Când eram copil, într-una din peregrinările familie cu Dacia 1300, tata a găsit pe drum un boboc de raţă singur-singurel. L-am pus într-o cutie de carton, cu nişte cârpe lângă el şi un smoc de iarbă proaspătă, cutia am pus-o în portbagaj şi am plecat mai departe. După vreo oră am oprit la destinaţie, dar bobocul dispăruse fără urmă. Şi era o cutie destul de înaltă, nu avea cum să iasă prea uşor. Am scos totul din portbagaj, şi nu erau puţine lucruri, dar degeaba...Dispărut a rămas.
