" ori "la una dai doua", dar nici "daca ai primit o palma trebuie sa intorci si celalat obraz".

Greu de dat o solutie, dar nici cu indicarea violentei nu poti face educatie.

[sfichiu]

 Eu cred ca merita din plin a fi citit cu atentie...
 
 Laurei Georgescu
 Postul B1 TV a fost amendat în ședința de joi a CNA-ului cu suma de 70000 de lei, din cauza a două emisiuni de-ale lui Robert Turcescu.
 Într-una dintre cele două ediții amendate ale emisiunii „Sub semnul întrebării”, Dan Puric a spus că suntem conduși de către un stat mafiotic. 
 Actorul și regizorul Dan Puric a decis să îi trimită o scrisoare deschisă Laurei Georgescu, Președintele Consilului Național al Audiovizualului, pentru a-și justifica afirmațiile făcute în interviu:

 „Dragă doamnă,
 Vă scriu, trebuie să recunosc, cu oarecare emoție, nu din frică politică pentru funcția importantă pe care o aveți, ci din frică creștină că nici de data aceasta, probabil, n-o să mă înțelegeți și am să vă pierd pentru totdeauna.
 Și atunci, totuși, de ce vă scriu? Scriu cu nădejdea, tot creștină, vă rog să rețineți, că, poate, vreun tânăr sau oricare alt român de calitate din țara asta, citind această scrisoare, se va lămuri.
 Știu că sunteți foarte supărată pe mine pentru că am afirmat că, timp de 24 de ani, am fost și suntem “conduși”, mai bine zis distruși politic, economic, cultural și, mai ales sufletește, vă rog să rețineți ultima dimensiune, dragă doamnă, care este foarte importantă pentru un simplu om, apoi pentru o țară întreagă, de o “șleahtă de securiști mafioți”!
  Trebuie să recunosc acum, privind cu detașare în timp, că termenul “mafiot”, pe care l-am folosit, nu a fost foarte potrivit.

 Mafia, de bine de rău, are codul ei, onoarea ei și, mai ales, legile ei nescrise dar respectate.Cei care ne mutilează zi de zi, nu cunosc nicio lege, niciun cod. Sunt, în fond, niște suflete chinuite. Știu că ați afirmat, cu o oarecare undă de mândrie “patriotică” că și dumneavoastră faceți parte din rândul lor. Personal, am fost cam zdruncinat fiindcă nu mă așteptam la o asemenea “solidaritate”!
 Și totuși, doamnă, lăsați-mă să vă reamintesc!
 Cei pe care îi susțineți, cu care pesemne vreți să vă confundați ideologic și sufletește până la neantizare, au făcut multe lucruri, cum nu trebuie, în această țară. Au asasinat cu sânge rece oameni și, mai ales tineri, ca lovitura de stat din 1989 să fie poleită cu sângele lor nevinovat și declarată astfel Revoluție. Apoi, s-au grăbit, ca nimeni alții, să-și prăduiască fără de niciun scrupul, propria țară, s-o vândă, pe nimic străinilor.
 Cine sunt ei, dragă doamnă, v-ați întrebat vreodată?
 De ce v-ați alăturat lor? Ce v-a determinat?
 Da, știu că și ei vorbesc românește dar nu sunt români, sunt “mutanți ideologici”.
 Nu v-ați prins?
 Și rușii, și bulgarii, și ungurii și toți cei care au cunoscut experimental communist au asemenea specimene.

