Anul trecut am vrut sa-i arat fiicei mele Retezatul si Apusenii ( sau mai bine zis o parte din acesti munti). Pentru ca sotiei mele nu ii place viata la cort am plecat doar noi doi (tata si fiica) si am stat 8 nopti cu cortul. In Retezat am stat in Poiana Pelegii iar in Apuseni, la Glavoi. Ne-a plouat un pic, a fost si putin frig noaptea, dar a meritat. Aveam echipamentul necesar.O data pe an, pentru o perioada scurta, eu spun: "Merita!". In locurile mentionate mai sus nu am intalnit oameni lipsiti de bun simt hai sa spunem un procent de 90% aveau 7 ani de acasa). Erau tineri, mai mult sau mai putin galagiosi, dar unii chiar simpatici. Erau si parinti cu copii ce voiau sa lea arate celor mici frumusetile ascunse ale tarii. Se pune problema igienei ( grupuri sanitare care lipsesc, sau, daca exista, mai bine te duci i padure decat sa intri in ele
- pentru ca nu sunt curatate / igienizate la timp).Dar aici dam intr-o alta discutie legat de administrarea parcurilor / rezervatiilor. Nu intru in amanunte.
Dupa cum vezi chiar in familia mea exista pareri diferite despre statul la cort. Sotia mea are si probleme cu coloana si nu se da in vant dupa catarari la peste 2000-2500m.
Si nu am facut-o pentru ca nu as fi avut bani sa stau la o pensiune. Asa am simtit. Iar fiicei mele i-a placut si a zis ca mai merge.
Nu as sta mai mult de o saptamana (10 zile) cu cortul, o iau ca o aventura / evadare din viata cotidiana. In studentie ma duceam adesea cu colegii pe munte cu cortul - atunci nu aveam bani si, decat sa mergem in hotelurile "oamenilor muncii" de pe litoral prefram viata "libera". Astazi poate la mine e nostalgie, dar peisajul/viata pe la munte m-a fascinat intotdeauna, chiar daca le-am vazut de cate 3-4 ori. Altii prefera o pensiunile / hotelurile. Eu inteleg ambele categorii