În 1989 i se lasă acestui nătărău Popescu o ţară bine investită, cu industrie, cu irigaţii, cu oraşe întemeiate, cu rezerve mineraliere şi energetice şi cu aproape patru miliarde de dolari creanţe în cont.
Nu-i talent! Nu-i cinste! Nu-i Dumnezeu!... Sau dacă este, nu-l chema Popescu !
Cred ca acest "Popescu" (aici ma refer doar la cuvint) ar trebui inlocuit doar cu un simplu "escu".
De la G. G. Dej si pina mai ieri, TOTI au fost un "escu".