 Cum să dai în propria țară?
 Ce suflet îți trebuie să faci asta?
 V-ați gândit vreodată că tinerii noștri, în acești ultimi ani, nu au avut șansa să învețe niciodată istoria adevărată a acestui neam?
 Că țăranul roman își bagă grâul în sobă ca să îl ardă, fiindcă nimeni nu i-l cumpără și că azvârle laptele în apă, ca să-l bea pe cel de la supermarket?
 La pensionarii mutilați, deveniți muribunzi , condamnați cu cinism la agonie socială?
 La tinerii dezorientați, descurajați, umiliți și cu zborul frânt, ce nu mai îndrăznesc să privească nici măcar cerul?
 La viitorul lor ucis, v-ați gândit vreodată, doamnă?
 La bieții oameni goniți de sărăcie, obligați să fie sclavi pe “plantațiile occidentale”, lăsându-și copiii la bunici și la rude?
 La numărul mare de sinucideri din rândul acestor mici nevinovați, făcute din disperarea singurătății?
 Da, dragă doamnă, gândiți-vă și la singurătatea tragică a acestui popor!
 Mai înainte de a fi dimpreună și deodată cu cei pe care îi apărați, și cu mândrie vă prezentați că din rândurile lor faceți parte, mai bine ați încerca să faceți un pas către cei mulți, care suferă în tăcere, încă.
 Încă, dragă doamnă!
 Căci nu e departe ziua, când această tăcere se va transforma în furtună. Și mă rog, ca furia ei să nu vă prindă!
 Se ridică poporul, dragă doamnă, și dumneavoastră vă ocupați de amenzi?
 Spuneți-le încet, docil, poate chiar în șoaptă, băieților care vă înconjoară și votează în unanimitate, că vremea lor a trecut.
 Un duh nou cuprinde țara, dragă doamnă, iar duhul acesta nu vă va recunoaște.
 Iar ca lucrul acesta, să nu se întâmple, grăbiți-vă!
 Începeți cu un gest mic, nesemnificativ, minor în aparență.
 Lăsați-i în pace, pe tinerii jurnaliști, care spun adevărul!
 Ei sunt, în fond, dovadă că, organismul sănătos al țării, există.
 Cât despre mine, uitați-mă!
 În schimb, vă rog din tot sufletul, nu uitați cele pe care vi le-am spus.
 Nu-i niciun pic de ură în ele, ci doar o panică de suflet creștin că, încă un om, se poate pierde.
 
 Cu aleasă considerație,
 Dan Puric”.

 

[shpeedy]

Laurei Georgescu

Intr-o societate normala/functionala, aceasta "doamna" nu ar avea ce cauta in viata publica, daramite la conducerea unei institutii nationale de reglementare mass-media. Ultima ei 'patanie' a avut loc in cadrul 'Scolii altfel', unde a 'prestat' in fata elevilor de clasa a III-a. Rezultatul a fost o noua scrisoara, de data asta din partea unui parinte:

Stimată Doamnă Președinte,

Vă scriu în numele elevilor și părinților clasei a 3-a de la Școala Ion Heliade Rădulescu din București. Așa cum ați anunțat în toate mediile de informare … 100 de experți ai Consiliului Național al Audiovizualului vor merge în perioada 1 – 5 aprilie în școli din București și din țară, pentru a-i învăța pe copii care sunt drepturile și libertățile lor în audiovizual. “Campania Consiliului Național al Audiovizualului «Violența în școli iese de pe TV» se va concretiza, în perioada 1 – 5 aprilie 2013, în cadrul programului «Școala Altfel», prin prezența în școlile bucureștene și în alte 30 de județe din țară a unui număr de 100 de experți ai CNA care vor prezenta un «demo» despre drepturile și libertățile copilului în audiovizual”, spune Laura Georgescu.

Astăzi , copiii din clasa a 3-a de la Școala Ion Heliade Rădulescu din sectorul 1 București, au avut “plăcerea” să vă întâlnească, pentru a le expune tema – Comunicarea non-violentă. După această întâlnire cu copiii, au început schimburile de mailuri între părinții șocați de atitudinea Dvs vis-a-vis de copii. Vă expun mai jos câteva vorbe de duh ale Dvs din aceasă întâlnire cu niște COPII de 9 ani:
- ” vorbește, mă, cu toata gura! ”
- ” n-ai creier, bă, băiatule !”
- ” lipsa de educație ” (a mișcat scaunul pe care stătea)
- ” de ce nu știi raspunsul, fetițo? “
Toată atmosfera a fost una, efectiv, de teroare, fetele vorbind între ele că”dacă era asta mama mea, fugeam de acasă”….

Stimată Doamnă Președinte, ca părinte, cu respect vă rog, ca dacă acesta este modul în care Dvs înțelegeți să le explicați copiilor ce înseamnă “Comunicarea non-violentă” să renunțați la a mai face vizite în școli, pentru că mai rău le faceți copiilor printr-un astfel de comportament și exprimare verbală și pe această cale vă invit să le cereți scuze public copiilor din școala mai sus menționată. Mă puteți contacta pe această adresa de mail pentru a stabili ziua în care toți părinții, împreună cu copiii vă așteptăm pentru scuzele cuvenite.

Un părinte revoltat.

Deh, astea sunt 'valorile' promovate de actualul partid-stat, cu girul majoritatii din spate. Iar la cum se prezinta lucrurile, o sa avem o perioada cel putin 'interesanta' pentru urmatorii 5-6 ani din perspectiva sistemului de valori si asa subrezit si vai de mama lui...