Va supun atentiei urmatorul fapt
. Sper sa nu ma considerati iremediabil si irefutabil anormal, dupa cele declarate
Saptamana trecuta am fost la un film 3D (Step up 3) si, forta de imprejurari, am facut urmatorul experiment:
Deci am luat ochelarii, ne-am instalat confortabil in fotolii si ... dupa vizionarea reclamelor, hop si intructiunile de utilizare a ochelarilor:
"Ochelarii folositi in cinema-ul nostru ... are like no others ...
... functioneaza pe baza unui semnal de sincronizare in infrarosu care vine de la ecran, daca intoarceti capul de la ecran in timpul filmului sincronizarea se pierde si va dura cateva secunde pana veti recapata vederea 3D optima ... etc. Nu incercati sa stergeti lentilele de praf sau grasime. Ele se curata singure in baza sitemului inovativ blablabla ... Daca ochelarii nu se sincronizeaza anuntati cel mai apropiat asistent ..."
Partea proasta a fost ca ochelarii mei, din tot grupul cu care-am fost, n-au vrut sa mearga. Asta e. Nu m-am mai straduit sa ma ridic sa anunt un "asistent"pentru ca filmul a fost oricum extrem de neinteresant si n-a meritat efortul. Insa ... daca tot eram pe scaun si stateam acolo in fata ecranului, am zis sa fac un experiment, mai ales ca mi-am adus aminte ceva mai din vechi, de la un alt film 3D.
Deci cand am fost la AVATAR, in Ro … in timpul filmului au fost cateva momente in care am scos ochelarii … si pentru cateva secunde bune inca vedeam correct … pana probail creierul se decupla de la “pacaleala” 3D.
De data asta am incercat sa ma concentrez si am vazut TOT filmul fara ochelari. Nu am vazut 3D, insa am reusit sa elimin imaginea dubla. Practic am vazut filmul 2D in mod correct.
Am reusit practic sa vad cum merge treaba si cum trebuie sa ma concentrez ca sa vad bine. E interesant ca ochii nu fac nici un effort. Practic nici nu stiu cum sa descriu efortul. Oricum, la inceput mi-a fost foarte greu sa corectez imaginea, pierzand destul de des “sincronizarea”. Insa pana la sfarsitul filmului deja reuseam sa ma decuplez de la ecran, sa vorbesc cu cei de alaturi, si apoi sa ma reconcentrez aproape instantaneu.
Totusi, n-am reusit sa vad correct fazele foarte aglomerate si foarte dinamice: scenele complexe de dans, in care erau cateva zeci de personaje + lumini si efecte din plin, toate la viteza maxima. Poate trebuie ceva exercitiu in plus.
Ce-ar mai fi de adaugat, inainte sa ma considerati tembel … ar fi ca dupa film am ajuns acasa RUPT de oboseala si-am dormit 14 ore, cred ca pur si simplu ca un lemn; pentru ca a doua zi la 2 cand m-am trezit eram amortit pana … in adancul sufletului. Basca .. toata ziua am fost din nou ca dupa 3 nopti nedormite.
Concluzia ar fi ca … putem dom’le. Putem. Ochelarii aia ajuta creierul sa fie pacalit mai usor, da’ am putea s-o facem si singuri cu ceva effort si antrenament.
